CSJ. Decizia nr. 758/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 758/2003
Dosar nr. 5317/2001
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 988 din 25 ianuarie 1998, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei SC I.N.L. SA Bucureşti şi a dispus evacuarea pârâtei SC U. SA Bucureşti din spaţiul situat în Bucureşti, precum şi obligarea la plata sumei de 32.159.910 lei, daune, cu cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 10 din 12 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, care a desfiinţat hotărârea atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 5265 din 21 septembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în discuţie, pentru lipsă de titlu. Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta la plata sumei de 32.159.910 lei, daune interese, şi 3.057.959 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că reclamanta şi-a dovedit pretenţiile formulate, în sensul că titlul său de proprietate este valabil şi că, în atare situaţie, pârâta, folosind gratuit spaţiile aparţinând reclamantei, i-a cauzat acesteia din urmă un prejudiciu egal cu chiria legală neachitată.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 402 din 21 mart2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere primul motiv de recurs, se constată a fi neîntemeiată critica adusă hotărârilor pronunţate de instanţe.
În acest sens, se reţine că instanţa de apel, corect, a constatat că reclamanta şi-a dovedit titlul de proprietate asupra terenurilor şi fondurilor fixe folosite de pârâtă (garaj, clădire expediţie, atelier confecţionat ambalaje) cu certificatul de atestare seria MO3 nr. 1617 din 10 februarie 1995 şi a Ordinului nr. 00045/1995 eliberat de Ministerul Industriilor.
De altfel, cum titlul nu a fost anulat, după cum a reţinut şi instanţa de apel, iar pârâta nu a făcut dovada existenţei unui litigiu, care se poartă asupra valabilităţii certificatului în discuţie, nu se poate ajunge la concluzia unei interpretări eronate a acestui act.
În ce priveşte susţinerea recurentei-pârâte, că ordinul nr. 00045 din 12 ianuarie 1988 îi este favorabil, nu poate fi primită ca atare, deoarece nu a fost pus în executare, iar construcţiile în discuţie, figurând în evidenţele intimatei-reclamante, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, aceasta a devenit proprietara bunurilor aflate în patrimoniul său, în baza prevederilor art. 20 alin. (2) din lege, cum întemeiat a stabilit instanţa de apel.
În această situaţie, se constată a fi nefondată şi critica referitoare la incertitudinea cuantumului daunelor, deoarece, din examinarea probelor dosarului, rezultă că aceasta nu a contestat faptul că a folosit spaţiile respective, iar despăgubirile, solicitate pentru lipsă de folosinţă, au fost dovedite ca atare.
Faţă de cele menţionate mai sus, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC U. SA BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 402 din 21 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 752/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 76/2003. Comercial → |
|---|
