CSJ. Decizia nr. 604/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 604/2003
Dosar nr. 9175/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a solicitat prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la 16 ianuarie 2001, obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 23.153.343 lei daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru exerciţiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1941 din 12 martie 2001, a admis cererea formulată şi a obligat pârâta la plata sumei de 23.153.343 lei daune interese moratorii, reţinând plata dividendelor pentru anul financiar 1997 cu depăşirea scadenţei, stabilită pentru 16 aprilie 1998, cuantumul sumei nefiind contestat de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 1240 din 29 septembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea ca nefondată.
În considerentele deciziei se arată că, deşi în speţă se aplică art. 43 C. com., pentru perioada 16 aprilie 1998 – 4 noiembrie 1998, dobânda datorată nu putea fi decât dobânda medie practicată de B.N.R., iar reclamanta a solicitat dobânda practicată de B.R.D. la depozite constituite pe termen de un an, fără a face dovada dreptului său.
În contra deciziei, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul menţinerii sentinţei tribunalului ca legală şi temeinică.
Criticile aduse deciziei privesc, în esenţă:
- ignorarea temeiului de drept în baza căruia s-au solicitat daunele interese moratorii şi anume art .43 C. com.;
- neobservarea calculului diferenţiat al daunelor pe subperioade, respectiv pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999, conform nivelului dobânzilor bonificate de B.R.D., iar în perioada 8 aprilie 1999 – 4 noiembrie 1999, conform nivelului dobânzii practicate de Trezoreria Statului;
- ignorarea disponibilităţii reclamantei de a depune la dosar calculul daunelor interese moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R. dacă instanţa, în virtutea rolului activ, i-ar fi solicitat aceasta.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei ca legală şi temeinică deoarece, chiar convenţia încheiată de reclamantă cu Trezoreria Statului este o dovadă a faptului că aceasta nu trebuie să depoziteze dividendele în contul B.R.D.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Este de necontestat că, pentru societatea pârâtă, obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială, iar de la data determinării lor prin hotărârea Adunării generale de bilanţ, această obligaţie este lichidă şi scadentă dacă nu s-a convenit prin hotărâre asupra unui termen sau condiţie de plată.
Executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a dividendelor îndreptăţeşte pe acţionarul creditor, în speţă pe recurenta-reclamantă, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, să solicite daune interese moratorii, respectiv dobânzi, în temeiul art. 43 C. com., care curg de drept, nemaifiind necesară dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii din ziua când obligaţia a devenit exigibilă şi al căror caracter, în virtutea raportului de accesorialitate, este tot unul comercial.
Stabilirea nivelului dobânzii, pentru perioada în care acesta nu a fost reglementat prin lege, o face judecătorul prin aplicarea principiilor de drept comercial cu luarea în considerare a ratei dobânzii propusă de reclamanta creditoare cum ar fi, în cazul în speţă, rata dobânzii pe termen de un an a băncii care o deservea la acea epocă a achiesării şi nu a debitorului la criteriile propuse de creditor şi a dovezilor care se fac, fără a putea respinge însă, ca neîntemeiată, cererea de obligare la plata daunelor interese sub motiv că nivelul dobânzii, propus prin acţiune, este diferit de cel la care, în opinia instanţei, este îndreptăţit creditorul deoarece temeiul acestei cereri este art. 43 C. com.
În contextul dat, fiind pe tărâm comercial, nivelul dobânzii care se stabileşte astfel, pentru a se păstra caracterul comercial, trebuie să se încadreze între limitele nivelurilor dobânzilor practicate de băncile comerciale prin raportare la distincţiile operate de reclamantă asupra perioadei pentru care ele se solicită.
Faţă de aceste considerente, Curtea va admite recursul, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la curtea de apel spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1240 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 605/2003. Comercial → |
|---|
