CSJ. Decizia nr. 606/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 606/2003Dosar nr. 1803/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Situaţia de fapt.
1. Reclamanta L.G.D. a cerut anularea, în parte, a caietului de sarcini şi, în totalitate, a licitaţiei şi a hotărârii de adjudecare nr. 1407 din 29 octombrie 1997 a F.P.S.
Curtea de apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 167/1998 a declinat competenţa la Tribunalul Bucureşti, iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1378/1999, a confirmat această hotărâre.
2. Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2000, citând părţile, inclusiv pe recurenta reclamantă la adresa din Bucureşti.
Prin încheierea din 13 noiembrie 2000 tribunalul a suspendat judecata, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, întrucât nu s-a cerut judecata în lipsă.
Încheierea nu s-a comunicat părţilor.
3. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 5288 din 25 iunie 2001, aceeaşi instanţă, în baza art. 248, art. 3 şi art. 253 lit. a) C. proc. civ. a constatat perimată acţiunea.
La data de 2 iulie 2001 reclamanta a declarat recurs „împotriva hotărârii de perimare din 25 iunie 2001 şi implicit împotriva încheierii de suspendare...", iar, prin Decizia civilă nr. 706 din 4 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, l-a respins întrucât:
- pentru termenul din 13 noiembrie 2000 reclamanta a fost legal citată iar,
- contra încheierii de suspendare nu a declarat apel.
4. La 25 februarie 2002 reclamanta a declarat apel contra încheierii din 13 noiembrie 2000 invocând citarea nelegală şi faptul că a luat cunoştinţă de încheiere la 6 februarie 2002 (când a lecturat Decizia civilă nr. 706/2001).
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 83 din 3 aprilie 2002, a respins apelul ca inadmisibil, întrucâ.
- motivele de apel au fost invocate şi la instanţa de perimare, ia.
- singura cale de atac la dispoziţia reclamantei era recursul contra sentinţei de perimare şi nu cea a apelului.
5. Contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocân.
- lipsa de procedură la termenul din 13 noiembrie 2000 (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
- calea de atac era apelul şi, deci, acesta nu putea fi calificat ca inadmisibil (art. 304 pct. 9 ) ş.
- nepronunţarea asupra dovezii existente privind citarea şi interpretarea greşită a probei (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
În drept.
6. Recursul este nefondat.
6.1. Conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ. „instanţa va suspenda judecata ... dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii".
Încheierea din 13 noiembrie 2000 care aplică aceste dispoziţii legale este dată „cu apel", dar nu a fost comunicată părţilor, aşa cum prevedea textul art. 266 alin. (3) C. proc. civ. („Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei căi ordinare de atac").
6.2. Totuşi la 2 februarie 2001, reclamanta, cum s-a arătat, a declarat recurs contra „hotărârii de perimare şi, implicit împotriva încheierii de suspendare", din 13 noiembrie 2001, care face şi obiectul recursului de faţă.
Instanţa de recurs în perimare, însă, nu a soluţionat această cerere contra încheierii de suspendare, reţinând, prealabil, că reclamanta nu a atacat cu apel încheierea respectivă.
Aşadar, recurenta a luat cunoştinţă de încheierea atacată, cel mai târziu la 25 iunie 2001, când a declarat şi motivat recursul contra acesteia şi a sentinţei prin care s-a constatat perimată acţiunea.
Potrivit art. 284 alin. (3) „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel".
În speţă, reclamanta a depus cererea de recurs (calificată greşit) la 25 iunie 2001, dată la care, deci, este considerată de lege, că a luat cunoştinţă de încheierea atacată.
Totuşi, considerentele deciziei nr. 706 din 4 decembrie 2001, în care se reţine expres „că reclamanta nu a declarat apel", ca şi cele din Decizia nr. 83 din 3 aprilie 2002, ambele ale Curţii de apel Bucureşti, în care se arată că „singura cale de atac împotriva sentinţei de perimare era recursul, iar nu apelul contra încheierii de suspendare din 13 noiembrie 2000", au fost de natură a produce reclamantei o evidentă eroare asupra căilor de atac şi a modului de exercitare a acestora.
6.3. Apelul sau recursul contra unei încheieri interlocutorii, care este cea prin care se suspendă judecata, declarat după perimarea irevocabilă a acţiunii sau după soluţionarea acesteia este admisibil.
În speţă, deci, apelul exercitat contra încheierii din 13 noiembrie 2000, ca şi recursul declarat împotriva deciziei nr. 83/2002 este admisibil, căci priveşte o hotărâre judecătorească succeptibilă conform legii, de apel. Pe de altă parte, această încheiere premergătoare are ca obiect o chestiune prealabilă de judecată, a cărei legalitate depinde soluţionarea cauzei, urmând aşadar, a se examina fondul recursului.
6.4. Verificând conţinutul licitaţiei pentru termenul din 13 noiembrie 2000 se constată că aceasta cuprinde elementele din art. 88 alin. (1) C. proc. civ., singura eroare privind „felul pricinii" (pct. 5-2), consemnându-se „contestaţie în anulare", în loc de „anularea...", ceea ce însă nu este „sub pedeapsa nulităţii" alin. (2).
Alterarea cu pastă de scris în rubrica numărul imobilului (11- în loc de 1) apare străină elementelor scrierii iniţiale emise de funcţionarul instanţei, identice cu cele din citaţia primită de aceeaşi recurentă pentru termenul din 25 februarie 2001 (perimare).
Aşadar, citarea a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale ceea ce atrage concluzia că suspendarea judecăţii, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ. a fost legală, astfel că nu se poate face o examinare a temeiniciei pretenţiilor din acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta L.D.G.D. împotriva deciziei nr. 83 din 3 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 605/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 612/2003. Comercial → |
|---|
