Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 2865/98/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 832/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 590
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta creditoare S.C. B. T. INTERNAȚIONAL SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.193F/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. G. F. SRL B., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta creditoare prin administrator Oztekin Burak B. cu împuternicire depusă la fila 50 dosar și intimata debitoare prin avocat V. A. cu împuternicire avocațială depusă la fila 26 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se legitimează administratorul apelantei creditoare cu permis de ședere R00315674,_.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea acordă cuvântul pe apel.
Apelanta creditoare, prin administrator, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimata debitoare, prin avocat, solicită respingerea apelului față de motivele expuse în întâmpinare. Mai solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă precum și sentința civilă nr.377/13.03.2014 a Judecătoriei Urziceni. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.193F/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost admisă contestația formulată de contestatoarea – debitoare ., în contradictoriu cu creditoarea . SRL și s-a respins cererea formulată de creditoarea . SRL privind deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoare, fiind obligată creditoarea la plata către debitoare a sumei de 3700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin înscrisurile depuse, instanța apreciază că debitoarea a demonstrat faptul că nu se află în incapacitate de plată.
Deliberând asupra prezentei cauze, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul constată că apărările debitoarei sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulată de către creditor, presupune doua direcții principale: analiza creanței din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, in cazul in care aceasta condiție este împlinita, sub forța prezumției de insolventa instituita prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natura a infirma puterea acestei prezumții.
Astfel potrivit art. 3 pct 6 din Legea 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Art. 3 pct. 1 din Legea 85 / 2006 prevede că „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;”.
Art. 66 din Legea 85/2006 dispune că „ (1) Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
(3) Toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.”.
În speță, coroborând materialul probator, instanța apreciază că refuzul debitoarei de a achita creanțele pretinse de creditoare, nu se datorează stării de insolvență iminentă, așa cum este aceasta definită de dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, respectiv imposibilității de a plăti la scadență datoriile, ci contestația debitoarei privește însăși neexecutarea în totalitate a prestațiilor de către creditoare, prestații în contra cărora aceasta pretinde sumele de bani inserate în facturile emise.
În aceste condiții, creditoarei îi revenea sarcina de a produce probe prin care să dovedească executarea propriilor obligații pentru a putea fi înlăturată apărarea debitoarei privind neexecutarea obligației sale de plata prețului. Simpla depunere a contractului dintre părți și a facturilor emise în temeiul acestuia nu justifică pe deplin cele trei caractere ale creanței, cert, lichid și exigibil la care se adaugă și termenul de 30 zile de la scadență, mai ales în condițiile contestării de către debitoare a acestei creanțe (aspecte ce decurg din principiul reciprocității și al interdependenței drepturilor și obligațiilor rezultate din contractul sinalagmatic). În procedura insolvenței cel mai mic dubiu decurgând din contestările debitoarei și din lipsa unor dovezi din partea creditoarei, afectează însuși caracterul cert, lichid și exigibil.
Față de aceste aspecte, tribunalul apreciază că refuzul debitoarei de a achita suma pretinsă de creditoare apare ca rezonabil, fiind răsturnată prezumția de insolvență a debitoarei, decurgând din neplata la scadență a creanței.
Totodată, tribunalul amintește că, astfel cum s-a statuat în jurisprudență, „scopul procedurii insolvenței nu este nicidecum acela de a înlocui o procedură de drept comun de obținere a unui titlu de creanță (titlu executoriu), ci aceasta reprezintă o procedură colectivă în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de Legea nr. 85/2006 ( art. 3 pct. 3 și 6), fiecare creanță fiind suspusă procedurii de verificare prevăzută de aceeași lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii (art. 66 din lege), procedura insolvenței fiind o procedură execuțională specială în care se valorifică creanțe deja recunoscute și care rezultă cu caracter cert, lichid și exigibil, din probele administrate.”.
Pe de altă parte, prin înscrisurile depuse ( extrase de cont, balanță de verificare), instanța apreciază că debitoarea a demonstrat și faptul că nu se află în incapacitate de plată.
Pentru aceste motive, privește ca întemeiată contestația formulată de debitoare urmând a o admite și pe cale de consecință va respinge cererea formulată de creditoarea . SRL privind deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoarea ..
Căzând în pretenții va obliga creditoarea către debitoare la plata sumei de 3700 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta creditoare S.C. B. T. INTERNAȚIONAL SRL BUCUREȘTI care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de apel că instanța de fond nu a analizat de ce creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, toate aspectele invocate fiind detaliate în apel.
În apel, s-a depus întâmpinare de către intimata debitoarea S.C. G. F. SRL B..
Examinând apelul declarat de către apelanta creditoare S.C. B. T. INTERNAȚIONAL SRL BUCUREȘTI în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Între ., în calitate de client, și . SRL, în calitate de contractant, a fost încheiat contractul nr._ BTI/13.05.2013 având ca obiect construirea de către aceasta din urmă a unor obiective (platformă beton armat, siloz cereale 1, structură metalică și pereți, siloz cereale 2).
Principala obligație a clientului o reprezenta conform art. 2 din contract plata prețului stabilit la suma totală de 167,016, 34 euro, în art. 3 fiind stabilite și termenele de plată .
Creditoarea a invocat că din suma totală datorată, debitoarea nu i-a achitat sumele de 63.000 lei (factura_/10.07.2013), 137.549, 78 lei (factura_/15.08.2013), 42.259,98 lei - valoare lucrări suplimentare conform devizului de lucrări din data de 12.07.2013 . La aceste sume se adaugă suma de 67.459, 10 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 27.11.2013 conform fișei de calcul depusă la dosar.
Debitoarea a contestat creanța, invocând în esență faptul că nu datorează suma solicitată întrucât creditoarea nu a finalizat lucrările contractate, fiind nevoită să încheie un alt contract cu un alt constructor, prezentând în acest sens contractul de execuție nr. 123/21.10.2013 încheiat cu . SRL având ca obiect executarea unor lucrări constând în terminarea magaziei de cereale și turnarea platformei.
De asemenea, debitoarea a contestat și faptul că s-ar afla în insolvabilitate, depunând în acest sens extrase de cont din perioada noiembrie – decembrie 2013 ,balanțe de verificare prin care face dovada plății unor sume de bani către diverși parteneri de afaceri.
Curtea reține că, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Art.3 pct. 1 din Legea 85 / 2006 prevede că „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;”.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că refuzul debitoarei . B. de a achita creanțele pretinse de creditoare, nu se datorează stării de insolvență iminentă, așa cum este aceasta definită de dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, respectiv imposibilității de a plăti la scadență datoriile, ci contestația debitoarei privește însăși neexecutarea în totalitate a prestațiilor de către creditoare, prestații în contra cărora aceasta pretinde sumele de bani inserate în facturile emise.
În aceste condiții, creditoarei îi revenea sarcina de a produce probe prin care să dovedească executarea propriilor obligații pentru a putea fi înlăturată apărarea debitoarei privind neexecutarea obligației sale de plata prețului. Simpla depunere a contractului dintre părți și a facturilor emise în temeiul acestuia nu justifică pe deplin cele trei caractere ale creanței, cert, lichid și exigibil, la care se adaugă și termenul de 30 zile de la scadență, mai ales în condițiile contestării de către debitoare a acestei creanțe (aspecte ce decurg din principiul reciprocității și al interdependenței drepturilor și obligațiilor rezultate din contractul sinalagmatic). În procedura insolvenței cel mai mic dubiu decurgând din contestările debitoarei și din lipsa unor dovezi din partea creditoarei, afectează însuși caracterul cert, lichid și exigibil.
Astfel, s-a apreciat corect că în speță, a fost răsturnată prezumția de insolvență a debitoarei, iar față de cele de mai sus reținute, refuzul debitoarei de a achita suma pretinsă de creditoare, apare ca fiind rezonabil.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, debitoarea a dovedit faptul că nu se află în incapacitate de plată.
Din balanțele de verificare pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2011, rezultă sumele de bani care au fost achitate de societate către furnizori, către clienți, sumele ce au fost încasate în cursul lunilor de la aceștia și sumele pe care le avea de încasat debitoarea.
Din conținutul contului 5124, "conturi la baza în devize", rezultă că în luna noiembrie 2013 societatea debitoare avea în cont la bancă suma de 239.138.49 lei.
Conținutul balanțelor de verificare, coroborate cu extrasele de cont, dovedesc că debitoarea nu se afla în imposibilitatea de a efectua plăți, nu se afla în insolvență prezumată, societatea efectuează plăți și încasează sume de bani importante și de asemenea, dispune de fonduri bănești în bancă suficiente pentru a achita plata datoriilor care sunt certe, lichide și exigibile.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de către instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta creditoare S.C. B. T. INTERNAȚIONAL SRL BUCUREȘTI, iar în baza dispozițiilor articolului 451 alin.1 Noul Cod de procedură civilă și articolului 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, Curtea o va obliga pe apelanta creditoare la plata către intimata debitoare a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor depuse la filele 26, 27- dosar C.A.B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare S.C. B. T. INTERNAȚIONAL SRL BUCUREȘTI cu sediul în București, ..43, ., ., sector 3 și cu sediul ales în Otopeni, Calea Bucureștilor nr.16, ., J. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.193F/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. G. F. SRL B. cu sediul în B., .. 6, . Ialomița.
Obligă pe apelantă la plata către intimata debitoare a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. Ș. C.
N. C.
GREFIER
I. L. P.
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
5 ex.
08.10.2014
…………………..
Tribunalul Ialomița, Secția Civilă
Judecător sindic: M. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
