Pretenţii. Decizia nr. 741/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 741/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 9586/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 741/RDosar nr._
Ședința publică din data de 18 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. G.
Judecător C. E. C.
Judecător M. C. T.
Grefier E. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta . B., împotriva deciziei civile nr. 63/. 7 martie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2.06.2014, apoi pentru data de 4.06.2014 și 11.06.2014 iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.06.2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr._/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., au fost respinse excepția prematurității și excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de către reclamantă, invocate de pârâții M. S. și C. L. AL MUNICIPIULUI S., prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. . cu pârâții M. S. și C. L. AL MUNICIPIULUI S..
A fost respinsă cererea reclamantei de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 326.412 lei reprezentând contravaloarea investiției rămase neamortizate aferente obiectivului economic din S., Cartierul Ș. cel M..
Potrivit susținerilor reclamantei – fila 51, obligația pârâților de a-i achita contravaloarea investițiilor realizate la obiectivul economic din S., Cartierul Ș. cel M. rezidă din dispozițiile art. 12 din contractul de asociere în participațiune nr. 9195/11.07.2002, dispoziții care au fost menținute prin decizia nr. 1258/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din contractul de asociere în participațiune nr.9195/11.07.2002, dispoziții care au fost menținute prin decizia nr. 1258/2010 „la încetarea asociațiunii, asociatul S.C. S. . să predea Consiliului L. și Municipiului S., Piața în întregime, inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de amenajare și modernizare, executate pe perioada asocierii, liberă de orice sarcini financiare, iar C. L. și Municipiului S. se obligă să plătească asociatului S.C. S. . egală cu valoarea investiției rămasă neamortizată, dacă nu s-a convenit prelungirea contractului de asociere”.
Din prevederile dispozițiilor art. 12 din contractul de asociere în participațiune nr. 9195/11.07.2002 – care constituie, potrivit reclamantei, cauza prezentei acțiuni – obligația pârâților de a-i achita contravaloarea investițiilor devine exigibilă la momentul la care aceasta va preda pârâților imobilul obiectiv al asocierii în participațiune. Prin urmare, ne aflăm în fața unei obligații cu termen, termen care, potrivit dispozițiilor art. 1022 cod civil – vechea reglementare – amână executarea obligației.
Potrivit răspunsului reclamantei la întrebarea nr. 6 din interogatoriul luat de către pârâți – fila 108 - imobilul în litigiu se află în posesia acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1023 din codul civil – vechea reglementare – „aceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului…”.
În condițiile în care părțile au stabilit de comun acord, potrivit dispozițiilor art. 12 din contractul de asociere în participațiune nr. 9195/11.07.2002, momentul la care obligația pârâților de a plăti reclamantei contravaloarea investiției la obiectivul asociației, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 969 din codul civil – convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante – în ceea ce privește data la care obligația pârâților devine exigibilă, scadentă.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus menționate instanța a concluzionat că acțiunea formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată instanța, în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, a fost respinsă și cererea acesteia de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, instanța, în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, a respins și cererea acestora de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanta CS S. . pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.63/. pronunțată de Tribunalul B., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă . B., in contradictoriu cu intimații M. S. și C. local S., împotriva Sentinței Civile nr._/28.10.2013 a Judecătoriei B., care a fost păstrată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat, la data de 11.07.2002, contractul de asociere in participațiune nr. 9195, pe o durata de 3 ani (iulie 2002- iulie 2005). Obiectul acestui contract l-a reprezentat amenajarea și exploatarea pieței situate in mun. S., cartier Ș. cel M., pârâții obligându-se să pună la dispoziție piața compusă din teren intravilan in suprafață de 356 mp și copertină construită pe structură metalică in valoare de_ ROL, iar reclamanta obligându-se să participe cu suma de 1._ ROL (echivalentul a 45.617 USD).
Cf. art. 12 din contractul menționat, ”la încetarea asocierii, asociatul . se obligă să predea Consiliului L. și Mun. S. Piața în întregime, inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de amenajare sau modernizare executate pe toată perioada asocierii, liberă de orice sarcini financiare, iar C. L. și Mun. S. se obligă să plătească asociatului . egală cu valoarea investiției rămase neamortizate, dacă nu s-a convenit prelungirea contractului de asociere”.
Deși convenția inițială nu a fost prelungită în condițiile art. 3, la data de 03.08.2006 părțile au încheiat contractul de asociere in participațiune nr._, cu durata, cf. art. 4, de un an, începând cu data de 30.03.2006 până la 30.03.2007.
Din cel de-al doilea contract, prin Decizia nr. 1258/R/29.11.2010, Curtea de Apel B. a anulat art. 5 și 10.
Deși pentru spațiul in discuție apelanta-reclamantă a încheiat contracte de subînchiriere cu ., la datele de 13.07.2006 și octombrie 2009, după cum rezultă din adresa emisă de ., aceasta a achitat chiria, pentru perioada iulie 2006 – 01.11.2011 către Primăria S.. Ulterior, după cum a recunoscut reprezentantul legal al apelantei la termenul din apel din data de 07.03.2014, chiria de 800 euro pe lună a fost încasată de apelantă până la finalul anului 2013, așadar pentru perioada 01.11.2011 – 01.11.2013 iar, in prezent, in spațiul in litigiu se află tot ., cu care apelanta urmează să încheie un nou contract de închiriere.
Și din răspunsul la interogatoriu (întrebarea 6) rezultă că imobilul se află in posesia apelantei și că aceasta încasează de la . o chire lunară de 800 euro.
Revenind la dispozițiile art. 12 din contractul inițial de asociere in participațiune, față de aspectele de fapt reținute, Tribunalul a constatat, așa cum a reținut in mod judicios și instanța de fond, că pentru a pretinde c/val. investiției rămase neamortizate, apelanta ar fi trebuit să predea pârâților imobilul in discuție și să facă dovada că, din ivestiția efectuată, există sume neamortizate in perioada scursă de la încheierea contractului de asociere (aproximativ 12 ani).
Or, apelanta nu a predat imobilul, neputând susține că nu are o obligație pozitivă. Dimpotrivă, aceasta, după cum a recunoscut in cadrul interogatoriului administrat de instanța de fond și la termenul din 7 martie 2014 din apel, a subînchiriat imobilul către ., încasând din noiembrie 2011 o chirie lunară de 800 euro.
De asemenea, prin proba cu expertiză, reclamanta a făcut dovada valorii lucrărilor executate pentru amenajarea imobilului in litigiu, prin transformarea fostei piețe agroalimentare din cartierul Ș. cel M. din mun. S. in spațiu de tip supermarket, in cuantum de 309.362 RON (inclusiv TVA). Nu s-a făcut nicio probă cu privire la faptul că reclamanta nu și-a amortizat sau și-a amortizat parțial această investiție, in condițiile in care art. 12 din contract îi dă dreptul să pretindă o sumă egală nu cu valoarea investiție efectuate, ci cu valoarea investiției neamortizate. Or, din proba cu înscrisuri rezultă că apelanta și-a recuperat cel puțin parțial investiția, prin închirierea spațiului către ., fără însă a face dovada sumei rămase neamortizate.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenta . criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs sentința este criticată pentru faptul că în mod nelegal prima instanță a reținut în mod eronat că predarea imobilului obiectiv al asocierii în participațiune nu poate fi privită ca un termen la care obligația celeilalte părți devine exigibilă.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 12 din contractul de asociere „la încetarea asociațiunii, asociatul . se obligă să predea Consiliului L. și Municipiului S., piața în întregime, inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de amenajare și modernizare, executate pe perioada asocierii, liberă de orice sarcini financiare, iar C. L. și M. S. se obligă să plătească asociatului . o sumă egală cu valoarea investiției rămasă neamortizată, dacă nu s-a convenit prelungirea contractului de asociere”.
Se mai arată în motivele de recurs că, în mod neîndoielnic se reglementează de către părți obligațiile finale reciproce – respectiv obligația de predare în sarcina . și obligația de plată a valorii investiției rămasă neamortizată în sarcina Consiliului L. și Municipiului S., obligații a căror executare este simultană. În acest context, susține în continuare recurenta, predarea nu implică acte sau fapte pozitive din partea sa pentru ca intimata să intre în posesia efectivă a bunului ci doar preluarea imobilului de către acesta.
Recurenta arată în continuare că, în prezent investiția este folosită doar de intimata pârâtă, care a închiriat-o către . și care a încasat integral chiria aferentă perioadei iulie 2006 – ianuarie 2011, așa încât momentul predării primirii poate fi amânat de aceasta, care de altfel refuză în mod constant preluarea.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar decizia atacată va fi menținută ca legală și temeinică în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a procedat la aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză în raport de voința reală a părților exprimată în contractul de asociere în participațiune.
Toate criticile aduse în cuprinsul declarației de recurs, vizează modul de apreciere a probelor și interpretarea clauzelor contractului încheiat între părți, care nu se circumscriu criticilor de nelagalitate enumerate în mod limitativ de dispozițiile art. 304 din Codul procedură civilă.
Simpla enumerare a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din Codul procedură civilă nu înseamnă că aspectele invocate pot fi încadrate în cuprinsul ipotezelor avute în vedere le legiuitor.
Izvorul obligațiilor ce fac obiectul prezentului dosar, îl constituie clauzele contractului de asociere în participațiune încheiat între părți la data de 3.08.2006 și înregistrat sub nr._, a cărui durată de derulare a fost de un an, cu începere din data de 30.03.2006 până în data de 30.03.3007. Clauzele înserate la art. 5 și 10 din acest contract au făcut obiectul unui control judiciar, astfel că prin decizia civilă nr. 1258/2010 pronunțată de Curtea de Apel B., aceste clauze au fost anulate. Obligația de plată a contravalorii investiției rămasă neamortizată se regăsește în cuprinsul dispoziției art. 12 din contractul inițial încheiat între părți în anul 2002 sub nr. 9195/2002.
Pentru a solicita obligarea pârâtul C. L. al Municipiului S. și M. S. prin Primar, reclamanta trebuia să facă dovada că a predat investiția ce a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune și de asemenea să facă dovada să investiția nu s-a amortizat, aspecte care în cauză nu au fost probate în nicio modalitate.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză în mod corect s-a reținut că în prezent spațiul în discuție a fost închiriat de recurenta reclamantă către . pentru o chirie lunară de 800 euro, așa încât nu poate pretinde că investiția a fost predată către pârâtele intimate.
În lipsa altor critici care să vizeze aspecte de nelegalitate, instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins, urmând ca decizia atacată să fie menținută ca legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul procedură civilă instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva deciziei civile nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul B..
Obligă recurenta la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2014.
Președinte, N. G. | Judecător, C. E. C. | Judecător, M. C. T. |
Grefier, E. C. |
Red.N.G./19.06.2014
Tehnoredact.E.C./20.06.2014 – 2 ex.
Jud. apel M.O., S.Ș. M.
Jud. fond C.A.C.
| ← Poprire asiguratorie. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Constatare nulitate act. Decizia nr. 260/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
