Poprire asiguratorie. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Ședința publică din 15 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. V.

Judecător C. B.

Grefier șef secție I. I.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta A. G. & CO KG împotriva încheierii din 21.11.2013 pronunțată de Tribunalul B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 14 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 15 ianuarie 2014.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Prin încheierea ședinței publice din 21.11.2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosar nr._ s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de creditoarea A. G. & Co KG. cu sediul în Max – Planck – Ring 2,_ Wiesbaden, Germania, având cont bancar nr. DE_, deschis la Deutsche Bank AG, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în B., ., Camera P067 jud. B., cod unic de înregistrare_, având nr. de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. J_ și în consecință: s-a dispus înființarea popririi asigurătorii asupraconturilor bancare deținute de debitoarea . SRL și asupra oricăror sume de bani prezente sau viitoare aflate sau care se vor afla în aceste conturi, până la concurența sumei de 57.254,83 Euro. A fost obligată creditoarea A. G. & Co KG la plata unei cauțiuni în sumă de 11.000 Euro în echivalent lei la cursul oficial BNR de la data plății în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei încheieri către creditoare, sub sancțiunea prevăzută de art. 955 din Noul Cod de procedură civilă.

A reținut Tribunalul că în baza Contractului Cadru de vânzare cumpărare produse medicale încheiat de părți la data de 31.05.2012 creditoarea a livrat debitoarei produsele comandate .

Pentru decontarea contravalorii produsele achiziționate de O. C. Farm SRL au

fost emise facturile 13-_/19.04.2013,13-_/24.05.2013, 13-_/28.06.2013 și 13-_/30.08.2013,în valoare totală de 55.207,01 Euro.

Condițiile de plată și modul de calcul al penalităților de întârziere a fost stabilit în cuprinsul art. 3. din contractul cadru.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 969 Cod Procedură Civilă, ”Poprirea asigurătorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile art. 952”. Art. 952 Cod Procedură Civilă reglementează trei condiții în care poate fi înființată poprirea asigurătorie, respectiv: declanșarea procesului asupra fondului în care creditoarea solicită obligarea debitoarei la plata unei sume de bani; existența înscrisului constatator al creanței; condițiile în care se datorează cauțiunea și modalitățile de stabilire a cuantumului acesteia.

Poprirea asigurătorie reprezintă o măsură de conservare la care apelează creditorul care pretinde o creanță având ca obiect o sumă de bani, această măsură urmând se transforma în poprire executorie la momentul obținerii titlului executoriu sau urmând a fi ridicată în condițiile art. 956 Cod procedură civilă.

În speță, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 952 alin. 1 Cod Procedură Civilă, creditoarea neavând un titlu executoriu, însă creanța este constatată în scris, este exigibilă și a dovedit că a intentat cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .

Așa cum s-a reținut anterior, creanța pretinsă de creditoarea A. G. & Co KG este constatată în scris și este exigibilă, potrivit Contractului cadru încheiat între părți și facturilor emise ulterior, iar cererea de chemare în judecată înregistrată de creditoare la data de 08.11.2013, vizează obligarea debitoarei la plata restanțelor de plată acumulate, în cuantum de 55.207,01 Euro și respectiv, a penalităților de întârziere în cuantum de 2047,82 Euro, pentru perioada 19.06.2013 – 08.11.2013, precum și în continuare.

În temeiul dispozițiilor art. 969 raportat la art. 952 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a stabili în sarcina creditoarei o cauțiune potrivit dispozitivului care a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art.1056 alin. 2 Cod Procedură Civilă .

Având în vedere considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 969, 970 Cod Procedură Civilă, coroborate cu art. 952-958 Cod Procedură Civilă, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea A. G. & Co KG., conform dispozitivului.

Împotriva acestei soluții a declarat apel creditoarea A. G. & Co KG aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a încheierii apelate în sensul diminuării cuantumului cauțiunii datorate de creditoare și majorarea termenului de consemnare a cauțiunii.

În expunerea motivelor de apel se arată că adiacent înregistrării pe rolul instanței a cererii de emitere a ordonanței de plată s-a înregistrat și prezenta cerere de înființare a popririi asiguratorii asupra conturilor deținute de debitoarea . SRL, pentru care, nelegal Tribunalul a dispus cu privire la o cauțiune de 11.000 euro și a stabilit un termen de consemnare a cauțiunii de doar 5 zile, în condițiile în care creditoarea este o societate cu sediul în Germania, iar stabilirea cuantumului exact al cauțiunii și-a termenului de consemnare sunt lăsate la latitudinea integrală a instanței de judecată, aceasta fiind doar obligată la respectarea limitelor maxime prevăzute de art. 1056 alin. 2 Cod procedură civilă. Astfel, instituirea cauțiunii nu era obligatorie din perspectiva art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilirea unei cauțiuni extrem de ridicate fiind contrară practicii CEDO, aceasta fiind deturnată de la rolul ei, de garant a eventualelor pagube suferite de debitor prin instituirea măsurii asiguratorii. Se continuă în sensul că, stabilirea unui termen de plată de 5 zile reprezintă o încălcare a art. 6 par. 1 din CEDO, art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 Cod procedură civilă, creditoarea fiind supusă sancțiunii desființării de drept a popririi asiguratorii, prevăzută de art. 955 Cod procedură civilă.

Apelul este nefondat.

Potrivit principiului disponibilității, Tribunalul, ca instanță de fond, a fost investit în conformitate cu art. 970 raportat la art. 953 alin. 1, cu înființarea unei popriri asiguratorii până la concurența sumei de 57.254,83 euro, asupra creditelor bancare deținute de debitoarea . SRL.

Stabilirea cauțiunii nu este o condiție obligatorie, însă această situație reprezintă o măsură ce se va dispune dacă instanța apreciază că se impune, fără însă ca și cauțiunea să reprezinte mai mult de 20 % din valoarea obiectului cererii. Ori, în speță, s-au respectat dispozițiile art. 1086 alin. 2 Cod procedură civilă, cuantumul de 11.000 euro fiind limitat la procentul de 20% din creanța în cuantum de 57.254,83 euro, pentru care s-a înființat poprirea asiguratorie, cu precizarea că stabilirea cauțiunii nu se face ”în raport de posibilitățile de plată sau interesul celui obligat la plată”. Așa fiind, întrucât stabilirea cauțiunii este o facilitate lăsată la aprecierea instanței, dar prevăzută de art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă, cuantumul cauțiunii respectând regula de 20% din valoarea creanței pentru care s-a solicitat înființarea popririi, creditorului nu i s-a limitat dreptul de acces la instanță, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Prin stabilirea unui termen de 5 zile pentru depunerea cauțiunii, de natură a atrage desființarea de drept a popririi înființată, în condițiile art. 955 Cod procedură civilă, nu s-a golit de conținut măsura dispusă. Aceasta întrucât prin raportare la dispozițiile art. 958 Cod procedură civilă, prezenta cerere de înființare a popririi are un caracter urgent, față de scopul luării acesteia, indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a se evita diminuarea activului patrimonial al debitorului, măsura fiind una de conservare.

Nu ne regăsim în situația încălcării dreptului la un proces echitabil, CEDO, stabilind că, ”dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept”.

Pentru aceste rațiuni, Curtea conform art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, va respinge prezentul apel, păstrând, ca temeinică și legală încheierea apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de creditoarea Abbot G. & CoKG împotriva Încheierii de ședința din 21.11.2013 pronunțata de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal in dosar nr._, pe care o păstrează.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2014.

Red. C.V./16.01.2014

Dact. I.I./20.01.2014

Jud. fond: A.V.