Contestare raport şi plan de distribuire sume. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 84/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 84/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:012._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECTIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/R

Ședința publică din 24 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. B.

Judecător S. P. G.

Judecător L. F.

Grefier I. I.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva sentinței civile nr. 288/S din 10.12.2015 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 10 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 17 februarie 2016, apoi la data de 24 februarie 2016

CURTEA

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 288/s din 10.12.2015 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C., s-a respins contestația formulată și precizată la filele 35 și 81 de către contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în contradictoriu cu intimata - debitoare ., înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr.J_, având CUI_, prin administratorul judiciar E. T. L. IPURL și B. T. SA – Sucursala S. G..

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:

La data de 16 decembrie 2011 s-a deschis procedura falimentului pe cale generala a debitoarei ., prin încheierea dată în camera de consiliu pronunțată de Tribunalul C. în dosarul_ 11 fiind numit administrator judiciar societatea profesională în insolvență E. T. L. IPURL.

La data de 13.03.2015 administratorul judiciar a întocmit și afișat Raportul asupra Fondurilor obținute din lichidarea averii debitoarei . în perioada 1 mai 2014 - 10 martie 2015 și a Planul de distribuire parțială nr. 2.

Instanța a reținut însă că în fapt, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. susține în esență faptul că vânzarea prin licitație efectuată de administrator judiciar, E. T. L. IPURL a bunurilor mobile din patrimoniul debitoarei . aflată în procedura de faliment potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, este din punct de vedere al TVA-ului o livrare de bunuri efectuată cu plată în sfera de TVA iar lichidatorul nu a procedat la cuprinderea TVA și în planul de distribuire mai sus amintit.

Aceste apărări au fost contestate vehement de administrator judiciar E. T. L. IPURL cât și de creditoarea B. T..

Instanța a reținut că, în drept, conform disp.art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că în speță părții contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. îi revenea obligația dovedirii modului de calcul al TVA.

De asemenea instanța a reținut că în speță trebuie să facă verificări, probe în legătură cu această contestație așa cum a fost ea precizată care au ca obiect plata sau neplata de TVA, prin administrarea unei probe prevăzută de codul de procedură civilă. Se mai poate observa și faptul că instanța are chiar obligația să verifice aceste pretenții prin administrarea unui probatoriu adecvat.

Astfel instanța a reținut și că o astfel de probă care trebuia administrată este expertiza contabilă, care este întocmită de un specialist, respectiv de un expert contabil autorizat, iar necesitatea de a administra această probă rezultă și din faptul că instanța nu are cunoștințe de specialitate de contabilitate și totodată este în concordanță cu principiul rolului activ al instanței prevăzut de art.129 vechiul Cod de procedură civilă.

Și mai mult instanța a reținut că obligarea părții debitoare la plata de TVA fără administrarea de probe solide, cum este și cazul expertizei contabile în această cauză, reprezintă în opinia instanței și o gravă încălcare a dreptului părții pârâte la un proces echitabil care constituie o încălcare gravă și a art.6 din CEDO.

Astfel, făcând o comparație cu procedura penală ar fi ca și cum un judecător în materie penală ar admite cererile făcute de procuror prin rechizitoriu fără a administra alte probe decât înscrisurile și fără a se întocmi expertize contabile judiciare în cauze ce au ca obiect evaziunea fiscală.

În consecință dat fiind că contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. s-a opus întocmirii unei expertize contabile în speță ea și-a încălcat obligația prevăzută de art.1169 Cod civil.

Prin urmare, față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins contestația contestatoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând admiterea contestației formulate de ea și pe cale de consecință obligarea lichidatorul la refacerea Raportului privind fondurile obținute și planul de distribuire nr. 2 conform celor arătate.

În motivarea cererii de apel a arătat următoarele:

Prin contestația formulată problema invocată nu s-a referit la suma, la cuantumul taxei pe valoarea adăugată datorată de către societatea intimată prin lichidator judiciar, ci la exigibilitatea acestei taxe ca urmare a valorificării acestora în cadrul procedurii falimentului de către lichidatorul judiciar.

De asemenea, hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța de fond este criticabilă sub aspectul că nu s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor de fapt și de drept invocate de către instituția noastră prin intermediul contestației formulate.

Prin intermediul contestației ea a invocat mai multe neregularități cuprinse în Planul de distribuire nr. 2 întocmit de către lichidatorul judiciar E. T. L. I.P.U.R.L., respectiv clarificarea situației bunurilor societății în sensul dacă casarea unora dintre bunurile societății s-a făcut sau nu cu respectarea procedurii speciale reglementate de procedura insolvenței. în acest sens, prin contestația formulată, a arătat că includerea în Raportul asupra fondurilor și planului de distribuire nr. 2 a bunurilor casate s-a făcut cu încălcarea gravă a procedurii speciale a insolvenței.

Pentru bunurile debitoarei: automacara Hidrom tip R., Autoutilitara Dacia si Autobasculanta R. Saviem, nu a fost niciodată convocată adunarea generală a creditorilor, nu există o decizie a adunării generale a creditorilor în condițiile art. 15 din Legea nr.85/2006 care să permite acest lucru, prin urmare este imposibil ca aceste bunuri să fie casate, ori valorificate într-o altă modalitate fără acordul prealabil a adunării generale a creditorilor. Din nelegalitatea acestei măsuri decurge și imposibililatea ca contravaloarea lor să fie incluse în raportul asupra fondurilor și în planul de distribuire.

Din Erata depusă la raportul asupra fondurilor nu rezultă că cele trei bunuri mobile Automacara Hidrom tip R., Autoutilitara Dacia și Autobasculantă R. Saviem ar fi fost casate, ci se arată doar faptul că, după inventariere lichidatorul s-a adresat unui evaluator în vederea evaluării lor, sau cel puțin a unuia dintre aceste bunuri, care după verificarea fizică acestora nu a procedat la evaluarea lor întrucât s-a apreciat că nu se impune valoarea acestora. Orice punct de vedere exprimat de către un expert evaluator trebuie supus votului adunării generale a creditorilor.

Un alt aspect invocat prin contestația formulată se referă la împărțirea sumei rămase după distribuirea sumelor conform pct. 2 alin. (1) al art. 121 din Legea nr. 85/2006 între creditorii garantați, respectiv instituția noastră și B. T..

Deși potrivit tabelului definitiv ambele instituții figurează ca și creditori garantați, pentru contravaloarea bunurilor sechestrate de către ea urmează să fie beneficiar exclusiv, urmând ca restul sumei de bani să fie împărțită proporțional cu cotele deținute de către creditori conform tabelului definitiv de creanțe, respectiv 66,05 % în favoarea instituției noastre, respectiv 33.95 % pentru B. T..

Propunerea de distribuire făcută de către lichidatorul judiciar prin raportul privind fondurile obținute și planul de distribuire nr. 2 încalcă principiul proporționalității consacrat prin prevederile art. 124 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevede că, sumele de distribuit intre creditori în același rang de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță, organul fiscal în calitate de creditor fiind prejudiciat.

Suma propusă spre distribuire majoritatea încasărilor este reprezentată de încasarea garanției de bună execuție de la T. Invest SRL în valoare de 406.941,70 lei pentru încasarea acestei garanții societatea debitoare trebuia să execute lucrări de remediere conform solicitărilor primite de la beneficiar, chiar și în perioada falimentului. Pentru aceste lucrări lichidatorul a contactat o societate specializată, care a efectuat la termen toate lucrările de reparație, contravaloarea acestora fiind de 211.116,75 lei inclusiv TVA. Sumă despre care se susține că nu a fost achitată prestatorului, fiind cuprinsă în cadrul Planului de distribuire parțială prin plată directă și compensare.

Sumele intrate au ca izvor vânzarea mijloacelor de transport în valoare de 123.703,79 lei cu TVA inclus, bunuri mobile care constituite obiectul sechestrului instituit de organul fiscal, și nu reprezintă sume intrate în contul curent sau in contul colector. Asupra acestor bunuri - mijloace de transport - banca nu are instituit nici o garanție, prin urmare nu poate să aibă nici pretenția să beneficieze de distribuire cu prioritate față de ea.

B. nu poate formula pretenții, nu poate solicita distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor mobile sechestrate de un alt creditor, pe motivul că, are garanție asupra soldului creditor al contului curent, garanțiile instituite de cei doi creditori nu au fost înființate asupra acelorași bunuri.

Contul curent reprezintă cont deschis la bancă de o întreprindere, de o instituție sau de persoane particulare, unde se depun și de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după nevoie. Astfel încât, este important de reținut că, sumele care provin din încasarea garanției de bună execuție de la T. Invest SRL nu reprezintă sumă intrată în contul curent.

Atât ea cât și B. T. SA Sucursala S. G. sunt înscriși la masa credală în categoria creanțelor garantate, ținând cont de natura și proveniența sumei propusă spre distribuire, înscrierea unei garanții asupra soldului contului curent nu face din acest creditor unul care are prioritate față de noi. Sa confundam contul colector de lichidare, cu contul curent este o eroare foarte mare.

Ordinea înscrierii în AEGRM ar avea relevanță și ar conferi rang de prioritate la o eventuală distribuire celui care și - a înscris garanția prima, dacă garanția și înscrierea s-ar referi la același bun și/sau cont, însă noi nu ne regăsim în această împrejurare. Ea are înscrisă în arhivă pe lângă cele două sechestre toate titlurile executorii, iar banca are înscrisă garanție asupra soldului din contul curent.

Susținerea creditoarei B. T. SA cât privește inexistența obligației societății debitoarei de a achita TVA în procedura falimentului este nelegală, taxa pe valoarea adăugată rezultată din valorificarea bunurilor sechestrate de către instituția noastră nu poate fi înscrisă la masa credală, întrucât a rezultat dintr-o operațiune ulterioară datei întocmirii tabelului definitiv consolidat.

Menționează faptul că, taxa pe valoarea adăugată rezultată din această tranzacție nu este înscrisă la masa credală. În aceste condiții solicităm ca lichidatorul judiciar să includă separat în categoria cheltuielilor și să plătească direct bugetului de stat taxa pe valoarea de adăugată rezultată din valorificarea bunurilor la prețul de 123.703,79 lei cu TVA inclus.

Lichidatorul judiciar are/avea cunoștință de cauză cât privește obligația de plată a TVA-ului în cazul valorificării bunurilor în cadrul procedurii, aspect care rezultă din planul de distribuire parțială nr. 1 între creditori, în cadrul căruia provizionează pentru alte cheltuieli cu titlu de TVA de plată suma de 18.552 lei.

Vânzarea prin licitație a bunurilor mobile din patrimoniul debitorului aflat în procedura de faliment potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, este din punct de vedere al TVA-ului o livrare de bunuri efectuată cu plată în sfera de TVA.

Apreciază că, necesitatea cuprinderii în planul de distribuție a taxei de valoare adăugată în planul de distribuție decurge și din faptul că, nu au fost îndeplinita obligația impusă de legea fiscală pentru livrare de bunuri/prestare servicii, respectiv nu s-a virat la bugetul statului TVA-ul aferent vânzărilor realizate în procedura insolvenței din cauza de față, respectiv din vânzarea autoturismelor, autoutilitarelor/utilajelor.

Pentru clarificarea aspectelor invocate de către ea nu este necesar să se efectueze expertiza și instanța de fond a interpretat greșit contestația noastră, în sensul că nu a urmărit calculul TVA-ului, ci mai degrabă exigibilitatea TVA-ului pentru livrările de bunuri în cadrul procedurii falimentului.

Refuzul categoric al instanței de fond privind soluționarea contestației încalcă grav atât dreptul său la un proces echitabil, dar este și o modalitate flagrantă cu privire la refuzul de a soluționa o cerere. Faptul că ea nu a solicitat proba cu expertiza contabilă judiciară nu poate constitui un motiv de respingere a contestației, mai ales în condițiile în care aceste aspecte rezultă din studierea legii privind procedura insolvenței și nu necesită un calcul efectuat de câtre un expert.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că aceasta este nelegală pentru următoarele considerente :

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la distribuirea TVA-ului, aferent bunurilor valorificare, se constată faptul că această taxă este stabilită prin lege, respectiv prin dispozițiile art. 126 alin. 1 lit. a coroborat cu dispozițiile art. 127 alin. 1 și 2 și art. 128 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003.

De asemenea, se mai reține faptul că în primul Plan de distribuție, lichidatorul judiciar a prevăzut acest TVA, iar în prezentul plan de distribuție această taxă nu a mai fost prevăzută, apreciindu-se nemotivat că la sfârșitul procedurii debitoarea nu va mai datora TVA.

Cum la prima distribuire acest TVA a fost considerat datorat și având în vedere faptul că această taxă este stabilită de lege, Curtea apreciază că lichidatorul judiciar trebuia să provizioneze această sumă și doar în ipoteza în care după îndeplinirea formalităților fiscale s-ar fi stabilit că debitoarea nu datorează TVA, putea păși la distribuirea ei.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la bunurile automacara Hidrom tip R., autoutilitara Dacia și autobasculanta R. Saviem, se reține că acestea sunt nefondate în condițiile în care în erata făcută la Raportul lichidatorului precizează că s-a adresat unui evaluator și opinează doar că nu se impune valorificarea acestora.

Recurenta apreciază că acest punct de vedere trebuie supus votului Adunării Creditorilor, ceea ce este corect, însă fiind o acțiune a lichidatorului ce urmează a fi întreprinsă în viitor (convocarea Adunării Creditorilor pentru punerea în discuție a acestei propuneri) nu poate constitui motiv de nelegalitate a unui Raport întocmit deja.

Și în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la distribuirea sumelor rămase între recurentă și creditorul garantat B. T., Curtea reține că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și planului de distribuire partțială nr. 2, recurenta contestatoare beneficiază de distribuirea integrală a sumei de 123.703,79 lei în temeiul art. 121 alin. 1 pct. 2, după scăderea sumelor distribuite potrivit art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 (cheltuielile aferente vânzării bunurilor și remunerația persoanelor prevăzute de lege).

Față de împrejurarea că suma de distribuit este mai mare decât cea de 123.703,79 lei, lichidatorul judiciar trebuia să arate care este suma ce se scade din aceasta pentru distribuirea prev. de art. 121 alin. 1 pct. 1 din lege.

De asemenea, pentru restul sumei de distribuit sin încasările totale trebuia ridicate sumele care se distribuie, potrivit art. 127 pct. 4, art. 121 alin. 1 pct. 1 și art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și restul trebuia distribuit proporțional între creditorii garantați potrivit art. 124 din lege.

Această soluție se întemeiază pe faptul că nicio parte nu a contestat efectuarea distribuirii sumelor în temeiul art. 121 din Legea nr. 85/2006 și pe faptul că ambii creditori garantați au înscrise creanțele garantate așa cum le-au declarat fără o evaluare a garanțiilor acestora.

Cum creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. avea garanție pe mijloacele de transport și pe alte creanțe (nu cel de la care s-a încasat garanția de bună execuție) iar creditoarea B. T. avea garanție asupra contului curent și ipotecă asupra unor imobile, se constată că nici una dintre ele nu avea, în fapt, o garanție asupra acestei creanțe încasate de la Tripont Invest SRL.

Cum însă, temeiul juridic al debitoarei nu a fost contestat de nici o parte,Curtea constată că distribuirea restului rămas trebuia făcută între creditorii garantați cu aplicarea dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 85/2006.

Față de aceste considerente, constată că în mod greșit judecătorul sindic a respins contestația creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează că admită recursul și să modifice sentința atacată în sensul că va admite contestația creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și va dispune ca administratorul judiciar să refacă planul de distribuire parțială nr. 2 potrivit celor mai sus indicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 288/2015 a Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că:

Admite contestația formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar E. T. László IPURL și cu B. T. SA împotriva Raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea averii debitoarei în perioada 01.05._15 și a Planului de distribuire parțială nr. 2 și dispune refacerea acestora de către administratorul judiciar, potrivit prevederilor prezentei decizii civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 24.02.2016.

Președinte,

C. B.

Judecător,

S. P. G.

Judecător,

L. F.

Grefier,

I. I.

Red. S.P.G./24.02.2016

Dact. I.I./25.02.2016

Jud. fond: C.T.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestare raport şi plan de distribuire sume. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel BRAŞOV