Procedura insolvenţei. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 6118/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 196
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător K. S.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.3491 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. C., cu domiciliul în C., ., ., ., intimat debitor . SRL - prin lichidator judiciar MG ACTIV INSOLVENCY SPRL, cu domiciliul în C., ..20, etaj 2, județul C., intimat, având ca obiect procedura insolvenței - art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât prin avocat S. A. în baza împuternicirii avocațiale nr.15 din 14.04.2014 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimatul pârât C. I. C., avocat S. A. solicită respingerea apelului ca nefondat. Susține că situația de la fond nu s-a schimbat nimic în apel. Apelanta creditoare nu aduce nici un element nou față de cererea inițială din fața instanței de fond. Nu se pune problema aplicării art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.86/2006 – ținerea în mod legal a contabilității societății, în măsura în care documentele contabile au fost predate administratorului judiciar și sunt prezentate la dosarul instanței. Consideră că nu sunt întrunite condițiile generale de aplicabilitate ale art.138 din legea insolvenței.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. nr._ creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C. I. C. – administrator al debitorului falit . SRL și obligarea acestuia la suportarea pasivului societății – în cuantum de 15.078 de lei.
Reclamantul a relevat în susținere că pârâtul a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006, făcând să dispară o parte a evidenței contabile, nepăstrând documentele cerute de legea contabilității și ascunzând o parte din activul societății, din care făceau parte active imobilizate de 606.477 de lei, creanțe de 1.632 de lei și disponibilități în casă și bănci de 4.284 de lei, pe care le-a folosit în interes personal; valorile amintite sunt evidențiate în bilanțul anului 2008, bunurile respective nefiind niciodată predate lichidatorului judiciar; a fost depusă o copie a indicatorilor de bilanț pentru exercițiul fiscal 2008.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.3491 din 11.12.2013 Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul reclamant DRFP G. – AJFP C. - în contradictoriu cu pârâtul C. I. C..
Pentru a pronunța astfel prima instanță a retinut ca activitatea . SRL s-a înființat în 2005, fiind înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ ; activitatea persoanei juridice a fost coordonată prin voința asociatului unic C. I. C.; în calitate de administrator a fost desemnat chiar asociatul unic, activitatea principală a societății constând în transporturi rutiere de mărfuri; împotriva societății s-a declanșat – în baza încheierii nr.1382/3.07.2013 - procedura simplificată a insolvenței, formându-se dosarul_ 13 al Tribunalului C..
Astfel cum rezultă din procesele verbale de predare primire din 19.09.2013 și 22.05.2013, administratorul pârât a înmânat lichidatorului judiciar desemnat registrul unic de control, actele contabile pentru perioada ianuarie – decembrie 2009, bilanțurile aferente anilor 2007/2009, dosarul de licență pentru transport rutier, contractele încheiate cu clienții societății . Agency SRL, . Trading SRL și Medtainer RO SRL .
Datele de bilanț ale anului 2009 evidențiază o valoare a activelor imobilizate la începutul perioadei de referință de 606.477 de lei, redusă la 0 la finele intervalului; dacă drepturile de creanță asupra terților erau la 1.01.2009 de 1.632 de lei, la sfârșitul anului acestea se reduseseră la 304 lei, crescând sumele din conturi și bănci de la 4.284 lei la 5.742 de lei, iar activele circulante – de la 5.916 lei la 6.046 lei; se remarcă o diminuare drastică a datoriilor care trebuiau plătite într-un interval mai mare de un an, de la 570.645 de lei la 276.914 lei.
Coroborând aceste rezultate cu înscrisurile depuse de către pârât, a reieșit cu claritate că activele societății - constând în mijloace de transport de mare tonaj - au fost înstrăinate, iar cu sumele astfel obținute a fost achitată o mare parte din debitele persoanei juridice .
În urma demersurilor efectuate de către pârât, singurul creditor înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva . SRL a fost Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G.; creanța acestuia, în valoare de 15.078 de lei, cuprinde, în proporție de 88 %, o amendă de 13.300 de lei, restul fiind reprezentat de impozit pe profit – 917 lei și accesorii ale debitului principal – totalizând 846 de lei .
Raportat la cele expuse tribunalul a apreciat ca nu se poate reține cu temei că pârâtul ar fi săvârșit fapte care să produs în mod direct starea de insolvență, la dosar neexistând probe care să demonstreze folosul obținut de către administratorul statutar prin derularea operațiunilor comerciale .
Acțiunea administratorului social de a înstrăina activele societății reprezintă o faptă ilicită, numai dacă în acest fel pârâtul obține foloase materiale în mod direct și injust; practic, ar trebui ca vânzarea activelor din patrimoniul societar să creeze o legătură unică între . de plată și sporirea patrimoniului administratorului statutar.
Nu există elemente probatorii care să conducă la concluzia fermă că pârâtul a obținut foloase materiale de pe urma actelor și operațiunilor derulate .
Prejudiciul nu este cert, lichid și exigibil, în măsura în care reclamantul creditor este înscris cu o creanță, formată, în proporție covârșitoare, dintr-o amendă contravențională.
Împotriva acestei hotărârii a formulat apel creditoarea DGFP G. – AJFP C. care a criticat-o sub aspectele:
In fapt administratorul/asociatul societății se face vinovat de fapta prevăzută de art.138 lit.a) și e) din legea nr.85/2006. Consideră apelanta că sunt întrunite condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Potrivit bilanțului pe anul 2008 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice de către pârâtă, aceasta figurează cu active imobilizate în cuantum de 606.477 lei, creanțe în cuantum de 1.643 lei, casa și conturi la bănci de 4.284 lei, sume ce ar fi putut acoperi datoriile societății.
Având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate consideră că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmărind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, apreciază apelanta că pârâtul a ascuns o parte din pasivul societății, fapta sancționată de Legea nr.85/2006 prin art.138 alin.1 lit.e. Bunurile nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nicio lămurire în acest sens. Această atitudine reprezintă o ascunderea a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
Întrucât creanța față de bugetul de stat este una semnificativă a înțeles să uzeze de posibilitatea dată de legiuitor prin art.138 din lege, în vederea realizării scopului legii insolvenței, acela de acoperire într-o cât mai mare măsură a pasivului debitorului.
În drept: art.8 alin.2 din legea nr.85/2006 și art.466 din Codul de Procedură Civilă.
M. S. Company SRL prin lichidator judiciar MG Activ Insolvency SPRL și intimatul pârât C. I. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente :
Potrivit art.138 al.1 din Legea nr.85/2006: ”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: " pentru faptele prevăzute expres la literele a-g.
Prin urmare, art.138 din Legea 85/2006 reglementează o răspundere delictuală specială și intervine numai dacă prejudiciul a fost cauzat prin săvârșirea uneia din faptele ilicite reglementate limitativ de acest text de lege. În acest articol legiuitorul a stabilit condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage răspunderea patrimonială specială care împrumutând caracteristicile răspunderii delictuale generale pentru ca aceasta să fie angajată este necesar a fi îndeplinite și condițiile ce reies din dispozițiile art.998 și 999Cod civil.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către administratorul societății daca s-a dovedit în mod cumulativ că acesta a săvârșit cel puțin una din faptele prevăzute expres de legiuitor ,culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective precum și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
În speță, Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală, cererea creditorului pentru angajarea răspunderii materiale nefiind circumscrisă condițiilor obligatorii stabilite de legiuitor, nefiind în prezența răspunderii delictuale și nici a unei omisiuni a lichidatorului de a indica cauzele insolvenței și persoanele culpabile ori de a formula acțiune.
Ori, recurenta creditoare deși invocă dispozițiile art.138lit.a)si e) din Legea 85/2006 nu probează prin nici un mijloc de probă îndeplinirea condițiilor cerute de legiuitor pentru antrenarea răspunderii delictuale. Astfel, dispozițiile invocate de către creditoare din legea insolvenței ce stabilesc faptele ilicite care să atragă răspunderea patrimonială a fostului administrator sunt:
Art. 138 alin. (1) lit. a): folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul unei alte persoane.
Noțiunea de folosință. Folosința se definește ca fapta de a servi de un lucru, iar în textul art. 138 alin.(1), lit. a), folosința este contrară interesului persoanei juridice și în scopul profitului personal sau al altei entități.
Folosința presupune o conduită activă și prin aceasta se distinge abuzul de bunuri sociale de abuzul de putere. Acesta din urmă se poate manifesta și prin inacțiune, de exemplu, neurmărirea încasării creanțelor persoanei juridice, datornicii fiind alte persoane juridice în care autorul faptei are interese materiale. Conduita pasivă în urmărirea și încasarea creanțelor persoanei juridice de către conducătorul acesteia se poate materializa în diverse forme. În concluzie, simpla utilizare a unui bun al persoanei juridice într-un scop personal poate atrage răspunderea numai dacă alături de această faptă se rețin și altele mai grave de deturnare.
Obiectul folosinței abuzive îl constituie atât bunurile cât și creditele societății.
Pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art. 138, alin. (1), lit. a) folosința trebuie să se raporteze la bunurile proprietatea persoanei juridice. În înțelesul art. 138, alin. (1), lit. a), bunurile persoanei juridice cuprind ansamblul patrimoniului mobiliar sau imobiliar, inclusiv evidența contabilă, corespondența de afaceri și altele similare dacă au valoare patrimonială.
Conform acestui articol folosirea bunurilor sau a creditului persoanei juridice se realizează în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, actul de folosință fiind astfel contrar interesului social. Pentru a verifica prezența condiției legale, este necesară stabilirea criteriilor de apreciere a existenței unui act contrar interesului social, al persoanei juridice. În acest scop, actul contrar interesului social trebuie să fie delimitat de alte noțiuni învecinate cum sunt actul străin de obiectul social și actul anormal de gestiune.
Însă, pentru aplicarea prevederii de la lit.a) din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului în interesul propriu sau al unei alte persoane ceea ce, în cauza de față, nu s-a dovedit. Din actele dosarului de fond coroborate cu raportul lichidatorului judiciar rezultă că societatea M. S. Company SRL a desfășurat activitate comercială de transport rutier de mărfuri sens în care a achiziționat mijloace de transport. Aceste bunuri au fost înstrăinate datorită lipsei activității pentru ca societatea să acopere din datorii și s-a renunțat la leasingurile în derulare. Din nicio probă nu rezultă faptul că administratorul statutar a folosit în interes propriu bunurile societății debitoare actele depuse de către intimatul pârât contrazicând susținerile apelantei debitoare.
Nici fapta ilicită prevăzută la lit.e) nu poate fi reținută. Astfel nu s-a dovedit deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice fapta care să fi avut drept consecință diminuarea activului societății.
De asemenea, nu s-a dovedit că s-ar fi realizat o mărire fictivă a pasivului debitorului prin înregistrarea în evidențele contabile a unor datorii inexistente, prin utilizarea unor acte false care să atragă astfel de datorii.
Art.138 alin. (1) lit. e)prevede ca faptă ce atrage răspunderea patrimoniala a administratorului :” deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului”. Este evident că pasivul fictiv nu este de natură să determine obligarea la acoperirea lui, aceste datorii neavând creditori care să le reclame. Pasivul fictiv ar putea fi provocat cu intenția de a deturna o parte din activ spre creditori fictivi, de conivență cu persoanele răspunzătoare.
Prezumția simplă instituita de text poate opera numai dacă ceea ce se impută conducătorului este efectul ajungerii debitorului în insolvență. Ori, în cauză apelanta creditoare nu a făcut dovada că bunurile au fost ascunse de către administrator iar documentele contabile depuse fac dovada ca mijloacele de transport au fost înstrăinate sau returnate.
În condițiile în care nu s-a dovedit săvârșirea de către administratorul statutar a acestor fapte nu pot fi reținute ca incidente dispozițiile art.138 lit.a, e din Legea 85/2006 astfel că judecătorul sindic a apreciat în mod judicios asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.3491 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. C., cu domiciliul în C., ., ., ., intimat debitor . SRL - prin lichidator judiciar MG ACTIV INSOLVENCY SPRL, cu domiciliul în C., ..20, etaj 2, județul C., intimat, având ca obiect procedura insolvenței - art. 138 din Legea 85/2006, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, K. S. | |
Grefier, M. N. |
Jud. fond:A.O.
Red.dec.jud.M.C.
5 ex./12.06.2014
Gref.M.N.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
