CSJ. Decizia nr. 531/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 531/2003
Dosar nr. 7378/2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 48/2001, Tribunalul Buzău a respins, ca nefondată, acţiunea B.R.D.- G.S.G.- sucursala Buzău, împotriva SC A.S.I.T. SA, sucursala Buzău.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin contractul de împrumut nr. 630 din 30 septembrie 1999, B.R.D. – G.S.G. – sucursala Buzău, a acordat SC C. SRL un credit în valoare de 1.500.000.000 lei a cărui restituire a fost garantată de pârâta SC A.S.I.T. SA, sucursala Buzău, cu poliţa de cauţiune nr. 66.00070 din 30 septembrie 1999. Că deşi debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia restituirii împrumutului, pârâta nu poate fi obligată deoarece, în cauză, nu s-a produs riscul asigurat, respectiv, lipsa temporară de disponibil în contul debitoarei.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei Tribunalului Buzău, a fost admis prin Decizia nr. 525 din 17 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, care face corp comun cu Decizia 846 din 26 iunie 2000 a aceleiaşi instanţe, (aceasta din urmă adoptată în conformitate cu prevederile art. 2812 C. proc. civ.). Prin urmare, a fost schimbată în tot sentinţa instanţei de fond, admisă acţiunea reclamantului şi obligată pârâta la 1.200.000.000 credit restant, 181.545.205 lei dobânzi şi 18.167.545 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., în sensul că:
- în cauză, nu s-a produs riscul asigurat – lipsa temporară de disponibil în contul debitorului cauţionat - clauză cuprinsă în art. 16 lit. a) din poliţa de cauţiune, cu respectarea pct. 13 lit. e) şi f) din aceeaşi poliţă, în sensul că lipsa de disponibil trebuia constatată printr-o expertiză efectuată de experţii proprii. Totodată, că asiguratul (debitorul cauţionat) nu a făcut dovada că a plătit cu prioritate (faţă de orice alte debite) creditul către reclamantă.
Se mai susţine, de asemenea, că activul şi pasivul debitoarei au fost, ulterior, preluate prin cesiune de către o altă persoană, care a părăsit România, şi, deci, s-a realizat condiţia neplăţii de către cauţionar – reaua credinţă a debitorului.
În fine, deşi poliţa de cauţiune s-a încheiat pentru un împrumut de 1.200.000.000 lei, instanţa a obligat-o pe pârâtă la o sumă mai mare, cu nerespectarea clauzelor contractului de asigurare.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În ce priveşte riscul asigurat, se reţine, aşa cum just a făcut instanţa de apel, în baza înscrisurilor de la dosar, că debitorul asigurat nu a plătit sumele obţinute prin linia de creditare deschisă la B.R.D., că asigurătorul, respectiv, pârâta, a fost somată, în calitatea sa, să achite sumele cauţionate. Nimic nu împiedica pârâta să efectueze verificările stipulate prin contractul de cauţiune, pe care şi le-a asumat prin experţii proprii. Neîndeplinid obligaţia pe care şi-a asumat-o prin contractul de asigurare, nu poate invoca propria culpă spre a fi exonerată de răspundere. În cadrul obligaţiilor de verificare intră şi cea de la pct. f) din contract. Astfel fiind, s-a făcut pe deplin dovada lipsei de disponibil în cont, deci, s-a produs riscul asigurat. Se reţine că, la rândul său, debitorul şi-a îndeplinit în totalitate obligaţia de a achita primele de asigurare, iar contractul de cauţiune a fost garantat.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor, se reţine că acestea se situează în limita sumei asigurate (1.500.000.000 lei) astfel că nici această critică nu poate fi primită.
De altfel, recurenta omite să aibă în vedere specificul contractelor de asigurare (a căror încheiere constituie principalul său obiect de activitate) acela al asumării, prin semnare, a riscului unor pierderi.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.S.I.T SA, sucursala Buzău, împotriva deciziei nr. 846 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 530/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 537/2003. Comercial → |
|---|
