Procedura insolvenţei. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 3809/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 300
Ședința publică din 16 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător N. S.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI – cu sediul în București, sector 1, ., nr. 50, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. LA T. S.R.L. – J_ CUI_, cu sediul în localitatea Murfatlar, oraș Murfatlar, Basarabi, jud. C.prin lichidator judiciar C.I.I. C. I. – cu sediul în C. . nr. 2, ., împotriva sentinței civile nr. 356/03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.153 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
La data de 20.08.2013 lichidatorul judiciar desemnat al debitoarei S.C. LA T. S.R.L., C. I. – C. I. de Insolvență, a depus la dosar raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 24 alin.1 coroborat cu art. 21 din Legea insolvenței, prin care a relevat lipsa/insuficiența bunurilor din averea debitoarei si neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând judecătorului sindic închiderea procedurii in conformitate cu dispozițiile art.131 din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 356/03 februarie 2014, Tribunalul C. a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85 /2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. LA T. S.R.L. și radierea debitoarei din Registrul Comerțului; în temeiul disp. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar C. I. – C. I. de Insolvență de orice atribuții și responsabilități; totodată, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri debitoarei, creditorilor, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C. și O.R.C. C. pentru efectuarea mențiunilor de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Instanța a reținut că procedura insolvenței împotriva debitoarei S.C. LA T. S.R.L a fost deschisă, la cererea debitoarei S.C. LA T. S.R.L., prin lichidator C. I. – C. I. de Insolvență prin Încheierea nr. 841/20.05.2013 și a fost desemnat in calitate de lichidator judiciar C. I. – C. I. de Insolvență.
Potrivit art.131 din Legea 85/2006 „În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”
În cauza de față, debitoarea nu mai are bunuri, iar prin sentința civilă nr. 3371/03.12.2103 pronunțată în dosarul civil nr._ /a1 de Tribunalul C., a fost admisă acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului T. T., aceasta fiind obligată la suportarea întregului pasiv al societății falite în cuantum de 9.914 lei, conf. art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar cu privire la modalitate de executare a sentinței civile de față, judecătorul sindic, având în vedere prev. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, precum și Decizia nr. 6/2012 pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicare disp. art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la disp. art. 136 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală, reține că administratorul judiciar sau după caz lichidatorul judiciar nu mai are calitatea de persoană îndreptățită să continue activitatea de executare silită, singurele persoane îndreptățite să promoveze și să continue procesul execuțional fiind creditorii care au obținut titlul executoriu.
Administratorul sau după caz lichidatorul judiciar nu mai are calitatea de persoană îndreptățită să continue activitatea de executare silită, acesta nefiind reprezentantul sau avocatul creditorilor, iar executarea silită se efectuează de către organul de executare silă (civil – prin biroul executorului judecătoresc sau organul de executare fiscal), iar menținerea deschisă a procedurii de insolvență sub pretextul finalizării executării silite nu se justifică, creând noi cheltuieli de procedură ce nu numai că nu se justifică, ci și ar crea prejudiciu fondului de lichidare.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, rezultând din interpretarea acestui text imperativ de lege, că în astfel de situații, măsura închiderii procedurii revine judecătorului sindic fără a fi necesară propunerea de închidere a lichidatorului/administratorului judiciar, la alin 2 al art. 131 menționându-se expres (imperativ) că în acest caz, nu sunt aplicabile prev. art. 129, adică nu este necesar să se depună un raport final.
Pentru aceste considerente, având în vedere disp. imperative ale art. 131 din Legea nr. 85/2006 și că menținerea deschisă a procedurii insolvenței ar crea cheltuieli a dispus dispune închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care aceasta le are de achitat creditorilor.
Se arată că soluția pronunțată de judecătorul-sindic a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Astfel, procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate. în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are fată de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138. se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc, sumele obținute urmând a intra în averea debitorului.
Astfel, sentința de închidere a procedurii și radiere a debitorului, urmare a acceptării propunerii lichidatorului, nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilind de asemenea și procedura exactă de executare a acesteia și nu precizează de asemenea destinația sumelor recuperate despre care Legea nr. 85/2007 dispune potrivit art. 140 că "vor intra în averea debitorului șl vor fi destinate…în caz de faliment, acoperirii pasivului", având în vedere ca la acel moment debitorul ar fi radiat.
Prin modificarea art. 142 alin. 1 în care se dispune că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent de titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură .
Solicită admiterea apelului, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sarcina lichidatorului judiciar punerea în executare în cadrul procedurii deschise, prin executor judecătoresc a sentinței prin care s-a dispus atragerea răspunderii administratorului debitoarei.
Analizând toate criticile formulate prin motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.129 al.1 din Legea nr.85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, iar copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului (…).
In cauză, însă, procedura s-a închis în temeiul art.131 din lege, potrivit căruia: „(1) În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 129”.
Art.131 din Legea nr.85/2006, reglementează una din situațiile generale de închidere a procedurii care operează în orice stadiu a acesteia, respectiv inexistența bunurilor în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, iar continuarea procedurii ar presupune susținerea cheltuielilor din fondul de lichidare fără ca demersurile să aibă vreun rezultat.
Textul de lege nu prevede, în această situație, decât întrunirea a două condiții cumulative și anume: insuficiența bunurilor în averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative și inexistența unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.
In cauză, conform înscrisurilor existente la dosar, rezultă că debitoarea nu deține bunuri mobile și imobile care în urma lichidării s-ar fi putut obține sume de bani necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
In această situație, închiderea procedurii se fundamentează pe lipsa obiectului executării, în sensul că, în ipoteza în care nu există bunuri valorificabile, nu se întrevede utilitatea continuării procedurii raportat la scopul legii și anume acoperirea pasivului debitorului.
Din interpretarea coroborată a prev.art.20 al.1 lit.i și a art.131 din Legea nr.85/2006, rezultă că practicianul are ca principală atribuție, printre altele, și aceea de a sesiza de urgență judecătorul sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului orice cele existente sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, sesizarea sindicului impunându-se tocmai pentru ca instanța, în urma analizării acestei situații și constatând faptul că creditorii nu doresc avansarea sumelor necesare, să poată decide închiderea procedurii în condițiile art.131 din lege.
Față de toate probele administrate în cauză, judecătorul sindic este cel care apreciază asupra oportunității continuării procedurii insolvenței, această măsură nu poate fi condiționată de aplicarea disp.art.138 din lege.
Potrivit textului de lege, legiuitorul a conferit legitimitate procesuală activă administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, iar în situația în care acesta omite să formuleze cererea, s-a conferit această calitate procesuală activă comitetului creditorilor ce pot cere judecătorului sindic autorizarea lor să introducă acțiunea.
Dreptul de opțiune de a formula sau nu acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite aparține doar celor doi subiecți de drept, instanța de judecată neavând posibilitatea legală de a obliga pe cei îndreptățiți să formuleze acțiunea și să-și exercite drepturile procesuale.
Concluzionând, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar criticile aduse de recurentă nu sunt de natură a atrage modificarea acesteia, astfel că, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI – cu sediul în București, sector 1, ., nr. 50, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. LA T. S.R.L. – J_ CUI_, cu sediul în localitatea Murfatlar, oraș Murfatlar, Basarabi, jud. C.prin lichidator judiciar C.I.I. C. I. – cu sediul în C. . nr. 2, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 356/03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, N. S. | |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:C.E.J.
Red.-jud.N.S.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./24.06.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 329/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
