CSJ. Decizia nr. 602/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 602/2003Dosar nr. 8962/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta F.P.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F. S.A. Timişoara, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.996.953 lei reprezentând daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. şi la Trezoreria statului.
Prin sentinţa civilă nr. 708 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul s-a aflat în eroare cu privire la data la care pârâta a achitat dividendele aferente anului 1997, iar, pe de altă parte, a reţinut că solicitarea de daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. şi Trezoreria statului contravine dispoziţiilor OG nr. 9/2000.
Prin Decizia civilă nr. 782/A din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, ca nefondat, reţinând că hotărârea pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală şi nu au fost relevate motive de schimbare a acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea ei şi schimbarea sentinţei tribunalului, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată şi obligării intimatei – pârâte la plata sumei de 49.996.953 lei, cu titlu de daune interese moratorii.
Recurenta susţine astfel că, în mod greşit, ambele instanţe i-au respins acţiunea, ca neîntemeiată, fără a avea în vedere că obligaţia de plată a dividendelor către acţionari este o obligaţie legală de natură comercială, care se naşte la data aprobării bilanţului contabil şi îndeplinită cu întârziere îndreptăţeşte la solicitarea dobânzilor, ce curg de drept de la scadenţă şi fără a fi necesară punerea în întârziere şi efectuarea vreunei probaţiuni.
Aşa fiind, recurenta arată că pârâta îi datorează daunele interese moratorii solicitate, în temeiul dispoziţiilor art. 1088 C. civ., coroborate cu cele ale art. 43 C. com., potrivit calculului efectuat la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. şi de Trezoreria Statului, sumele fiind defalcate în preambul cererii de chemare în judecată.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Este de necontestat că reclamantei i se cuveneau dividendele în calitate de acţionar la societatea pârâtă şi că plata lor a devenit scadentă la data aprobării bilanţului contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1997, din care a rezultat suma cuvenită cu titlu de dividende acţionarului F.P.S.
Pârâta a achitat integral dividendele cuvenite F.P.S. pentru anul 1997, dar plata acestora s-a efectuat cu întârziere, împrejurare în care F.P.S. a procedat la calculul daunelor interese moratorii, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 25 mai 1998, conform criteriilor arătate în acţiune.
Potrivit art. 43 C. com. „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile".
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că dobânzile comerciale reprezintă daune compensatorii pentru sumele de bani datorate.
Dobânda solicitată în cauză trebuie să reprezinte expresia netăgăduită a daunelor interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei având ca obiect sumele de bai ce i se cuveneau cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar 1997.
De principiu, în astfel de obligaţii în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii este echivalentă cu dobânda stipulată de părţi pe cale convenţională, iar în lipsa unei înţelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.
În condiţiile în care nici părţile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune conform art. 43 C. com., lipsa trebuia să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanţelor judecătoreşti evaluarea în concret a nivelului lor.
În acest caz, instanţele sunt obligate în spiritul principiilor de drept material incidente, să aibă în vedere că nivelul dobânzilor să reprezinte o indemnizaţie a creditorului pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin întârzierea plăţii de către debitor.
S-a considerat astfel că în lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum şi a inexistenţei unei convenţii între părţi în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echităţii nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piaţă.
Ca atare, se reţine că în speţă pârâta datorează reclamantei daune interese moratorii la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., cuantumul acestora fiind în sumă de 34.481.308 lei.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei curţii de apel, care va fi modificată, în sensul că se va admite apelul acesteia împotriva sentinţei tribunalului şi se va admite acţiunea şi va fi obligată către aceasta la plata sumei de 34.481.308 lei cu titlu de daune interese moratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 782 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei formulat împotriva sentinţei civile nr. 708 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiş în sensul că admite acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti şi obligă pârâta S.C. F. S.A. Timişoara la plata sumei de 34.481.308 lei daune interese moratorii.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 600/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 602/2003. Comercial → |
|---|
