Procedura insolvenţei. Decizia nr. 795/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 10036/118/2009/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.795
Ședința publică din data de 17 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul promovat de recurenții pârâți P. B. și P. C., ambii cu domiciliu procesual ales în C., .-84, județ C., împotriva Sentinței civile nr.1309/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G. SPRL, cu sediul procesual ales în București, .-59, ., sector 4 – lichidator judiciar al debitoarei S.C. S. M. S.R.L., J_ și intimata pârâtă debitoare S.C. S. M. S.R.L – prin curator special S. Ș., cu sediul în București, ., având ca obiect procedura insolvenței - acțiune în anulare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 17 decembrie 2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 01.11.2010 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/2010, reclamantul CII B. C. A. - lichidator judiciar al debitoarei . (aflată în insolvență) - a solicitat în contradictoriu cu pârâții ., P. C. și P. B. anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1264/11.06.2009 la BNP Silvana B. T. privind apartamentul nr.9, situat la etaj 4, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/9, intabulat în CF_, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1260/11.06.2009 la BNP Silvana B. T. privind apartamentul nr.11, situat la etaj 5, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/11, intabulat în CF_ și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîntoarcerii imobilelor în patrimoniul societății debitoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr.254/. pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 09 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., iar prin Sentința civilă nr.2808/. s-a dispus . urma investigațiilor efectuate în cursul procedurii s-a constatat că prin cele două contracte s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilelor în mod fraudulos, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage aceste bunuri de la urmărirea de către creditori, prestația debitorului depășind vădit pe cea primită, fiind incidente dispozițiile art.79 coroborat cu art.80 alin.1 lit. b și c din legea nr.85/2006.
Prin precizările la acțiune (fila 66), reclamantul a arătat că acțiunea a fost formulată atât de CII B. C. A. în calitate de lichidator judiciar al . cât și de debitoarea . prin lichidatorul judiciar.
Prin încheierea din data de 11.03.2011 instanța a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei . prin lichidator judiciar CII B. C. A..
Reclamantul a depus o nouă precizare a acțiunii (fila 109 din dosar) arătând că solicită obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului apartament nr.9 având în vedere faptul că restituirea acestuia nu mai este posibilă întrucât a fost înstrăinat. În drept au fost invocate dispozițiile art.83 din legea nr.85/2006.
Instanța a constatat la termenul din 14.11.2011 transmiterea calității procesual active către noul lichidator judiciar C.I.I. D. D. și rămânerea fără consecințe juridice a cererii de renunțare la judecată formulată de fostul lichidator judiciar.
Prin Sentința civilă nr.1309/14.04.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a dispus anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1264/11.06.2009 și nr.1260/11.06.2009 la BNP S.-B. T. și a obligat pârâții P. C. și P. B. să restituie averii debitoarei . suma de 370.368 lei echivalentul a 87.973 euro reprezentând contravaloarea apartamentului nr.9, situat la etaj 4, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/9 intabulat în CF_, cât și imobilul apartament nr.11 situat la etaj 5, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/11 intabulat în CF_.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Sentința civilă nr.254/. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., iar prin Sentința civilă nr.2808/. s-a dispus . numit administrator/lichidator judiciar practicianul în insolvență Cabinet Individual de Insolvență B. C. A.; în această calitate, lichidatorul judiciar a formulat acțiunea în anularea actelor frauduloase reprezentate de contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1264/11.06.2009 și nr.1260/11.06.2009 la BNP S.-B. T., acțiune întemeiată pe disp. art.79 și art.80 alin.1 lit.b) și c) din legea 85/2006.
A reținut prima instanță că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1264/11.06.2009 la BNP S.-B. T., . reprezentată prin asociat împuternicit E. M. a vândut numiților P. C. și B. (părinții asociatului E. M.) apartamentul nr.9 situat la etaj 4, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/intabulat în CF_. Imobilul are suprafața totală de 95,97 mp la care se adaugă cota indiviză de 19.37 mp din părțile comune ale imobilului și cota indiviză de 21,77 mp teren aferent apartamentului. Prețul stabilit de părți a fost stabilit la 84.802,97 lei adică 71.263 lei +TVA. În vederea taxării imobilului, notarul a evaluat bunul la suma de 440.964 lei conform ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în Municipiul București 2009.
Pârâții au depus la dosar chitanțele care relevă plata prețului, iar prin expertiza imobiliară contrară efectuată în cauză de expert A. N. s-a stabilit că valoarea de circulație a acestui imobil - apartament la momentul vânzării, luând în seamă susținerile pârâților atestate de declarațiile martorilor audiați în sensul că imobilul era „la roșu” (lipsa oricăror finisări), a fost de 87.973 euro echivalentul a 370.368 lei.
De altfel, cu totală rea-credință pârâții au procedat la înstrăinarea acestui imobil în cursul soluționării cauzei, imediat după termenul la care au solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării. Imobilul a fost vândut prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.318/31.01.2011 la BNP Silvana B. T. numitului M. C. S. pentru suma de 100.000 euro.
Cu privire la cea de-a doua înstrăinare, s-a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1260/11.06.2009 la BNP S.-B. T., . reprezentată prin asociat împuternicit E. M. a vândut numiților P. C. și B. (părinții asociatului E. M.) apartamentul nr.11 situat la etaj 5, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/11 intabulat în CF_. Imobilul are suprafața totală de 179,64 mp la care se adaugă cota indiviză de 12,94 mp din părțile comune ale imobilului și cota indiviză de 40,81 mp teren aferent apartamentului, precum și locurile de parcare nr.4 și 5 situate la subsolul imobilului. Prețul stabilit de părți a fost stabilit la 180.285,33 lei adică 151.500,28 lei+TVA. În vederea taxării imobilului, notarul a evaluat bunul la suma de 898.400 lei conform ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în Municipiul București 2009.
Pârâții au depus la dosar chitanțele care relevă plata prețului, iar prin expertiza imobiliară contrară efectuată în cauză de expert A. N. s-a stabilit că valoarea de circulație a acestui imobil - apartament la momentul vânzării, luând în seamă susținerile pârâților atestate de declarațiile martorilor audiați în sensul că imobilul era „la roșu” a fost de 180.444 euro echivalentul a 759.669 lei.
În acest imobil locuiește în prezent E. M. și familia acesteia, astfel cum a rezultat din adeverința depusă la dosar de Asociația de Proprietari, iar cumpărătorii P. au eliberat o procură prin care au împuternicit-o pe E. M. - fiica lor - să administreze și să vândă și acest imobil.
S-a reținut că dispozițiile art.79 din Legea nr.85/2006 au caracter generic, în această situație reclamantul fiind ținut să facă dovada expresă a cauzei ilicite a actului, corelația dintre dispozițiile art.79 și art.80 din Legea 85/2006 fiind una gen-specie, art.79 având caracter subsidiar de aplicare în raport cu art.80.
S-a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.80 al 1 lit. b și c din legea nr.85/2006. Sub aspectul lit. b) s-a reținut că, față de valoarea stabilită de notar în vederea taxării și valoarea rezultată din raportul de expertiză contrară, este evident că operațiunile comerciale realizate prin cele două contracte de vânzare cumpărare sunt operațiuni în care prestația debitoarei . depășește vădit pe cea primită. Sub aspectul literei c) s-a reținut intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. În acest sens, judecătorul sindic a apreciat ca fiind relevantă relația de rudenie dintre cumpărători și asociatul E. M. care a reprezentat societatea debitoare la momentul vânzării, prețul derizoriu menționat în contract, faptul că primirea prețului nici nu a fost reliefată în vreun fel în contabilitatea pârâtei.
Instanța a înlăturat susținerea pârâților potrivit cu care actele ar fi fost făcute de debitoare în cursul desfășurării normale a activității sale curente în sensul art.82 din legea nr.85/2006, apreciind că nu reprezintă un act normal de desfășurare a activității curente înstrăinarea a două imobile din patrimoniul societății către părinții unuia din asociați, la un preț derizoriu atât prin raportare la grila menționată de notar, cât și prin raportare la prețul celorlalte imobile înstrăinate în favoarea unor terțe persoane în aceeași perioadă, prețuri de peste 100.000 euro conform contractelor depuse la dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții P. C. și P. B. să restituie averii debitoarei . imobilul apartament nr.11 situat la etaj 5, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/11 intabulat în CF_.
În temeiul art.83 alin.1 din legea nr.85/2006 și având în vedere că imobilul apartament nr.9 a fost înstrăinat de terții dobânditori în cursul soluționării prezentei cauze, pârâții P. C. și P. B. au fost obligați să restituie averii debitoarei . suma de 370.368 lei echivalentul a 87.973 euro reprezentând contravaloarea apartamentului nr.9, situat la etaj 4, ..25-27 sector 1 București cu nr. cadastral_/9 intabulat în CF_.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții P. C. și P. B., care au criticat soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenții au invocat următoarele motive:
1. Lipsa de concludență a concluziilor celor două rapoarte de expertiză tehnică imobiliară întocmite în cauză în aprecierea caracterului fraudulos al actelor defăimate.
Susțin recurenții pârâți că opiniile exprimate de experți cu privire la evaluarea bunurilor vândute și a îmbunătățirilor făcute sunt esențial diferite, situație în care nu pot contribui la aflarea adevărului. Deși a reținut drept corecte valorile constatate de expertiza efectuată în cauză, de peste 1.000 euro/mp, valori ce puteau fi ignorate chiar și pe considerente de notorietate, prima instanță nu a dat eficiență apărărilor probate potrivit cu care există alte multe apartamente în același imobil înstrăinate de același vânzător la prețuri cuprinse între 500-700 euro/mp.
Precizează recurenții că pentru niciunul dintre aceste apartamente înstrăinate la 500 - 700 euro/mp lichidatorul nu a formulat acțiuni în anulare. Dacă se înlătură, raportat la această "omisiune" suspiciunea de rea-credință a lichidatorului, nu rămâne decât interpretarea potrivit cu care a apreciat drept corecte prețurile de 500-700 euro/mp.
Niciuna dintre expertize nu a avut în vedere starea imobilului în care se aflau apartamentele la data dobândirii lor, stare care a influențat prețul de achiziție. Astfel cum rezultă din plângerea penală formulată de vecini, depusă la dosarul cauzei de intimatul-lichidator, la respectivul moment și multă vreme după, imobilul nu a beneficiat de racord definitiv la rețeaua electrică, de încălzire, de balustradă, iar subsolul era inundat.
2. Înlăturarea apărării potrivit cu care actul pretins fraudulos a fost săvârșit în perioada în care debitoarea falită desfășura o activitate normală este neîntemeiată.
Astfel, arată recurenții pârâți, una dintre apărări a fost întemeiată pe dispozițiile art.82 din Legea insolvenței nr.85/2006, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor în baza actelor defăimate ca frauduloase s-a produs în cursul desfășurării normale a activității curente a debitoarei falite.
Consideră că instanța de fond a înlăturat apărarea fără a avea în vedere activitatea debitoarei în ansamblul său în perioada actului defăimat ca fraudulos, astfel cum prevăd dispozițiile art.82 din Legea insolvenței nr.85/2006.
Învederează recurenții că nu au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că actele defăimate ca frauduloase ar reprezenta un act normal de desfășurare a activității curente (astfel cum reține instanța de fond), ci motivat de împrejurarea că actul defăimat ca fraudulos ar fi unul săvârșit în perioada în care debitoarea falită exercita/desfășura o activitate curentă normală, motiv pentru care își mențin în continuare apărarea potrivit cu care, chiar în condițiile unei diferențe de preț între prețul constatat de expertiza la care s-a raportat instanța și prețul plătit, actele defăimate ca frauduloase nu pot fi anulate deoarece au fost săvârșite în perioada în care S. M. SRL desfășura o activitate curentă normală.
În acest sens, recurenții pârâți reiterează argumentele prezentate primei instanțe, și anume că art.82 din Legea nr.85/2006 reprezintă o excepție de la aplicarea sancțiunii anulării actelor la care se referă art.79 și 80 din același act normativ, astfel încât ori de câte ori ne aflăm în fața unui act ce poate fi încadrat între cele avute în vedere de art.79 și 80 sancțiunea nu va fi aplicată dacă actul a fost săvârșit în perioada desfășurării normale a activității.
Potrivit doctrinei și practicii, desfășurarea normală a activității trebuie înțeleasă ca reprezentând efectuarea actelor și operațiunile conforme obiectului de activitate în perioada anterioară stării de insolvență, iar actele încheiate în cursul activității curente a debitorului trebuie înțelese ca: acte și operațiuni prin care a fost îndeplinită o activitate ce corespunde obiectului de activitate, orice încasări sau plăți privitoare la operațiuni ce se încadrează în obiectul de activitate al societății falite, orice acte sau operațiuni prin care au fost generate resurse pentru finanțarea capitolului de lucru necesar activității debitoarei falite.
Cât privește aplicabilitatea dispozițiilor art.82 din Legea nr.85/2006 la situația de speță, recurenții pârâți arată că transferul apartamentelor către aceștia s-a încadrat în actele și operațiunile normale aferente obiectului de activitate, acela de dezvoltator imobiliar. Edificarea de imobile în scopul vânzării a reprezentat chiar obiectul de activitate al societății, fapt confirmat de împrejurarea că toate celelalte apartamente din același imobil situat în . fost înstrăinate către terți dobânditori dar și, implicit, de faptul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să defăimeze ca frauduloase toate actele de înstrăinare a tuturor apartamentelor din același imobil, ci numai actele de înstrăinare către recurenți și alți doi terți dobânditori.
În ce privește sumele plătite debitoarei falite cu titlu de preț al imobilului, recurenții pârâți susțin că se încadrează pentru aceasta în categoria "încasărilor sau plăților privitoare la operațiuni ce se încadrează în obiectul de activitate al societății falite.", iar în ceea ce privește necesarul de capital al debitoarei falite pentru desfășurarea activității, susțin recurenții pârâți că imobilul în care sunt situate toate apartamentele realizate de debitoarea falită și înstrăinate către terți nu beneficia, la momentul dobândirii, de racord definitiv la energie electrică, lipsea balustrada în întreg imobilul, subsolul era inundat, imobilul nu beneficia de încălzire. Față de acest aspect, este evident că la momentul înstrăinării apartamentelor în cauză exista un necesar al debitoarei falite de capital necesar desfășurării activității sale obișnuite, curente.
În ce privește scopul urmărit de debitoarea falită la momentul înstrăinării apartamentelor către recurenți și asupra anticipării de către aceasta a stării de insolvență, aceștia arată că:
- chiar și în lipsa probatoriilor care ar fi fost la îndemâna debitoarei falite, este evident că la momentul înstrăinării apartamentelor, activitatea acesteia era mai mult decât normală, aspect dovedit de faptul că la respectivul moment nu exista niciun titlu constatator al vreunei creanțe împotriva debitoarei falite, nu erau înregistrate acțiuni în pretenții sau executări silite împotriva acesteia și nici executări silite. Mai mult, nu exista o cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei falite.
- faptul că debitoarea falită nu se afla în încetare de plăți la momentul dobândirii apartamentelor de către recurenți este confirmat implicit de către intimatul-lichidator care stipulează în unul dintre rapoartele depuse că starea de insolvență a intervenit doar ca efect al înstrăinării celor trei apartamente pentru care s-a formulat acțiune de anulare a actelor frauduloase, nefiind deci nici anterioară și nici concomitentă acestui moment.
În condițiile date, nici măcar debitoarea nu putea anticipa, astfel cum susține intimatul lichidator asupra faptului că mai devreme sau mai târziu va interveni starea de insolvență.
3. În ceea ce privește obligarea la plata sumei de 370.368 lei echivalentul a 87.973 euro, reclamanții susțin că nu există nicio rațiune pentru menționarea în dispozitiv atât a sumei în lei, cât și a celei în euro, solicitând menționarea strict a sumei în lei.
Consideră că menționarea în dispozitiv a sumei în euro poate induce intimatului-lichidator concluzia că este îndreptățit la suma în euro. În condițiile în care raportul dintre cele două monede nu este constant, corespondența dintre cele două sume menționate în dispozitiv poate dispărea la un anumit moment și poate genera executarea pentru suma în euro, superioară sumei în lei, datorată în mod real de recurenți.
La data formulării recursului cei 87.973 euro nu mai reprezintă echivalentul a 370.368 lei ci, raportat la evoluția raportului din cele două monede, valorează cca. 396.000 lei, deci cu 26.000 lei mai mult. În consecință, solicită menționarea în dispozitiv strict a sumei în lei.
4. Altă critică adusă hotărârii recurate vizează raportarea judecătorului-sindic, pentru constatarea caracterului fraudulos al actului defăimat, la grilele notarilor, fapt neavenit și vătămător intereselor recurenților.
În acest sens, recurenții arată că au dobândit cele două imobile fără niciun fel de finisaj, edificate într-un . rețeaua electrică, fără balustradă, care nu beneficia de energie termică, având subsolul inundat. Nicio grilă a notarilor nu cuprinde o evaluare a unor asemenea imobile, ci doar evaluarea generică a imobilelor cu destinația de locuit. Aprecierea caracterului fraudulos al unui act prin raportarea la un preț (cuprins în grila notarilor) care nu are în vedere situația specifică a imobilelor achiziționate, ci una net superioară, este de natură a-i vătăma.
5. Critică aprecierea instanței de fond cu privire la intenția recurenților pârâți, aceea de a sustrage bunurile de la urmărire lor de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile, concluzie indusă judecătorului sindic de relația de rudenie a recurenților cu unul dintre asociați, prețul derizoriu al apartamentelor achiziționate și faptul că primirea prețului nu a fost evidențiată în contabilitate.
Consideră că judecătorul sindic a operat strict cu prezumții la momentul la care dintr-un fapt cunoscut, cel al relației familiale dintre recurenți și unul din asociații debitoarei falite, a ajuns la concluzia că aceștia au urmărit vătămarea, de orice manieră, a creditorilor, prezumții care nu au niciun suport și nici nu se coroborează cu nicio altă probă.
În combaterea acest aspect, recurenții pârâți relevă faptul că au achiziționat cele două apartamente pentru cele două fiice ale lor, una dintre ele fiind asociat al debitoarei falite; ulterior, un apartament a fost înstrăinat, motivat de împrejurarea că uneia dintre fiice nu i-a mai fost necesar. Faptul înstrăinării unuia dintre imobile nu poate genera niciun fel de prezumție, iar dacă s-ar fi urmărit finalități ilicite, ambele apartamente ar fi fost vândute.
Cu privire la faptul neînregistrării prețului în contabilitate, arată că, pe de o parte, acest lucru nu a fost dovedit, iar, pe de altă parte, instanța de fond a acordat acestui fapt două aprecieri distincte, într-o altă cauză constatându-se că terțului dobânditor nu îi poate fi reținută nicio culpă pentru fapta neevidențierii primirii prețului de către debitoarea falită.
Nu în ultimul rând, potrivit art.82 alin.(2) din Legea nr.85/2006, buna-credință se prezumă, ceea ce înseamnă că partea interesată trebuia să administreze probatorii de natură a răsturna o asemenea prezumție, probatorii care nu au fost administrate în cauză.
Recurenții pârâți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii cu obligarea I. G. SPRL la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului, constând din onorariu avocațial și onorarii experți. În temeiul art.274 din (v) Cod procedură civilă, solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.
În susținerea cererii de recurs, au fost atașate următoarele înscrisuri: extrase din doctrină relativ la incidența art.82 din legea 85/2006, Sentința civilă nr.1310/2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, prin care aceeași instanță a atribuit o altă relevanță pretinsei omisiuni de înregistrare în contabilitate a primirii prețului.
Intimatul reclamant I. G. SPRL - lichidator judiciar al debitoarei . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pe care de excepție a invocat anularea recursului ca netimbrat, dacă nu va fi achitată taxa judiciară de timbru, calculată conform legii, în cuantum de 7.453 lei, excepție care nu a mai fost susținută în cursul procesului de către reprezentantul convențional al intimatului reclamant.
Prin Concluzii scrise, intimatul reclamant a reiterat argumentele de respingere a recursului, expuse în întâmpinare.
Prin Note scrise, intimata pârâtă debitoare . – prin curator special S. Ș. - a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește poziția recurentei referitor la expertizele administrate în cauză, arată că instanța are posibilitatea aprecierii probatoriului, deci și posibilitatea alegerii variantei de calcul din cuprinsul unei expertize pe care o consideră a corespunde cel mai bine situației de fapt. Împrejurarea că există diferențe între calculele prezentate de experții care au efectuat lucrările în prezenta cauză nu poate fi un argument al lipsei de temei a oricăror calcule prezentate de aceștia. Diferența între valorile calculate în cele două expertize pentru apartamentele "la roșu" este mică, valorile calculate de cei doi experți fiind comparabile. Diferența este mai mare între valorile stabilite în cele două expertize atunci când calculul viza valoarea imobilelor cu îmbunătățiri, însă acest lucru este de înțeles în condițiile în care experții nu au avut date suficiente și concludente pentru calcularea valorilor.
În ceea ce privește mențiunea din cuprinsul dispozitivului cu privire la obligarea la plata unei sume exprimate în lei cu menționarea echivalentului său în euro, în ceea ce privește apartamentul 9 care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat de recurenți, apreciază că obligația vizează plata sumei în lei individualizate în sentință. Referirea instanței de fond derivă din modalitatea de calcul prezentată în expertiză ce face referire la valoarea bunului în euro și echivalentul în lei.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul - lichidator judiciar al debitoarei . - a invocat ca temei legal în susținerea acțiunii în anulare disp. art.79 și 80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006.
Ipoteza reglementată la lit. b, respectiv „operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”, instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză. Această prezumție este dedusă din faptul că dezechilibrul grav al prestațiilor conduce în mod evident la prejudicierea creditorilor, care se află în imposibilitate de a-și recupera creanțele.
În ipoteza dată nu este necesar a se dovedi participarea terțului la fraudă, fiind suficient să se constate că prestația debitorului nu corespunde, din punct de vedere valoric, celei primite de la terț, existând astfel o îmbogățire nejustificată a patrimoniului acestuia din urmă și o sărăcire corespunzătoare a patrimoniului debitorului, cu consecința restrângerii dreptului de gaj general al creditorilor acestuia. Ori, se constată, astfel cum a reținut și instanța de fond, că între prețurile stabilite de părți în contracte și achitate de reclamanți, pe de o parte, și valoarea „la roșu” a apartamentelor, stabilită în raport de starea tehnică a acestora la momentul vânzării, pe de altă parte, există o disproporție vădită, ce are ca efect prejudicierea creditorilor debitoarei vânzătoare.
În speță, recurenții au contestat concluziile exprimate de către experți în cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, invocând diferențe semnificative între valorile „la roșu” ale apartamentelor, dar și între valorile îmbunătățirilor aduse ulterior achiziționării lor de către reclamanți.
Curtea apreciază că esențială pentru soluționarea cauzei este valoarea bunurilor la momentul încheierii tranzacțiilor, doar în raport de aceasta putându-se stabili caracterul fraudulos al operațiunii, iar o astfel de valoare a fost stabilită prin ambele expertize la niveluri apropiate (174.000 euro, față de 180.444 euro și 92.000 euro, față de 87.973 euro). În atare situație, având în vedere că valoarea îmbunătățirilor nu prezintă relevanță în prezenta cauză, se consideră că eventualele diferențe de valoare cu privire la acestea nu justifică în niciun fel înlăturarea concluziilor experților.
De asemenea, recurenții au susținut că în același imobil au mai fost vândute și alte apartamente, la prețuri inferioare celor reținute de experți (500 – 700 euro/mp, față de valoarea de peste 1.000 euro/mp stabilită prin expertiză), vânzări ce nu au fost contestate de către lichidatorul judiciar. O astfel de împrejurare nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a legalității actelor contestate, cu atât mai mult cu cât prețurile achitate de recurenți nu sunt comparabile nici măcar cu prețurile plătite de ceilalți cumpărători din imobil.
În ceea ce privește susținerea recurenților potrivit cu care actele pretins frauduloase au fost încheiate în perioada în care debitoarea falită desfășura o activitate normală, Curtea reține că potrivit art.82 din Legea nr.85/2006, „Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente”.
Prin dispozițiile citate se înlătură prezumția de fraudă pentru situația în care transferul patrimonial este făcut de debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente, ceea ce înseamnă că transferul se prezintă ca o operațiune obișnuită, conformă obiectului de activitate al debitorului, fiind realizată în scopul obținerii unui profit. Ori, dat fiind prețul vădit inferior al celor două apartamente, este cert că scopul urmărit de debitor nu a fost acela de a-și îndeplini obiectul de activitate, acela de dezvoltator imobiliar, ci de a transfera dreptul de proprietate în patrimoniul recurenților reclamanți, excluzând astfel bunurile de la o eventuală urmărire a creditorilor.
Curtea consideră că interpretarea dată de recurenți disp. art.82 nu corespunde intenției legiuitorului, întrucât relevant nu este că debitorul își desfășura activitatea în mod normal la epoca încheierii actului, ci trebuie ca actul analizat să fie încheiat în condițiile unei activități obișnuite, respectiv să se încadreze în limitele unei asemenea activități, situație ce nu se regăsește în cauză.
În egală măsură, se reține că starea de insolvență a debitoarei a fost confirmată prin admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditorul M. D. la data de 28.09.2009, cerere întemeiată pe un titlu de creanță anterior momentului încheierii transferurilor frauduloase. Ori, nu se poate susține că debitoarea nu cunoștea starea în care se află, respectiv faptul că nu dispune de suficiente fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, chiar și în lipsa unor acțiuni în pretenții sau executări silite îndreptate împotriva ei.
Referitor la menționarea în dispozitiv a sumei de restituit în lei, precum și a echivalentului în euro, Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă decât o explicație a modului în care a fost calculată suma (astfel cum rezultă din raportul de expertiză), fără a avea ca efect stabilirea în sarcina părții a unei obligații de plată actualizate în raport de valoarea euro, o astfel de obligație nefiind prevăzută în dispozitiv.
De asemenea, se reține că stabilirea caracterului fraudulos al transferurilor nu s-a făcut prin raportarea prețului la grilele notariale, astfel cum susțin recurenții, ci în funcție de valorile rezultate din expertizele tehnice, indicarea valorii din grile fiind doar un argument în plus pentru a aprecia că prețul nu este unul real.
Cu privire la situația reglementată de lit. c, respectiv „acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”, Curtea reține că aceasta presupune existența unui concern fraudulos între contractanți menit a prejudicia creditorii prin scoaterea unor bunuri din patrimoniul debitoarei.
Ori, așa cum s-a arătat, în condițiile stării de insolvență a debitoarei, înstrăinarea bunurilor la prețuri net inferioare valorii de piață conduce la ideea că transferurile nu au constituit acte obișnuite, conforme obiectului de activitate al societății, ci că reprezentantul debitoarei a urmărit la momentul încheierii vânzărilor sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor. Totodată, dată fiind relația de rudenie apropiată între reprezentantul debitoarei care a încheiat actele de vânzare (E. M.) și terții cumpărători, reclamanți în cauză (părinții acesteia), precum și faptul că în unul dintre apartamente a continuat să locuiască numita E. M. împreună cu familia sa, iar celălalt apartament a fost înstrăinat după declanșarea procesului de anulare a actelor frauduloase, tot de către E. M., în baza unei procuri acordate de părinții săi, Curtea apreciază că reaua – credință a terților reclamanți este dovedită, aceștia acționând în același scop ca și debitoarea, acela de a exclude bunurile de la executarea silită.
Este real că neînregistrarea prețului în contabilitatea debitoarei nu poate fi imputată terțului cocontractant, însă o atare împrejurare poate fi reținută în dovedirea intenției frauduloase a vânzătorului.
Curtea constată că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că actele de vânzare – cumpărare atacate au fost încheiate la prețuri vădit inferioare valorii de piață și cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor, situație ce atrage anularea lor și obligația terților cumpărători de a readuce bunurile sau valoarea acestora în patrimoniul debitoarei, în vederea satisfacerii pasivului societar.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți P. B. și P. C., ambii cu domiciliu procesual ales în C., .-84, județ C., împotriva Sentinței civile nr.1309/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G. SPRL, cu sediul procesual ales în București, .-59, ., sector 4 – lichidator judiciar al debitoarei S.C. S. M. S.R.L., J_ și intimata pârâtă debitoare S.C. S. M. S.R.L – prin curator special S. Ș., cu sediul în București, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 decembrie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
Jud. sindic: E.L.S.
Red. dec. jJud. ECG
2 ex/15.01.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 600/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
