Actiune în daune delictuale. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 7049/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/ApDosar nr._
Ședința publică din data de 05 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător N. G.
Grefier E. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta . B., împotriva sentinței civile nr. 130/C din data de 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1.09.2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5.09.2014.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 130/C/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta P. R. E..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei ce fusese achitată cu titlu de garanție de reclamantă pârâtei.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei față de pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei 1911 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contractul de închiriere nr. 3/31.08.2009 în care, în calitate de locatori figurează S. I. și S. A., iar în calitate de chiriaș figurează reclamanta ., a fost încheiat în numele locatorilor de către pârâta P. R. E., în calitate de pretins mandatar, potrivit procurii generale de administrare autentificate sub nr.528/23.02.2005 la BNP T. D. E., aceasta neavând procură specială pentru a putea închiria, în numele proprietarilor, spațiul în discuție.
Ulterior, proprietarii imobilului ce forma obiectul închirierii de mai sus, respectiv S. I. și S. A., au arătat că nu sunt de acord și nu ratifică contractul de închiriere încheiat, pe o durată de 5 ani de către pârâta P. R. E..
În consecință, contractul de închiriere nr. 3/31.05.2009 încheiat, prin semnarea acestuia de către pârâta P. R. E., cu reclamanta, nu a fost pus în executare.
Trebuie observat că, la punctul 5 din contractul de închiriere de mai sus, s-a prevăzut predarea de către locatarul ., către locator a sumei de 10.000 lei cu titlu de garanție de bună execuție a contractului.
Predarea s-a stipulat a fi făcută în două tranșe, adică 5.000 lei în termen de 15 zile de la semnarea contractului de închiriere nr. 3/31.08.2009 și 5000 lei până la data de 01.04.2010.
Garanția a fost stipulată pentru acoperirea eventualelor deteriorări ori a neplății chiriei, urmând ca, la expirarea termenului contractual, să fie restituită locatorului ., integral sau parțial, în termen de 15 zile de la predarea spațiului către locatar.
La data de 14.09.2009, potrivit punctului 5 din contractul de închiriere nr.3/31.08.2009, reclamanta-locatoare . a emis dispoziția de plată nr. 01 (fila 9 din dosarul nr._ al Judecătoriei B.), prin care consemna la dispoziția pârâtei P. R. E. prima tranșă din garanție, în sumă de 5000 lei.
La data de 01.04.2010, în termenul prevăzut la pct. 5 din contractul de închiriere amintit, reclamanta . consemna, prin recipisa nr._/1, restul de 5000 lei din garanția convenită.
Față de nerespectarea obligațiilor contractuale pretins a rezulta din contractul de închiriere nr. 3/31.08.2009, reclamanta . a chemat în judecată proprietarii imobilului și pe mandatara P. R. E., solicitând, în temeiul răspunderii civile contractuale, obligarea la predarea spațiului obiect al închirierii și obligarea la plata daunelor interese create de lipsa de folosință a spațiului.
P. sentința civilă nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1137/R/01.10.2012 a Tribunalului B., cererea reclamantei . a fost respinsă.
S-a reținut, cu putere de lucru judecat, de către instanțele de mai sus că, închirierea pe o durată de 3 ani, care se referă la un imobil, este un act de dispoziție, conform art. 19 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data încheierii locațiunii, iar, conform art. 1536 alin.2 din vechiul cod civil (aplicabil în speță), pentru actele de dispoziție se cere un mandat special.
S-a reținut și că actele încheiate de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite (contractul de închiriere nr. 3/31.08.2009 în speță) nu obligă pe mandant (proprietarii imobilului) dacă nu le-a notificat expres sau tacit (art. 1546 vechiul Cod civil), iar, în cauză, nu poate fi vorba de incidența gestiunii de afaceri.
Instanțele au reținut că închirierea nr. 3/31.08.2009 a fost încheiată cu depășirea mandatului dat de foștii proprietari S. I. și S. A., pârâtei P. R. E., întrucât aceasta din urmă a fost împuternicită printr-o procură generală de administrare a imobilului și nu să încheie acte de dispoziție, cum este contractul de închiriere în discuție, ce a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, pentru un asemenea act pârâta P. R. E. având nevoie de un mandat special care nu i-a fost acordat.
Cu putere de lucru s-a reținut de Judecătoria B. în sentința civilă nr._/30.11.2011 că reclamanta, prin reprezentantul său, a avut posibilitatea să verifice limitele împuternicirii acordate de proprietarii imobilului mandatarei P. R. E., astfel încât reclamanta . a acceptat să contracteze peste limitele mandatului, asumându-și riscurile încheierii contractului de închiriere în lipsa unui mandat special.
Reclamanta . a formulat prezenta acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 și art. 1545 Cod civil, împotriva pârâtei P. R. E., motivat de faptul că aceasta și-a depășit limitele mandatului acordat de proprietarii imobilului, încheind contractul de închiriere nr. 3/31.08.2009 cu reclamanta, cauzându-i astfel prejudicii.
Instanța de fond a reținut că, într-adevăr, locațiunea este, în principiu, un act de administrare, însă prin excepție, în cazul în care locațiunea depășește 3 ani (sub imperiul vechiului Cod Civil și al Legii nr. 7/1996 aplicabile în speță), ea reprezintă un act de dispoziție pentru încheierea căruia era necesar ca pârâta P. R. E. să aibă un mandat special acordat de proprietarii S. I. și S. A., mandat care nu a existat, mandatul nr. 528/23.02.2005 fiind un mandat general de administrare.
În condițiile în care mandatarul încheie, în calitate de pretins reprezentant, acte care depășesc limitele puterilor care i-au fost încredințate, acesta răspunde pentru prejudiciile cauzate terțului contractant care s-a încrezut cu bună – credință în încheierea valabilă a contractului cu cel pretins reprezentant.
Această răspundere este extracontractuală, de natură delictuală, întrucât lipsește voința mandatarului de a-și asuma obligații în nume propriu, el urmărind ca obligațiile să se nască în patrimoniul celui pe care l-a reprezentat în afara limitelor împuternicirii.
Așadar, în absența voinței pârâtei de a se angaja față de terțul contractant (reclamanta în speță), mandatarul (pârâta P. R. E.) nu poate fi răspunzătoare contractual față de aceasta.
Depășirea limitelor împuternicirii de către mandatar reprezintă o faptă ilicită ce permite terțului contractant prejudiciat să angajeze răspunderea delictuală a mandatarului culpabil, căci mandatarul este obligat să cunoască limitele împuterniciri sale.
Cu toate acestea, potrivit art. 1545 din Vechiul Cod civil (invocat chiar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată), mandatarul nu răspunde pentru actele încheiate cu depășirea limitelor împuternicirii, atunci când a dat terților posibilitatea de a lua cunoștință de întinderea împuternicirii.
Terțul are posibilitatea de a verifica dacă mandatarul acționează în limitele împuternicirii, având dreptul să îi pretindă mandatarului să facă dovada puterilor mandatate, prin prezentarea mandatului care i-a fost conferit acestuia.
Dacă terțul acceptă, ulterior prezentării procurii, să contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului conferit acestuia, se presupune că terțul a luat asupra sa riscurile contractului încheiat în astfel de condiții.
Or, în cauza de față, după cum a precizat reprezentantul reclamantei la răspunsurile date întrebărilor nr. 4 și 5 din interogatoriul administrat în condițiile art. 354 alin. 3 și art.355 alin. 2 NCPC, pârâta P. R. E. i-a prezentat la contractare procura, pe care reprezentantul reclamantei a citit-o.
Acest aspect a fost reținut, după cum s-a arătat, cu putere de lucru judecat și de către Judecătoria B. prin sentința civilă nr._/30.11.2011.
Astfel, Judecătoria B. a reținut că „reclamanta a avut posibilitatea să verifice limitele împuternicirii mandatarei P. R. E., astfel că a acceptat că contracteze peste limitele mandatului, asumându-și riscurile încheierii unei astfel de convenții”.
Ținând seama de aspectele menționare, instanța de fond a reținut că, în condițiile asumării riscului încheierii contractului de închiriere nr. 3/31.08.2009 de către reclamantă, pârâta nu poate fi obligată a suporta prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea locațiunii, prejudiciu în sumă de 210.000 lei constând în încasările pe care pretinde că le-ar fi realizat reclamanta din activitatea „baruri și alte activități de servire a băuturilor” în situația punerii la dispoziția sa a spațiului obiect al închirierii.
De asemenea, pârâta nu poate fi ținută a suporta prejudiciul în sumă de 21.321 lei reprezentat de cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească în dosarul nr._/197/2010 al Judecătoriei B..
Astfel, pârâta nu poate fi ținută să răspundă pentru faptul că reclamanta, deși avea cunoștință de cuprinsul procurii nr. 528/23.02.2005 și de limitele împuternicirii conferite prin aceasta, în sensul că nu permitea închirierea pe perioadă de 5 ani a imobilului în discuție, a înțeles totuși să acționeze în judecată, în temeiul răspunderii contractuale, atât pe proprietarii imobilului, cât și pe mandatara P. R. E., cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat, răspunderea contractuală a acesteia din urmă nici nu putea fi angajată.
Pârâta P. R. E. nu este în culpă nici pentru neplata de către reclamantă, de bună voie, a cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în dosarul nr._/197/2010 al Judecătoriei B. către proprietarii imobilului, astfel încât a fost nevoie ca creditoarea S. A. să procedeze la executarea sa silită pentru suma de 8040 lei cheltuieli de judecată și 2768,86 lei cheltuieli de executare.
Instanța de fond a reținut însă că pârâta P. R. E. trebuie a fi obligată la restituirea garanției de bună execuție în sumă totală de 10.000 lei consemnată de reclamantă pe numele și la dispoziția acesteia.
Asumându-și riscul încheierii contractului de închiriere nr. 3/31.08.2009 chiar și în situația în care a putut lua cunoștință despre limitele puterilor conferite prin procura nr.528/23.02.2005, reclamanta și-a asumat doar riscul suportării prejudiciilor rezultate din neexecutarea și neratificarea de către proprietarii imobilului a locațiunii.
Reclamanta nu și-a asumat în nici un fel riscul nerestituirii unei eventuale chirii plătite anticipat ori a unei garanți de bună execuție pe care a achitat-o, aceasta din urmă impunându-se a-i fi restituită în situația în care executarea locațiunii nu a mai avut loc, căci reținerea unor astfel de sume de către mandatar nu ar mai avea niciun titlu legitim.
În condițiile în care pârâtei P. R. E. i-au fost plătite și puse la dispoziție de către reclamantă, cu titlu de garanție, sumele de 5000 lei, la data de 14.09.2009 și de 5000 lei, la data de 01.04.2009, pârâta este ținută a le restitui reclamantei.
Refuzul pârâtei de a restitui respectivele sume către reclamantă constituie faptă ilicită, sancționată de art. 998-999 Cod civil, astfel încât instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 10.000 lei.
Câtă vreme sumele sunt consemnate pe numele pârâtei, aceasta poate dispune de ele, apărarea pârâtei din întâmpinare, referitoare la originalul recipisei de consemnare fiind irelevantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii.
În motivare apelanta a arătat că la data încheierii contractului de închiriere nr.3/31.08.2009, în afara procurii autentificate sub nr.528/23.02.2010, intimata i-a prezentat mai multe contracte de închiriere ale spațiului ce făcea obiectul contractului, încheiat de către aceasta în numele proprietarilor Stoienel I. și Stoienel A..
Perioadele de închiriere cumulate ale acestor contracte depășeau cu mult perioada de închiriere stipulată în contractului de închiriere nr.3/31.08.2009, motiv pentru care apelanta a înțeles că intimatei i s-a acordat încrederea și dreptul de a închiria spațiul chiar și pentru o perioadă de 5 ani.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art.476 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de control judiciar constată că apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 130/C/16.04.2014 a Tribunalului B. este nefondat.
În mod corect a reținut instanța de fond că apelanta reclamantă și-a asumat riscul încheierii contractului de închiriere nr. 3/31.08.2009 pe o perioadă de 5 ani. Aceasta a avut posibilitatea, astfel cum rezultă și din răspunsurile date la interogatoriul luat din oficiu, de a cunoaște limitele mandatului acordat intimatei pârâte P. R. E. de către proprietarii spațiului ce a făcut obiectul locațiunii.
Astfel, dacă ar fi manifestat diligența unui comerciant la încheierea unui contract de închiriere a unui spațiu în care urma să își desfășoare activitatea o perioadă atât de îndelungată (5 ani) ar fi putut evita situația de a nu putea folosi spațiul închiriat deoarece proprietarii nu au ratificat contractul de închiriere încheiat cu depășirea limitelor puterii oferite mandatarului.
Susținerile apelantei potrivit cărora intimata i-ar fi prezentat mai multe contracte de închiriere ale spațiului ce făcea obiectul contractului nr. 3/31.08.2009 nu pot să exonereze partea de efectuarea minimelor diligențe necesare în acest context.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că motivele de apel invocate sunt nefondate și că soluția primei instanțe este dată cu respectarea legii, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.130/C/16 aprilie 2014 a Tribunalului B..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.130/C/16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2014.
Președinte, C. E. C. | Judecător, N. G. | |
Grefier, E. C. |
Red.C.C.E/16.09.2014
Tehnoredact.E.C./19.09.2014 – 5 ex.
Jud. fond A.T. V.
| ← Anulare incident plată. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
