CSJ. Decizia nr. 73/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 73/2003Dosar nr. 7094/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 5 februarie 2001 a Tribunalului Călăraşi s-a admis în parte acţiunea reclamantului F.P.S. Bucureşti şi pârâta S.C. M. S.A. Fundeni a fost obligată la plata sumei de 215.502.062 lei dividende pentru anul 1997 şi s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese moratorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 1067 din 29 iunie 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990 aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi, aşa încât dividendele reprezentând drepturi ce decurg din aportul la capitalul social, la rândul lor nu sunt purtătoare de dobânzi.
În termen legal reclamanta A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 31/1990 care se referă numai la aportul la capitalul social, dar dreptul la plata dividendelor din momentul stabilirii şi distribuirii acestuia devine un drept de creanţă al acţionarului care este purtător de dobânzi. Că pârâta este în culpă pentru neplata la scadenţă a dividendelor datorate şi legea dă dreptul creditorului la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă sub forma de depozit la bancă.
Examinând recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta nu este întemeiat în sensul celor ce urmează.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea privind daunele moratorii pe dispoziţiile art. 43 C. com. care prevăd că datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Dividendele nu reprezintă un aport de capital cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel, ci beneficiul legal datorat exigibil la data încheierii bilanţului contabil anual astfel că această datorie produce dobândă de drept, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com.
În ceea ce priveşte cuantumul dobânzii, cererea reclamantei de a fi aplicate dobânzile practicate de societăţile bancare, în cazul contractelor de depozit nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
Problema de drept invocată de recurentă în critica adusă deciziei instanţei de apel este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com. prin derogare de la normele dreptului civil. Ea este strâns legată de materia daunelor pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Când obligaţia contractuală constă în „facere" sau „dare" a unui alt bun decât o sumă de bani, regula izvorâtă din principiul despăgubirii integrale a creditorului este că acesta are dreptul să pretindă debitorului potrivit art. 1084 C. civ. atât pierderea suferită cât şi beneficiul nerealizat, cu condiţia să facă dovada existenţei şi întinderii lor.
Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani daunele sunt prezumate aşa încât creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor conform art. 1088 alin. (2) C. civ.
În speţă, obligaţia care nu a fost îndeplinită este de natură comercială aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com.
Potrivit acestui text de lege datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege în afara cazului când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.
Părţile din litigiul dedus judecăţii nu au stipulat un cuantum al dobânzii care deşi curge de drept trebuia determinat iar pe de altă parte reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară, care dacă s-ar acorda, s-ar eluda natura contractuală a acestei dobânzi.
Aşa fiind, recurenta a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com. atunci când a susţinut că în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit.
Faţă de toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1067 din 29 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 728/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 732/2003. Comercial → |
|---|
