Acţiune în anulare. Decizia nr. 747/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3175/62/2012/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.747/R DOSAR NR._
Ședința publică din 18 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ I. C.-I. – administrator judiciar al S.C. P. G. LT S.R.L., împotriva sentinței civile nr.1127/Sind din 10 aprilie 2014, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr._ 11/a2 al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului reclamant Cabinet Individual de Insolvență I. C.-I., și a intimatelor pârâte S.C. P. G. LT S.R.L. și S.C. F. G. GN S.R.L..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru 18 iunie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. P. G. LT S.R.L., reclamantul C. I. C. I., în calitate de administrator judiciar a chemat în judecată pe pârâții S.C. P. G. LT S.R.L. și S.C. F. G. GN S.R.L., (fostă ARCO-RCI S.R.L.), solicitând să se dispună:
- anularea facturilor nr._/29.12.2011 și nr._/29.12.2011, prin care au fost înstrăinate bunuri ale debitoarei;
- anularea ordinului de compensare nr._/31.12.2011;
- constatarea nulității compensărilor inițiate prin ordinele de compensare nr._/31.12.2011 și nr._/31.12.2011;
- restabilirea situației anterioare dintre părți, cu aplicarea prevederilor art.83 alin1 din Legea nr.85/2006.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr.1127/SIND/10.04.2014 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006 „Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.”
Legea prevede astfel un termen în care se poate exercita acțiunea în anulare, ceea ce înseamnă că exercitarea dreptului material la acțiune este limitată la acest interval de timp impus de legiuitor.
În consecință, termenul prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006 este un termen special de prescripție extinctivă, sancțiunea nerespectării sale fiind cea a prescripției dreptului material la acțiune, și nu unul de decădere.
În speță, împotriva debitoarei S.C. P. G. LT S.R.L. s-a deschis procedura generală a insolvenței la data de 23.05.2012 (încheiere în cameră de consiliu), iar termenul pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b a expirat la data de 03.07.2012.
Din acest moment începe să curgă termenul de 1 an prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar independent de acest interval de timp, curge termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței.
Instanța constată faptul că termenul de 1 an s-a împlinit la data de 03.07.2013, iar prezenta acțiune în anulare a fost introdusă la data de 13.11.2013, cu depășirea acestui termen.
Este adevărat că administratorul judiciar a depus raportul prevăzut la art.20 alin.1 lit.b la data de 30.07.2012 și l-a publicat în B.P.I. la data de 09.08.2012, dar chiar și față de aceste două date, termenul de 1 an pentru introducerea acțiunii în anulare a fost depășit cu câteva luni.
În ceea ce privește termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței, acesta s-a împlinit la data de 23.09.2013, acțiunea în anulare formulată ulterior, la data de 13.11.2013, fiind prescrisă. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive:
Acțiunea în anulare a fost intentată de administratorul judiciar la data de 16.09.2013, deci, în interiorul termenului de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței.
Recurentul nu are cunoștință despre existența termenului reținut de instanță în considerentele sentinței însă este o evidentă eroare care a determinat pronunțarea soluției.
Dacă termenul de 1 an pentru introducerea acțiunii în anulare este calificat drept un termen special de prescripție, urmând regimul juridic stabilit de Decretul-lege nr. 167/1958, termenul de 16 luni de la deschiderea procedurii insolvenței este un termen de decădere care urmează regimul juridic reglementat de dispozițiile codului de procedură civilă.
Jurisprudența s-a pronunțat în sensul că termenul necesar pentru ca administratorul judiciar să întocmească raportul prevăzut de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 este un termen de recomandare,fiind permisă întocmirea acestui act chiar cu depășirea termenului. Prin urmare, data de la care începe să curgă termenul de prescripție de 1 an este incertă.
Instanța trebuie să se raporteze la termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii deoarece calcularea termenului de 1 an de la data la care ar fi trebuit depus raportul întocmit conform art.20 lit. b nu este permisă de lege.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, „Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.(1) lit.b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.”
Legea impune așadar respectarea a două termene pentru introducerea acțiunii în anularea actelor frauduloase: termenul de un an de la data expirării termenului stabilit pentru depunerea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, care se stabilește de judecătorul-sindic în condițiile art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006 și termenul de 16 luni ce la data deschiderii procedurii insolvenței. Cel de-al doilea termen nu îl exclude pe primul ci îl completează.
Susținerea recurentului că aplicarea termen de un an este ilegală față de caracterul de recomandare al termenului de întocmire a raportului raportul prevăzut de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006 nu poate fi primită.
În primul rând, un termen prevăzut de un text de lege în vigoare nu poate fi ilegal.
În al doilea rând, termenul pentru depunerea raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență nu este unul de recomandare, ci unul imperativ care, chiar dacă nu atrage decăderea, poate determina sancționarea administratorului sau lichidatorului judiciar. Așadar, data de la care începe să curgă termenul de un an prevăzut de art. 29 alin. 1 lit. b este una certă.
Este adevărat că, spre deosebire de termenul de 16 luni de la deschiderea procedurii insolvenței, care este un termen de decădere, termenul de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b este un termen de prescripție, susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere în termen. Recurentul nu indică însă vreo astfel de cauză.
Instanța de fond a luat totuși în calcul și varianta curgerii termenului de un an nu de la data la care raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență trebuia depus ci data de la care acesta a fost efectiv depus, acoperind astfel situația în care raportul nu ar fi fost depus la dosar în termenul legal din cauza unor împrejurări mai presus de voința administratorului judiciar. Dar, chiar și în această variantă, termenul de un an a fost depășit.
Rezultă că în mod corect judecătorul-sindic a respins acțiunea ca tardivă, ca urmare, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul administrator judiciar C.I.I. I. C.-I. sentinței civile nr. 1127/SIND/10.04.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. B. G. C. L. F.
Grefier,
L. N.
Red. G.C./25.06.014
Tehnored. L.N./27.06.2014/ - 2 ex.-
Judecător sindic: A. O.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1177/2014. Curtea de... | Acţiune în anulare. Sentința nr. 2587/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
