ICCJ. Decizia nr. 5010/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5010/2003
Dosar nr. 2714/2002
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2369/2001, reclamantul C.N.C. a chemat în judecată pe pârâta SC A.1 SA Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata sumei de 17.693.393.057 lei, reprezentând contribuţia datorată de pârâtă la Fondul Cinematografic Naţional, calculat astfel: 7.308.422.917 lei, reprezentând contribuţia de 1,5% pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2000 şi penalităţi la această sumă, în cuantum de 6.730.303.629 lei; 1.725.934.596 lei, reprezentând 1,5% pentru anul 1999 cotă de reducere neutilizată şi nereportată cu penalităţi aferente acestei sume, calculate până la 15 iunie 2001, în cuantum de 1.928.731.913 lei.
Prin sentinţa nr. 110 F din 29 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu titlu de cotă de 1,5% contribuţie la Fondul Naţional Cinematografic şi la penalităţi aferente acestor sume.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit OUG nr. 67/1997, televiziunile private sunt obligate la o contribuţie de 3% din preţul minutelor de publicitate vândute, ce urmează a fi virată până la data de 25 a lunii în curs, pentru luna anterioară, cu sancţiunea aplicării de penalităţi în cazul achitării cu întârziere a acestor contribuţii.
S-a mai reţinut că pârâta, prin întâmpinare, a solicitat admiterea în parte a acţiunii, arătând că debitul şi penalităţile nu au fost corect calculate. La cererea acestei părţi, prin încheierea din 14 mai 2000, Curtea a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul de a stabili sumele datorate de pârâtă reclamantei, potrivit dispoziţiilor legale.
Concluziile raportului de expertiză nu a fost contestat de nici una din părţi, instanţa omologând astfel acest raport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. 1 SA Bucureşti, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii, în partea care priveşte sumele de la lit. c) din petitul acţiunii, respectiv, penalităţile în cuantum de 7.000.008.158 lei. Arată că suma datorată la acest punct este de 6.493.762.749 lei rezultată din aplicarea procentului de 0,15% pentru debitul de 1,5% până la 15 iunie 2000 începând cu data de 1 martie 2000 şi nu 25 februarie 1999.
Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului cu modificarea în parte a sentinţei atacate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de fond, a solicitat admiterea în parte a acţiunii, contestând calculul debitului şi al penalităţilor pretinse prin acţiune. În vederea stabilirii sumelor legal datorate, această parte a solicitat efectuarea unei expertize contabile, pe care instanţa a încuviinţat-o şi înmânat-o pârâtei pentru a se lua cunoştinţă de concluziile expertului, astfel cum s-a menţionat în încheierea de şedinţă din data de 8 octombrie 2002.
În considerentele acestei încheieri se învederează că s-a acordat termen, la 22 octombrie 2002, pentru formularea eventualelor obiecţiuni la acest raport, de către ambele părţi.
La termenul de judecată de la această dată, pârâta, prezentă la dezbateri, nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, ci a solicitat admiterea în parte a acţiunii şi amânarea pronunţării sentinţei pentru a depune concluzii scrise.
În situaţia în care pârâta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, când s-a acordat un termen anume pentru acest considerent, instanţa de judecată, în mod corect, a reţinut că aceasta şi-a însuşit concluziile expertului.
Proba cu expertiză contabilă încuviinţată de instanţă, la cererea pârâtei, avea menirea de a clarifica şi lămuri situaţia debitelor pretinse de reclamantă şi contestate de pârâtă, ori neformularea de obiecţiuni la raport, echivalează cu însuşirea de către pârâtă a sumelor, astfel calculate de expert.
Prin urmare, critica formulată în recurs nu poate fi primită, pentru considerentele mai sus arătate.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtă SC A. 1 SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 110/ F din 29 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5000/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 501/2003. Comercial → |
|---|
