CSJ. Decizia nr. 530/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 530/2003Dosar nr. 7376/2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5257 din 3 iulie 2000, reclamanta C.C. B.P. Filipeşti, a chemat în judecată pe pârâţii D.A., P.N., T.G., A.L. şi G.T., solicitând instanţei obligarea acestora în solidar la plata sumei de 23.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 22 octombrie 1998 a împrumutat pârâtului D.A., suma de 15.000.000 lei cu obligaţia ca aceasta să-l restituie în 15 rate lunare.
Reclamanta a susţinut că pârâtul nu a achitat nici una din ratele scadente, astfel încât la suma împrumutată s-au adăugat dobânzi şi dobânzi penalizatoare.
Reclamanta a menţionat că pârâţii P.N., T.G., A.L. şi G.T. au garantat restituirea împrumutului de către pârâtul D.A., astfel încât răspund în solidar cu acesta de plata sumei de 23.000.000 lei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa nr. 1084 din 26 septembrie 2000, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a anulat acţiunea ca insuficient timbrată, motivat de faptul că reclamanta nu a achitat timbru judiciar în sumă de 30.000 lei, deşi i s-a adus la cunoştinţă această obligaţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând că aceasta este nelegală deoarece la introducerea acţiunii a achitat atât taxa judiciară de timbru, cât şi timbru judiciar de 30.000 lei, situaţie consemnată în rezoluţia de primire a acţiunii.
Curtea de apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 918 din 19 iulie 2001 a admis apelul reclamantei şi în consecinţă a admis acţiunea reclamantei şi a obligat în solidar pârâţii D.A., P.N., T.G., A.L. şi G.T. să plătească reclamantei 23.000.000 lei împrumut nerestituit şi dobânzi cu 2.446.500 lei cheltuieli de judecată în fond şi apel reţinându-se că reclamanta a achitat taxa de timbru aferentă în apel la data sesizării instanţei.
În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs D.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că:
-nu a fost citat pentru termenul când s-a soluţionat apelul;
-excepţia tardivităţii apelului declarat de ceilalţi pârâţi, excepţie ce nu a putut s-o invoce întrucât nu a fost citat în apel;
-greşit s-a soluţionat pe fond cauza, atâta timp cât acţiunea reclamantei a fost anulată, ca netimbrată;
-instanţele nu s-au pronunţat cu privire la cererea reconvenţională formulată în cauză.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare la tribunal.
Curtea constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce se vor examina în continuare.
Cu privire la critica recurentului că nu a fost legal citat pentru termenul când s-a soluţionat apel este nefondată, întrucât, din examinarea citaţiei emisă la data de 7 august 2001 aflată la dosar apel, rezultă că pârâtul G.T. a fost citat şi prin afişare la uşa principală a locuinţei destinatarului conform dispoziţiilor legale imperative prevăzute de art. 92 alin. (3) C. proc. civ.
În ce priveşte critica privind excepţia tardivităţii apelului reclamantei este fondată, deoarece din examinarea dovezii de comunicare a reclamantei rezultă că dispozitivul sentinţei nr. 1084 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Prahova i-a fost comunicată reclamantei la 9 octombrie 2000 iar declararea apelului s-a făcut la 31 octombrie 2000 peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Aşa fiind, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, întrucât, în loc să respingă apelul reclamantei, ca tardiv declarat a păşit la soluţionarea pricinii prin încălcarea normelor imperative privind termenul de 15 zile pentru declararea apelului (normele vechiului cod fiind de vânzare la acea dată 31 octombrie 2000).
Faţă de cele expuse, Curtea constată că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite şi va modifica Decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantei ca tardiv declarat .
Faţă de considerentele expuse curtea nu a avut în vedere şi celelalte critici formulate de pârâtul D.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul D.A. împotriva deciziei nr. 918 din 19 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o modifică şi respinge apelul formulat de reclamanta C.C.B.P. Filipeştii de Târg, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 529/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 531/2003. Comercial → |
|---|
