Procedura insolvenţei. Decizia nr. 699/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 9460/118/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.699.
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. G.
JUDECĂTOR - M. C. E.
JUDECĂTOR - R. N. B.
GREFIER - A. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât - I. L. M. – cu domiciliul în sat Urechești, ., jud. V. și domiciliul procesual ales în C., ..36, jud. C., împotriva sentinței civile nr.2134/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar - V. S. ADMISTRATOR JUDICIAR LA . – cu sediul în C., ..103, ., ., având ca obiect procedura insolvenței art.138 din legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 64 lei conform chitanței nr._/03.10.2014(fila 16) și timbre judiciare în valoare de 1 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Reclamanta V. S., în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., a formulat, în temeiul art. 138 lit. d), c) și f) din Legea 85/2006, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului I. L. M. în calitate de administrator statutar al debitoarei.
În considerentele cererii, reclamanta învederează că după deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, a emis notificări societății debitoare, însă administratorul nu s-a prezentat la sediul administratorului judiciar pentru a depune înscrisurile contabile solicitate. Nedepunerea documentelor prevăzute de art.28 alin.1 coroborat cu art.35 din Legea 85/2006, prezumă săvârșirea de către administratorul special a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d). Mai arată reclamanta că situațiile financiare anuale aferente anului 2010 nu au fost depuse la AFP C., nu se regăsesc pe site-ul Ministerului Finanțelor, fapt ce demonstrează că administratorul special nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale.
În consecință, folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, neținerea contabilității în conformitate cu legea și neutilizarea fondurilor societății potrivit dispozițiilor legale nu au permis luarea măsurilor necesare redresării situației financiare a debitoarei, conducând la deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care a luat ființă societatea, cu prejudicierea creditorilor, starea de insolvență a . fiind o consecință a faptelor ilicite săvârșite de administratorul acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art.138 lit. d), c) și f) din Legea 85/2006, Legea 82/1991, art.998-999 Cod civil.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe parcursul desfășurării procedurii de insolvență, administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, împrejurare față de care a întocmit un nou raport al cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, și totodată a precizat că înțelege să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului I. L. M. pentru săvârșirea de către acesta a faptelor prevăzute de art.138 lit.a, e, c și g din Legea 85/2006.
În susținerea cererii precizatoare reclamanta a arătat că administratorul statutar a folosit bunurile debitoarei, în speță numerarul din averea debitoarei în folosul propriu, prin plata sumei de 587.000 lei către I. ESABELA R. în detrimentul celorlalți creditori. Prin fapta sa, acesta a deturnat și a ascuns o parte din activul persoanei juridice și a continuat activitatea care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți, societatea realizând pierdere încă din 2009 conform situațiilor financiare, valoarea pierderii fiind de 439.795 lei.
Conform acelorași situații financiare din anul 2009, debitoarea deținea creanțe nerecuperate în sumă de_ lei, iar conform balanței contabile de la 31.10.2010 debitoarea deținea creanțe de recuperat în sumă de 645.454,44 lei, administratorul judiciar nedepunând eforturi pentru recuperarea acestora.
Mai arată reclamanta că în lunile iulie și august 2010, administratorul statutar a dispus să se plătească cu preferință către I. ESABELA R. suma de 390.000 lei cu dispoziție de plată nr.1/23.07.2010 și suma de 67.000 lei cu dispoziție de plată nr.2/16.08.2010, ignorând ceilalți creditori, deși societatea nu mai desfășura activitate economică.
Prin Sentința civilă nr.2134/24.06.2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta V. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei . în contradictoriu cu pârâtul I. L. M., și s-a dispus ca pasivul debitoarei ., respectiv suma de 411.506,24 lei, să fie suportat de pârâtul I. L. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1663/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul C.-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea ., în calitate de administrator judiciar fiind desemnat V. S..
În exercitarea atribuțiile prevăzute de lege, administratorul judiciar a întocmit tabelele de creanțe, conform cărora masa pasivă este în valoarea de 411.506,24 lei și a depus rapoarte de activitate în care a menționat notificările emise și a descris demersurile întreprinse pentru identificarea bunurilor societății și a administratorului societății.
Referitor la bunurile societății, administratorul judiciar a arătat faptul că societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Potrivit art.138 din Legea 85/2006 „…judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;”
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori”.
Nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. a), deoarece nu s-a dovedit nici fapta ilicită a folosirii bunurilor societății și nici latura subiectivă, respectiv folosul propriu urmărit de pârât.
Esențial pentru aplicarea acestui text de lege este a stabili despre care bunuri ale societății sau credite ale acesteia este vorba și care ar fi fost folosite de administrator în folosul propriu sau al unei alte persoane, ori în cauză reclamanta nu a produs astfel de probe.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. c), din aceste dispoziții se desprind următoarele condiții:
1.să se fi dispus continuarea unei activități care ducea persoana juridică în mod vădit la încetare de plăți;
2. această continuare să fi fost dispusă în interes personal.
O activitate poate duce în mod vădit la încetare de plăți atunci când ea este atât de riscantă încât nu are șanse de reușită sau atunci când posibilitățile materiale sau financiare exclud de plano asumarea unei astfel de activități și, totuși, se ia decizia continuării acesteia.
În cauza de față reclamanta nu a menționat care a fost activitatea pe care debitoarea a continuat-o deși aceasta ducea în mod inevitabil la încetarea de plăți.
Din analiza activității debitoarei efectuată de administratorul judiciar și din celelalte probe ale dosarului nu rezultă că pârâtul, prin acțiunile sau omisiunile sale, ar fi determinat continuarea activității debitoarei și agravarea pasivului acesteia în propriul său interes.
Afirmarea de către reclamantă a existenței interesului personal al pârâtului pentru continuarea unei activități care ducea în mod vădit la starea de insolvență nu este bazată pe un suport probator concret, ci constituie o susținere cu caracter general care nu poate produce efecte juridice pe plan procesual, deoarece dispozițiile art.1169 cod civil obligă la dovedirea oricărei susțineri făcute în fața instanței.
În ceea ce privește elementele constitutive ale faptei prevăzută de art. 138 lit. e), instanța a reținut că acestea sunt întrunite în cauză.
Potrivit bilanțului aferent anului 2009 debitoarea figura cu creanțe nerecuperate în sumă de_ lei, iar conform balanței contabile de la 31.10.2010 debitoarea deținea creanțe de recuperat în sumă de 645.454,44 lei, disponibilități bănești ce ar fi acoperit integral creanțele creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor.
Așadar, fapta ilicită constând în ascunderea activului persoanei juridice există, prejudiciul produs prin această faptă are o existență certă, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este imputabilă pârâtului, care, în calitatea sa de administrator la societatea falită, poartă vina nepredării bunurilor identificate de reclamant.
Referitor la fapta reglementată de art. 138 lit. g), s-a constatat că reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 Cod civil, că pârâtul ar fi plătit sau ar fi dispus să se plătească cu preferință un anumit creditor în dauna altor creditori, întrucât tranzacțiile la care face referire reclamanta au fost încheiate în iulie și respectiv august 2010, cu șapte luni înainte de a se dispune deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I. L. M., care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Se solicită repunerea în termenul de recurs având în vedere că sentința civila nr.2134/24.06.2014 a fost comunicata la sediul procesual ales, cabinet de avocat L. A. din Constanta, ., etaj 1, personal luând la cunoștința de conținutul hotărârii abia la data de 14.08.2014 .
Arată că la data de (l 0.10.2014) a înțeles să rezilieze contractul de asistență juridică încheiat cu Cabinet avocat L. A., iar pe perioada 05.07._14 avocatul a fost plecat din țară astfel cum reiese din cuprinsul pașaportului, comunicarea hotărârii către pârât s-a realizat la data de 14.08.2014.
Având în vedere că a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de conținutul hotărârii solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.
Precizează că prin hotărârea pronunțata instanța de fond a înțeles să admită cererea reclamantei și să dispună obligarea pârâtului la a suporta pasivul societății Arhiconst Invest SRL in cuantum de_,24 lei.
Pentru a pronunța o asemenea hotărâre instanța a apreciat ca sunt întrunite elementele art. 138 lit.e din legea 85/2006 având în vedere că potrivit bilanțului din 2009 debitoarea figura cu creanțe nerecuperate în sumă de_ iar conform balanței contabile la data de 31.10.2010 debitoarea deținea creanțe de recuperate în sumă de_,44 lei, disponibilități bănești care ar fi acoperit integral creanțele creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor.
Față de acest aspect se apreciază că există fapta ilicita de ascundere a pasivului societății, faptă ce îi incumba cu vinovăție administratorului.
În opinia sa consideră că ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit e deoarece nu reiese nici din actele contabile și nici din alte probatorii administrate de către reclamanta că ar fi ascuns din activul societății.
Neglijenta administratorului în a nu întreprinde măsurile necesare recuperării creanțelor în cuantum de_,44 existente la nivelul lunii octombrie 2010, nu poate fi confundată cu intenția administratorului de a ascunde activul societății sau a mări în mod fictiv pasivul acesteia astfel cum reglementează art.138 lit.e, aceasta neglijență putând fi calificata ca un management defectuos care a condus la . societății comerciale.
Față de acest aspect apreciază că nu au fost dovedite condițiile prevăzute de art.138 lit e din legea 85/2006 pentru a fi antrenata răspunderea administratorului, sens în care solicită admiterea recursului și pe cale de consecința respingerea cererii de chemare în judecata a reclamantei ca nefondata.
În drept au fost invocate disp art.299 si urm. cod procedură civilă si art 138 lit.e din Legea 85/2006.
Analizând cu prioritate cererea de repunere a pârâtului în termenul de formulare a cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 301 C.pr.civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” iar conform art. 20 alin.1 din legea nr. 554/2004 “Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Potrivit art.103 alin.1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Recurentul a solicitat repunerea sa în termenul de formulare a recursului întrucât a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de conținutul hotărârii. Sub acest aspect, a arătat că sentința civila nr. 2134/24.06.2014 a fost comunicată la sediul procesual ales, cel al cabinetului de avocat L. A. iar la data de 10.10.2014 a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu acest cabinet, respectiv în perioada 05.07._14 avocatul a fost plecat din țară, astfel cum reiese din cuprinsul pașaportului.
Sub acest aspect, Curtea reține că la fila 59 din dosarul de fond se regăsește împuternicirea avocațială a avocatului L. M. A., atestând exercitarea de către avocat a activităților de redactare, semnare și reprezentare a părții pârâte în dosar. De asemenea, prin concluziile scrise depuse la fila 61 din dosar, pârâtul a menționat că și-a ales domiciliul procesual în C., ., etaj 1, pentru comunicarea actelor de procedură.
Curtea constată că la dosarul de fond există dovada comunicării sentinței civile nr. 2134/24.06.2014 către pârâtul I. L. M. prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului din C., ., etaj 1, jud. C., menționându-se că nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită.
Se constată astfel că sentința civilă menționată a fost comunicată pârâtului prin afișarea la domiciliul său procesual ales.
Potrivit art. 72 alin.1 C.pr.civ. ” Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facută în sedinta in prezenta partii.” iar conform art. 98 “Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecătii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, sa fie adusă la cunostința instantei prin petitie la dosar, iar partii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului.”
Recurentul a depus la dosar un înscris prin care aduce la cunoștință reprezentantului său convențional încetarea contractului de asistență juridică, datat 11.07.2014.
Curtea apreciază însă că înscrisul menționat nu atestă un viciu al procedurii de comunicare a sentinței, câtă vreme, pe de o parte, acest înscris nu are dată certă iar, pe de altă parte, nu a fost comunicat instanței și nici părții adverse, nefiindu-i așadar opozabil.
În ceea ce privește împrejurarea că în perioada 05.07._14 avocatul L. M. A. a fost plecat din țară, Curtea apreciază că aceasta nu relevă incidența în speță a dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, nefiind dovedit faptul împiedicării părții de o împrejurare mai presus de voința sa să formuleze recurs în termenul legal.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2014, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul-pârât.
Respectând dispozițiile art. 137 C.pr.civ., potrivit cărora: „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, instanța de recurs a pus în discuția părților excepția tardivității căii de atac, aceasta urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.1 din legea nr. 554/2004 “Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost comunicată pârâtului la data de 16.07.2014, conform dovezii de comunicare din dosarul de fond, iar recursul a fost declarat la data de 20.08.2014, peste termenul legal prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Cum în cauză recursul a fost declarat peste termenul legal prevăzut de dispozițiile mai sus citate, urmează a se admite excepția de tardivitate invocată și a se dispune respingerea recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen de recurs.
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de recurentul pârât - I. L. M. – cu domiciliul în sat Urechești, ., jud. V. și domiciliul procesual ales în C., ..36, jud. C., împotriva sentinței civile nr.2134/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar - V. S. ADMISTRATOR JUDICIAR LA . – cu sediul în C., ..103, ., . , ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 Octombrie 2014.
Președinte, E. G. | Judecător, M. C. E. | Judecător, R. N. B. |
Grefier, A. A. |
Red.jud.hot.D.C.
Red.jud.dec.R.B./11.11.2014
Tehred gref AA/12.11.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 441/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 450/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
