Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 8454/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8454/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 6049/190/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.8454/2014
Ședința publică din data de 20 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTORI: S. L. R.
F. T.
GREFIER: M. V.-G.
Componența prezentului complet de judecată a fost
modificată prin Hotărârea nr. 45/25.06.2014
a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât S. T., împotriva deciziei civile nr.129, pronunțată la data de 07.05.2014, în dosarul nr._ Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata- reclamantă ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza se află la primul termen de judecată în recurs; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este legal timbrat; intimata- reclamantă a depus întâmpinare; recurentul a depus răspuns la întâmpinare; părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată în temeiul art. 131 C. pr.civ. că este competentă general, material și teritorial în soluționarea recursului cu care a fost investită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8372/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul S. T., CNP_ din Bistrița și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 681,26 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparație efectuate la autoturismul defectat de către pârât, precum și dobânda legală calculată începând cu data scadenței facturii, respectiv 26.04.2013.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 767/13.09.2012, având ca obiect închirierea autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, în scopul folosirii acestuia în activitatea curentă a pârâtului, pe teritoriul României, pe o perioadă de 10 zile (f. 7).
De asemenea, potrivit art. 4 pct. 4.2 din contract, neplata la scadență a oricăror obligații de către pârât atrage după sine penalități de întârziere, în cuantumul de 0,5% pe zi de întârziere.
Pe perioada utilizării automobilului, pârâtul a alimentat cu un combustibil diferit față de cel cu care funcționează, cauzând astfel o defecțiune mașinii. În acest sens, reclamanta a emis factura nr._/1/25.04.2013 în valoare de 681,26 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparație efectuate la autoturismul defectat de către pârât.
Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
De asemenea, art. 1030 alin. 2 prevede că, în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit de dispozițiile legale care reglementează procedura specială a cererilor de valoare redusă, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală în raport cu actele aflate la dosar.
D. urmare, se impune a fi evidențiat faptul că pârâtul nu s-a conformat obligației legale de a depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat, astfel că susținerile reclamantei nu au fost combătute de aceasta pe nici o cale, nefăcându-se dovada unei situații de fapt sau de drept contrare celei exhibate de aceasta.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța a dat eficiență juridică dispozițiilor legale amintite și, în baza probatoriului administrat, a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 681,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de reparație efectuate la autoturismul defectat de către pârât, precum și a dobânzii legale calculate începând cu data scadenței facturii, respectiv 26.04.2013.
Prin raportare la dispozițiile art. 1031 alin. 1 C.pr.civ. și având în vedere soluția adoptată, instanța a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelantul S. T., care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate ca fiind nefondată.
In motivarea apelului s-a arătat că nu semnat nici un contract de închiriere pentru automobilul_ care i-a fost predat pentru utilizare pe perioada reparației autoturismului personal. Arată apelantul că după plecarea din unitatea service la cca. 2-3 km, acesta s-a defectat, motiv pentru care a predat autovehiculul reprezentanților unității de reparații, în aceeași zi și nu în ziua următoare cum susțin aceștia.
Pe procesul verbal de predare nu există semnătura sa.
Mai susține apelantul că instanța de fond a pronunțat hotărârea în condițiile în care el nu a primit nici un act, deoarece agentul procedural a depus actele la cutia poștală și nu i le-a înmânat personal.
Prin întâmpinare, intimata . solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Arată intimata că susținerile apelantului în sensul că acesta nu a semnat nici un contract de închiriere pentru autovehiculul respectiv sunt neadevărate, deoarece acesta a semnat contractul și a lăsat o copie a actului său de identitate aferentă contractului semnat; acesta a recunoscut predarea automobilului pentru a-și putea desfășura activitatea în perioada în care vehiculul său se afla la reparat.
Referitor la procedura comunicării actelor, aceasta a fost legal îndeplinită în condițiile în care agentul procedural a depus citația la cutia poștală însoțite cu acțiunea introductivă și actele justificative.
Prin decizia civilă nr. 129/07.05.2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul S. T., împotriva sentinței civile nr. 8372/24.10.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ .
A constatat tribunalul că instanța de fond a reținut în temeiul probatoriului ce s-a administrat faptul că prin contractul de închiriere nr. 767/l3.09.20l2 având ca obiect închirierea autoturismului marca Skoda O. cu nr. de în,_ , pârâtul a intrat în posesia acestuia pentru o perioadă de l0 zile, perioadă în care autoturismul său s-a aflat în reparații la unitatea reclamantă.
Pe perioada utilizării automobilului pârâtul a alimentat un combustibil diferit față de cel cu care funcționează acest tip de autovehicul, cauzând o defecțiune ce a fost remediată de reclamantă prin înlocuirea unor filtre de combustibil, curățarea sistemului de alimentare și a rezervorului.
Costul acestor operațiuni a fost de 68l,26 lei, fiind emisă factura FB918603 din 25.04.20l3.
Pârâtul apelant nu a produs nicio probă cu care să dovedească faptul că defecțiunile apărute autovehiculului nu s-au cauzat din culpa sa. Invocările acestuia în apel de natură că nu a semnat contractul de închiriere sunt lipsite de suport, deoarece contractul de închiriere a autovehiculului poartă semnătura sa și apelantul nu a înțeles să se înscrie în fals cu privire la această semnătură.
De asemenea, invocările unei pretinse lipse a procedurii de citare cu ocazia soluționării în fond a cauzei, sunt neîntemeiate, așa cum rezultă din copia procesului verbal de înmânare al acțiunii introductive și a documentelor anexate (f.l9 dosar fond), procedura de citare cu pârâtul s-a realizat prin depunerea acțiunii și a actelor anexate în cutia poștală de la domiciliul acestuia din Bistrița, ., jud. BN, fiind îndeplinite condițiile art.l63 alin.8 C.pr.civ., privind procedura de citare.
Așa fiind, prin apelul declarat, apelantul nu a indicat nici un motiv de admitere a apelului său și de anulare a hotărârii instanței de fond, motiv pentru care, în condițiile în care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar apelul dovedindu-se nefondat a fost respins ca atare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. T., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate ca fiind nefondata pentru următoarele:
Prin decizia civila nr. 129/07.05.2014 pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud in dosarul_, instanța a respins, in mod greșit, ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. T. împotriva sentinței civile nr. 8372 din 24.10.2013 pronunțata de Judecătoria Bistrița si a menținut hotărârea primei instanțe ca fiind legala si temeinica.
Prin sentința civila nr. 8372/24.10.2013 pronunțata de Judecătoria Bistrița, s-a admis cererea formulata de reclamanta ., in contradictoriu cu pârâtul S. T. si, in consecința a obligat paratul S. T. sa achite reclamantei suma de 681,26 lei, reprezentând contravaloare servicii de reparații auto, dobânda legala calculata începând cu data scadentei facturii, respectiv 26.04.2013, cat si a cheltuielilor de judecata in suma de 50 lei.
Ambele instanțe s-au pronunțat in mod eronat in cauza ce face obiect al prezentului dosar, așa cum se va arăta pe parcursul prezentului recurs.
In fapt, intre pârâtul S. T. si reclamanta societate C. T. SRL nu a fost semnat niciun contract de închiriere.
Relațiile comerciale au fost derulate doar intre C. T. SRL in calitate de prestatoare servicii reparații auto si societatea S. & Co SRL, avandu-l drept administrator pe S. T., in calitate de beneficiar al serviciilor, sens in care a fost semnat intre părți contractul de prestări servicii nr. 7807/28.08.2011.
In baza contractului sus-amintit, in perioada august 2011- august 2012, intre părți s-au desfășurat relații comerciale, respectiv prestatoarea a efectuat reparații autovehiculelor societății S. & Co SRL.
In cursul lunii aprilie 2012, societatea S. & Co SRL, prin reprezentant S. T. a predat autoturismul marca Volkswagen Touareg in scopul efectuării de reparații.
Întârzierea foarte mare in efectuarea acestora (aproximativ 4 luni) a implicat costuri suplimentare pentru societate cauzate de imposibilitatea folosirii autoturismului, motiv pentru care, in vederea diminuării prejudiciului financiar, reprezentanții prestatoarei au oferit spre folosința societății S. & Co SRL autoturismul marca Skoda O.. In cursul aceleași zile de la preluarea autoturismului Skoda O. (13 august 2014), pârâtul S. T. a înapoiat mașina întrucât prezenta defecțiuni.
Ulterior, pârâtul a constatat ca reprezentanții C. și-au învederat o datorie in suma de 681,26 lei, factura pe care au emis-o persoanei fizice S. T., si nu societății S. & Co SRL, al cărei reprezentant este S. T., factura reprezentând contravaloare daune presupus a fi cauzate, dar nedovedite, autoturismului Skoda O. prin alimentarea cu carburant necorespunzător (motorina in loc de benzina).
Solicitarea prestatoarei C. SRL de a o despăgubi personal pentru pretinsa defecțiune (alimentare cu combustibil diferit fata de cel cu care funcționează mașina) se lovește de nulitate din următoarele motive:
- prestatoarea nu face dovada faptului ca pârâtul a produs paguba.
In acest sens, pârâtul încunoștințează instanța ca doar la preluarea autoturismului Skoda O. a fost redactat un contract de închiriere pe care l-am semnat, dar nu si la predarea mașinii către unitatea service. Procesul verbal invocat de C. T. SRL a fost completat ulterior cu pretinsele daune, așa cum se poate vedea, acest proces verbal nu mi I-am însușit, întrucât nu poarta semnătura pârâtului.
Așadar, C. T. SRL nu face dovada faptului ca la preluare mașina prezenta defecțiuni.
- relația comerciala s-a desfășurat între societatea S. & Co SRL, reprezentata prin S. T. si C. T. SRL, iar pretinsa paguba, în măsura în care se putea face proba existentei ei, trebuia imputata societății S. & Co SRL si nu persoanei fizice S. T..
In condițiile in care prestatoarea nu avea niciun raport contractual cu persoana fizica S. T., cum a putut aceasta sa închirieze persoanei fizice S. T. un autovehicul spre folosința pentru o perioada de zece zile???
- instanța greșit a interpretat actele depuse in probatoriu si a motivat respingerea apelului declarat de pârâtul arătând ca "paratul apelant nu a produs nicio proba cu care sa dovedească faptul ca defecțiunile apărute autovehiculului nu s-au cauzat din culpa sa".
Pârâtul reiterează instanței faptul ca nici pârâtul nu poate face dovada faptului ca nu a cauzat paguba produsa autoturismului Skoda (fizic nu înțeleg modalitatea prin care as putea), dar nici C. T. SR1 nu poate face dovada faptului ca pârâtul a produs-o (nu au un proces verbal de preluare a autoturismului defect).
In drept: 534 NCPC.
Reclamanta intimată . a formulat întâmpinare (f. 22), prin care a solicitat respingerea recursului si anularea in întregime a acestuia, recurs promovat de S. T., ca fiind inadmisibil, nelegal si netemeinic pentru următoarele motive:
Paratul S. T. nu mai are dreptul legal de a înainta recurs împotriva deciziei civile nr. 129/07.05.2014.
Reclamanta a înaintat la data de 20.06.2013 către Judecătoria Bistrița o cerere de valoarea redusa in baza art. 1025 din Noul Cod de Procedura Civila. La data de 24.10.2014, prin sentința civila 8372/2013, instanța a admis cererea si a obligat paratul la achitarea sumei de 681,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de reparație efectuate de către reclamanta la autoturismul defectat de către parat, dobânda legala calculata începând cu data scadentei facturii si a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In conformitate cu art. 1032, alin. 1 C.pr.civ., „hotărârea judecătoriei este supusa numai apelului la Tribunal, in termen de 30 de zile de ia comunicare."
La data de 10.12.2013, paratul si-a exercitat acest drept si a înaintat către Tribunalul Bistrița Năsăud apel împotriva sentinței civile nr. 8372/2013. La data de 07.05.2014, prin decizia civila nr. 129, instanța a respins apelul paratului S. T. ca fiind nefondat.
Luând in considerare competenta materiala a Curților de Apel, menționata la art. 96 din Codul de Procedura Civila, art. 1032 (1) menționat mai sus si art. 483 din Codul de procedura civila care precizează ca
„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate in cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -1), [..,], precum si cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apei in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de prima instanța sunt supuse numai apelului."
Pârâtul - recurent nu are dreptul de a înainta recurs împotriva deciziei civile nr. 129/07.05.2014.
Pe cale de consecința, invocam excepția inadmisibilității recursului împotriva unei hotărâri definitive si irevocabile data de către instanța de apel (Tribunalul Bistrița Năsăud) in situația in care legea a prevăzut ca hotărârea din prima instanța (Judecătoria Bistrița) este supusa numai apelului (art. 1032 alin.1 din Codul de procedura civila).
2.Paratul-recurent nu are dreptul de a redacta cererea si motivele de recurs fara a fi asistat de către un avocat.
Art. 83 alin. 3 din Codul de procedura civila menționează ca „La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate si, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, in condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. 2". Paratul-recurent nu a făcut dovada ca se încadrează la una dintre excepțiile menționate la art. 13, alin. 2.
După cum se poate observa, cererea de recurs a fost întocmita si semnata de către pârâtului - recurent, nefiind formulata de către un avocat.
În cazul in care acesta ar fi apelat ia ajutorul unui avocat, ar fi avut la cunoștința faptul ca nu beneficiază de dreptul de a înainta recurs si nu ar mai fi sufocat instanța de judecata cu o cale de atac informa, inadmisibila, lipsita de logica juridica si rigoare si, mai presus de toate, lipsita de orice șansa de reușita.
Luând in considerare sancțiunea prevăzuta de lege si fiind în cazul unei nulități absolute si necondiționate de vătămare, se solicita anularea recursului.
Se face precizarea ca instanța de recurs nu analizează faptele, ci doar controlează ca hotărârea recurată sa respecte dispozițiile legale. Așadar, motivele de fapt si de drept, care nici măcar nu corespund Noului Cod de procedura civila, nu mai pot fi luate in considerare. Acestea au fost invocate in apel, instanța s-a pronunțat asupra lor si orice alte motive puteau fi invocate in apel.
Cu toate acestea, reclamanta menționează ca susținerea ca paratul nu a semnat niciun contract de închiriere pentru automobilul cu numere de înmatriculare_ este total nejustificata. Contractul de închiriere nr. 767/13.09.2012 este semnat de către paratul S. T., la fel si procesul-verbal de predare-primire al automobilului, datele de identificare ale paratului fiind menționate in antetul contractului de închiriere, la secțiunea „părțile contractului" si fiind conforme cu realitatea.
Contractul de închiriere a fost încheiat cu persoana fizica S. T. si nu cu societatea pe care acesta o administrează .. Luând in considerare acest aspect, acțiunile reclamantei se pot îndrepta doar împotriva d-lui S. T.. Daca s-ar fi îndreptat împotriva societății S. & CO SRL acțiunile ar fi fost respinse pe baza excepției lipsei calității procesuale pasive. Așadar, exista identitate intre persoana paratului si cel obligat in cadrul aceluiași raport juridic, persoana fiind dl. S. T.. Contractul de prestări servicii nr. 7808/28.08.2011, nu are nicio relevanta juridica in acest proces, iar pretențiile reclamantei nu le-a formulat bazându-se pe acesta.
Mai mult decât atât, însuși pârâtul recunoaște ca i s-a predat automobilul cu număr de înmatriculare_, acest fapt având loc doar in urma semnării contractului de închiriere si a procesului-verbal de predare-primire. Dupa cum se poate observa, ambele semnături sunt ale aceleași persoane, dl. S. T..
Automobilul in cauza i s-a pus la dispoziție, pentru a-si putea desfășura activitatea, deoarece acesta a adus in service-ul reclamantei, in scopul efectuării serviciilor de reparație, automobilul proprietatea societății S. & CO SRL, a cărei administrator este dl. S. T.. Reclamanta nu a efectuat lucrările cu întârziere, iar automobilul a fost pus la dispoziția d-lui S. T. nu pentru a diminua prejudiciul financiar, ci pentru a respecta politica comerciala si pentru a ușura activitatea clienților.
Reaua credința a dl. S. T. nu a avut limite, acesta neachitând nici contravaloarea facturilor pentru efectuarea reparațiilor la automobilul cu numere de înmatriculare_, urmând ca reclamanta să pună in executare debitoarea S. & CO SRL. Nici pana in acest moment, reclamanta nu și-a recuperat debitele de la societatea administrata de dl. S. T., deoarece aceasta a intrat in insolvența. Acest automobil a rămas in posesia reclamantei pana la solicitarea acestuia de către administratorul judiciar, deoarece societatea S. & CO nu si-a achitat datoriile către reclamanta, aceasta beneficiind de un drept de retenție ..
Se face precizarea ca dl. S. T. aduce in discuție in recurs motivul ca reclamanta trebuia sa se îndrepte împotriva societății S. & CO SRL, deși contractul de închiriere a fost încheiat cu acesta, pentru faptul ca aceasta societate este in insolvența, iar șansele de recuperare a creanței sunt aproape inexistente.
Pentru a dovedi faptul ca dl. S. T. a semnat cu buna-știința contractul de Închiriere, reclamanta a anexat la întâmpinarea împotriva apelului o . documente oficiale semnate de către acesta si prin care se observa vizibil elementele esențiale, care atesta faptul ca semnăturile sunt ale uneia si aceleași persoane, dl. S. T..
Reclamanta reiterează faptul ca paratul a semnat si procesul-verbal de predare-primire, luând la cunoștința toate precizările făcute in acesta, inclusiv faptul ca automobilul in cauza funcționează cu combustibilul benzina.
Pe perioada utilizării, paratul a alimentat cu un alt combustibil, motorina, acest fapt cauzând o defecțiune grava. Prin urmare, era rațional ca automobilul sa nu mai funcționeze, atât timp cât paratul a utilizat necorespunzător bunul primit spre folosința si in concordanta cu precizările făcute in contractul de închiriere si in procesul-verbal de predare-primire, ambele semnate de parat si luate la cunoștința.
Având in vedere ca reclamanta a încheiat contractul de închiriere cu dl. S. T., reclamanta a cedat folosința doar acestuia, prin urmare, doar dl, S. T. putea sa producă paguba.
Recurentul pârât S. T. a formulat răspuns la întâmpinare (f. 35), solicitând respingerea motivelor invocate in cadrul întâmpinării formulate de către ..R.L., admiterea recursului recurentului, modificarea în tot a deciziei recurate, ca fiind nefondată.
1. In cadrul întâmpinării înregistrate de ., intimata invoca lipsa dreptului legal al pârâtului de a formula recurs.
Cu privire la acest aspect, se arata ca, potrivit art. 488 alin. 8 Noul Cod de Procedura Civila "casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: [...] 8. când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material”.
In acest sens, potrivit art. 1026 alin 3 Noul Cod de Procedura Civila "atunci când cererea nu poate fi soluționata potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătoreasca îl informează pe reclamant in acest sens, iar daca reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun".
Instanța, in mod greșit, a judecat cauza pe procedura simplificata, respectiv "cerere de valoare redusa" si nu pe drept comun, motiv pentru care subsemnatul nu am putut solicita administrarea probelor necesare in vederea susținerii punctului de vedere si a netemeiniciei argumentelor intimatei C. T. SRL. Daca instanța, in mod corect, ar fi judecat cauza pe dreptul comun, pârâtul s-ar fi putut folosi si de alte probe decât înscrisurile admise in procedura simplificata (procedura după care a fost judecata prezenta speța de către cele doua instanțe), respectiv ar fi putut folosi ca probe martori, expertize, interogatorii.
In concluzie, având in vedere faptul ca pârâtul a fost privat de dreptul ce a aduce in probatoriu toate argumentele specifice dreptului comun, consider ca întemeiata motivația de a înregistra prezentul recurs.
Cu privire la fondul cauzei, așa cum a arătat si in cererea de recurs, pârâtul consideră ca ambele instanțe, atât Judecătoria Bistrița, cat si Tribunalul Bistrița Năsăud s-au pronunțat in mod greșit, respectiv
Prin sentința civila nr. 8372/24.10.2013 pronunțata de Judecătoria Bistrița, s-a admis cererea formulata de reclamanta ., in contradictoriu cu paratul S. T. si, in consecința a obligat paratul S. T. sa achite reclamantei suma de 681,26 lei, reprezentând contravaloare servicii de reparații auto, dobânda legala calculata începând cu data scadentei facturii, respectiv 26.04.2013, cat si a cheltuielilor de judecata in suma de 50 lei.
Prin decizia civila nr. 129/07.05.2014 pronunțata de Tribunalul Bistrita Nasaud in dosarul_, instanța a respins, in mod greșit, ca nefondat apelul declarat de subsemnatul S. T. împotriva sentinței civile nr. 8372 din 24.10.2013 pronunțata de Judecătoria Bistrița si a menținut hotărârea primei instanțe ca fiind legala si temeinica.
Pârâtul reiterează instanței derularea relațiilor comerciale intre pârâtul S. T. si societatea C. T..
In fapt, intre pârâtul S. T. si reclamanta societate C. T. SRL nu s-au desfășurat relații comerciale. Relațiile comerciale au fost derulate doar intre C. T. SRL in calitate de prestatoare servicii reparații auto si societatea S. & Co SRL, avându-l drept administrator pe S. T., in calitate de beneficiar al serviciilor, sens in care a fost semnat intre părți contractul de prestări servicii nr. 7807/28.08.2011.
In baza contractului sus-amintit, in perioada august 2011- august 2012, prestatoarea a efectuat reparații autovehiculelor societății S. & Co SRL.
In cursul lunii aprilie 2012, societatea S. & Co SRL, prin reprezentant S. T. a predat autoturismul marca Volkswagen Touareg in scopul efectuării de reparații.
Întârzierea foarte mare in efectuarea acestora (aproximativ 4 luni) a implicat costuri suplimentare pentru societate cauzate de imposibilitatea folosirii autoturismului, motiv pentru care, in vederea diminuării prejudiciului financiar, reprezentanții prestatoarei au oferit spre folosința societății S. & Co SRL autoturismul marca Skoda O.. In cursul aceleași zile de la preluarea autoturismului Skoda O. (13 august 2014), pârâtul S. T. am înapoiat mașina întrucât prezenta defecțiuni.
Ulterior, pârâtul a constatat ca reprezentanții C. i-au învederat o datorie in suma de 681,26 lei, factura pe care au emis-o persoanei fizice S. T., si nu societății S. & Co SRL, al cărei reprezentant este S. T., factura reprezentând contravaloare daune presupus a fi cauzate, dar nedovedite, autoturismului Skoda O. prin alimentarea cu carburant necorespunzător (motorina in loc de benzina).
Așa cum s-a arătat in cererea de recurs, solicitarea prestatoarei C. T. SRL de a fi despăgubită de către pârâtul S. T. pentru pretinsa defecțiune (alimentare cu combustibil diferit fata de cel cu care funcționează mașina) se lovește de nulitate din următoarele motive:
1.prestatoarea nu face dovada faptului ca pârâtul a produs paguba.
In acest sens, pârâtul încunoștințează instanța ca doar la preluarea autoturismului Skoda O. a fost redactat un contract de închiriere pe care l-a semnat, dar NU si la predarea mașinii către unitatea service. Procesul verbal invocat de C. T. SRL a fost completat ulterior cu pretinsele daune, așa cum se poate vedea, acest proces verbal nu i l-a însușit, întrucât nu poarta semnătura pârâtului. Așadar, C. T. SRL nu face dovada faptului ca, la preluare, mașina prezenta defecțiuni.
2.relația comerciala s-a desfășurat intre societatea S. & Co SRL, reprezentata prin S. T. si C. T. SRL, iar pretinsa paguba, in măsura in care se putea face proba existentei ei, trebuia imputata societății S. & Co SRL si nu persoanei fizice S. T..
In condițiile in care prestatoarea nu avea niciun raport contractual cu persoana fizica S. T., cum a putut aceasta sa închirieze persoanei fizice S. T. un autovehicul spre folosința pentru o perioada de zece zile???
3.instanța greșit a interpretat actele depuse in probatoriu si a motivat respingerea apelului declarat de subsemnatul arătând ca "paratul apelant nu a produs nicio proba cu care sa dovedească faptul ca defecțiunile apărute autovehiculului nu s-au cauzat din culpa sa".
Pârâtul reiterează instanței faptul ca nici pârâtul nu poate face dovada faptului ca nu a cauzat paguba produsa autoturismului Skoda (fizic, nu înțelege modalitatea prin care ar putea), dar nici C. T. SRL nu poate face dovada faptului ca pârâtul a produs-o (nu a fost redactat un proces verbal de preluare a autoturismului, cu atât mai puțin unul in care sa fie stipulata pretinsa defecțiune cauza de subsemnatul).
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a formulat o acțiune în procedura cererilor de valoare redusa conform art. 1025 din Noul Cod de Procedura Civila. Prin sentința civila 8372/24.10.2013a Judecătoriei Bistrița, instanța a admis cererea si a obligat paratul la achitarea sumei de 681,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de reparație efectuate de către reclamanta la autoturismul defectat de către parat, dobânda legala calculata începând cu data scadentei facturii si a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
În conformitate cu art. 1032 alin. 1 C.pr.civ., „hotărârea judecătoriei este supusa numai apelului la Tribunal, in termen de 30 de zile de ia comunicare."
La data de 10.12.2013, paratul a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 8372/2013, respins prin decizia civila nr. 129/07.05.2014.
În conformitate cu art. 1032 alin. 3 NCPC, hotărârea instanței de apel se comunică părților și este definitivă. În consecință, nu există posibilitatea legală de atacare cu recurs a deciziei pronunțate de instanță de apel, hotărârea acesteia fiind definitivă, iar recursul inadmisibil.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 1032 alin. 3 NCPC, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. T. împotriva deciziei civile nr. 129, pronunțată la data de 07.05.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. S. S. L. R. F. T.
GREFIER
M. V.-G.
| ← Retragere asociat. Hotărâre din 25-03-2014, Curtea de Apel CLUJ | Suspendare provizorie a executării. Încheierea nr. 541/2014.... → |
|---|
