CSJ. Decizia nr. 728/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 728/2003
Dosar nr. 8327/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 septembrie 2000, reclamanta F.P.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Sibiu pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 500.164.684 lei, cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar 1997, şi a sumei de 276.138.371 lei, cu titlu de daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului F.P.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta a achitat reclamantei 539.188.502 lei în iunie 2000 şi că dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 43 C.com., respingerea capătului de cerere privind daunele interese moratorii s-a motivat pe inexistenţa unui contract în baza căruia să fie acordate despăgubiri.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4134 din 23 mai 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că pârâta a plătit dividendele anterior notificării emise de reclamantă şi că reclamanta avea obligaţia să se prezinte la sediul societăţii şi să ceară plata dividendelor.
Or, reclamanta neprocedând astfel, pretenţiile formulate de aceasta pentru dobânzi sau daune moratorii contravin principiului cherabilităţii dividendelor şi ar permite reclamantei să se prevaleze de propria culpă în obţinerea unor pretenţii.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat, reclamanta A.P.A.P.S Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând, în esenţă, că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, critica vizând nelegalitatea respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi obligarea intimatei la plata daunelor interese moratorii în sumă de 276.138.371 lei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale, incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe în mod greşit au apreciat actul juridic dedus judecăţii pronunţând hotărâri netemeinice şi nelegale.
În speţă, reclamantei, în calitate de acţionar al pârâtei, i se cuvin dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1997, creanţa reclamantei devenind certă şi exigibilă la data de 15 aprilie 1998, dată la care intimata-pârâtă trebuia să întocmească bilanţul contabil pe anul respectiv.
Fiind vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în baza art. 43 C. com., intimata-pârâtă datorează recurentei daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor.
Cum dobânzile acordate, în baza art. 43 C.com., sunt daune interese moratorii, iar condiţia prevăzută de această prevedere legală este îndeplinită în speţă, societatea pârâtă având calitatea de comerciant, conform art. 7 C.com. şi art. 1 din Legea nr. 26/1990, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii trebuia admis, iar nu respins.
În speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, în sensul că aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi, deoarece are un regim juridic diferit de regimul juridic al dividendelor.
În absenţa unor reglementări legale a unei dobânzi comerciale pentru perioada în litigiu, dobânda datorată nu poate fi cea practicată de o bancă comercială, cum eronat a considerat reclamanta, deoarece o atare dobândă are caracter fluctuant şi, deci, nu poate fi considerată dobânda pieţii, care este reprezentată numai de dobânda de referinţă a B.N.R.
Recurenta a depus la dosar recalcularea daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. (dosar recurs) rezultând suma de 298.933.526 lei, care nu poate fi acordată integral deoarece ar constitui un „plus petite", cererea reclamantei fiind pentru 276.138.371 lei daune interese moratorii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., recursul reclamantei fiind fondat, urmează a fi admis, se va modifica Decizia atacată în sensul că se admite apelul reclamantei şi se va schimba în parte sentinţa civilă nr. 1747/2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 276.138.371 lei daune interese moratorii.
Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S Bucureşti, împotriva deciziei nr. 413/A din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, admite apelul declarat de reclamantă, schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 276.138.371 lei, reprezentând daune interese moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 72/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 73/2003. Comercial → |
|---|
