CSJ. Decizia nr. 76/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 76/2003Dosar nr. 579/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2031 din 15 martie 2001 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului F.P.S. Bucureşti având ca obiect obligarea pârâtei S.C. I.O. S.A. Bucureşti la plata sumei de 10.034.500 lei reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin Decizia civilă nr. 1394 din 15 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, care a fost schimbată în tot şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 10.034.500 lei daune interese.
Împotriva menţionatei decizii pârâta S.C. I.O. S.A. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului său, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti.
În criticile formulate recurenta susţine în esenţă că în mod greşit s-au acordat în apel A.P.A.P.S. - ului daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, avându-se în vedere că potrivit legislaţiei în vigoare A.P.A.P.S. Bucureşti avea obligaţia să verse sumele de bani încasate cu titlu de dividende la bugetul de stat şi nu să constituie depozite pe termen de un an.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin acţiunea de la fond reclamantul F.P.S. a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 10.034.500 lei reprezentând daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
În motivele de apel formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, F.P.S. nu precizează nici cuantumul daunelor moratorii solicitate şi nici ce reprezintă aceste daune.
Este necontestat că, în cauză, obligaţia care nu a fost îndeplinită este comercială, aşa încât se aplică dispoziţiile art. 43 C. com.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege, în afară de cazul când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.
Din acest punct de vedere este de reţinut că părţile nu au stipulat un cuantum al dobânzii, care, deşi curge de drept, trebuia determinat.
Soluţia instanţei de apel de a-i acorda reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti dobânda pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an este greşită întrucât s-ar eluda natura contractuală a acestor dobânzi.
Dobânzile în materie comercială reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutare şi, în consecinţă, ele corespund folosirii sumei de bani aparţinând altuia de către debitor.
În comercial, au fost menţinute principiile care guvernează daunele compensatorii, pentru sume de bani, cu o derogare de ordin general şi cu consacrarea unor excepţii de la regula limitării daunelor la dobânzi compensatorii şi înlăturarea daunelor corespunzătoare pagubei reale şi a câştigului realizat.
Derogarea priveşte însă momentul de la care curg dobânzile şi faptul că acestea curg de drept.
Prin urmare, A.P.A.P.S. Bucureşti a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com. atunci când a susţinut că în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit cu termen, interpretare care a fost însuşită şi de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
După cum rezultă din susţinerile recurentei şi din dispoziţiile legale, sumele încasate, cu titlu de dividende se varsă la bugetul de stat şi prin urmare, nu sunt menite să ducă la constituirea de depozite.
Este de reţinut, însă, că cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.
Cum reclamanta nu şi-a însuşit un punct de vedere subsidiar, cu un calcul corespunzător bazat pe probe şi nu a cerut dobânda comercială acordată constant de instanţe la nivelul taxei de scont al B.N.R., care s-a considerat cea mai stabilă şi echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în discuţie dobânda legală stabilită prin Decretul nr. 311/1956 şi nici cea reglementată de OG nr. 9/2000, care este ulterioară momentului naşterii obligaţiei de plată a dividendelor, urmează a se admite recursul, pârâtei, a se modifica Decizia şi a se respinge apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. I.O. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1394 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2031 din 15 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 758/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 770/2003. Comercial → |
|---|
