Procedura insolvenţei. Decizia nr. 600/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 3813/118/2009/a1.2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.600
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Judecător - N. C.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă H.-M. S.-G., domiciliată în C., ., ., etaj 7, ., împotriva Sentinței civile nr.1979/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a2, în contradictoriu cu intimatul pârât CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. A. VITALI, cu sediul în C., ., nr.81D, ., . - lichidator judiciar al debitoarei S.C. TERMOINSTAL CONSTRUCTS.R.L, J_, CUI_, având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av.C. I. pentru recurenta reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, și practicianul în insolvență B. A. Vitali pentru intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din codul de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru de 8 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Curtea, constatând că părțile nu au cereri de formulat și că nu sunt incidente de soluționat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Avocatul recurentei reclamante susține concluzii de admitere a recursului, arătând că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii lichidatorului, reținând că procedura de insolvență se finalizase, în condițiile în care sentința de închidere a procedurii nu era irevocabilă, fiind atacată cu recurs, nesoluționat la data introducerii cererii.
A prezuma că o hotărâre judecătorească nedefinitivă, fiind atacată cu recurs, excede situației de fapt și nu poate susține excepția inadmisibilității cererii deduse judecății.
Procedura insolvenței se încheie la momentul la care hotărârea judecătorească de închidere a procedurii devine irevocabilă, moment la care se și comunică oficiului registrului comerțului.
Pentru intimatul pârât, practicianul în insolvență B. A. Vitali susține concluzii de respingere a recursului ca nefondat; motivul invocat de avocatul reclamantei recurente nu subzistă.
Învederează că a îndeplinit în mod legal și la timp toate atribuțiile stabilite de legea insolvenței, sub controlul de legalitate al judecătorului sindic și a făcut toate procedurile necesare executării debitului iar pasivul a fost acoperit. Niciodată nu s-a pus problema că și-a depășit atribuțiunile stabilite de lege sau că a cauzat un prejudiciu. Descărcarea de gestiune s-a produs la achitarea pasivului societății debitoare în cuantumul stabilit de instanță, reclamanta achitând debitul din proprie inițiativă. După închiderea procedurii insolvenței, recurenta reclamantă s-a adresat instanței cu acțiune în temeiul art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, în temeiul art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, solicitând atragerea răspunderii lichidatorului.
Avocatul recurentei reclamante, în replică la susținerile intimatului pârât, solicită ca acesta să precizeze în ce bază a efectuat, la data de 21.11.2013, actul de executare pentru recuperarea debitului.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.10.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /a2, reclamanta H. M. S. G. a solicitat, în temeiul disp. art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului Cabinet Individual de Insolvență B. A. Vitali, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Termoinstal Construct S.R.L., și obligarea acestuia la plata sumei de 462.566,05 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune pentru recuperarea creanței în sumă de 462.566,05 lei de către S.C. Termoinstal Construct S.R.L. de la debitoarea sa .., acțiunea împotriva acestei debitoare fiind formulată tardiv de lichidatorul judiciar.
Prin Sentința civilă nr.1979/10.06.2014, Tribunalul C. a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că în cauză administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. A. Vitali nu a fost sancționat de instanță în cursul derulării procedurii și nu s-a reținut neîndeplinirea de către acesta a atribuțiilor conform art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau din perspectiva Legii nr.85/2006, judecătorul sindic nefiind sesizat cu vreo cerere privind neîndeplinirea obligațiilor prev. de Legea nr.85/2006 în timpul cât a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea S.C. Termoinstal Construct S.R.L.
Față de debitoarea S.C. Termoinstal Construct S.R.L. s-a dispus închiderea procedurii insolvenței potrivit disp. art.131 din Legea nr.85/2006 prin sentința civilă nr.2559/30.09.2013 pronunțată în dosarul asociat de insolvență nr._, în temeiul disp. art.136 din aceeași lege specială, lichidatorul judiciar – B. A. Vitali – Cabinet Individual de Insolvență fiind descărcat de orice atribuții și responsabilități.
Cum în timpul proceduri insolvenței, înainte ca aceasta să fie închisă în ceea ce privește pe debitoarea S.C. Termoinstal Construct S.R.L. și înainte de descărcarea lichidatorului judiciar de orice atribuții și responsabilități, nu au fost formulate cereri prin care să se sesizeze potrivit disp. art.22 alin.3 și 4 din Legea nr.85/2006, pe motiv că lichidatorul judiciarnu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, o atare cerere de antrenare a răspunderii după închiderea procedurii insolvenței și după descărcarea lichidatorului judiciar de orice atribuții și responsabilități este inadmisibilă, disp. art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006 fiind aplicabile numai în timpul cât procedura de insolvență este deschisă și numai dacă prejudiciul a fost cauzat de către administratorul judiciar prin fapta prevăzută de art.22 alin.3 din Legea 85/2006.
Astfel, din cuprinsul prevederilor art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, rezultă că prejudiciul cauzat de către administratorul judiciar prin fapta prevăzută de art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006, respectiv pentru neîndeplinirea cu rea-credință sau din culpă a atribuțiilor poate fi acoperit prin obligarea acestuia la plata de despăgubiri și nu pentru prejudiciul cauzat prin inițierea unui alt proces, care nu poate fi verificat de judecătorul sindic în procedura specială a insolvenței, procedură care a fost deja închisă față de debitoarea S.C. Termoinstal Construct S.R.L., în care reclamanta a avut calitate de asociat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. M. S. G., care a criticat soluția judecătorului sindic sub aspectul respingerii cererii sale ca inadmisibilă pe motiv că se finalizase procedura de insolvență, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În acest sens, recurenta reclamantă a susținut că:
a) În mod greșit, instanța de fond a apreciat că data de 30.09.2013, când s-a pronunțat Sentința civilă nr.2559, a fost data de închidere a procedurii de insolvență, în condițiile în care împotriva acestei hotărâri se declarase recurs.
Învederează că Sentința civilă nr.2559/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul de insolvență nr._ era executorie și devenea definitivă în situația în care nu se declara recurs în termenul legal de 5 zile; însă împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, cale de atac soluționată de Curtea de Apel C. prin Decizia nr.235/05.03.2014.
Astfel, se poate considera că procedura de insolvență s-a finalizat la data de 05.03.2014 prin rămânerea definitivă a sentinței de închidere a procedurii.
Prin raportare la data depunerii în instanță a cererii de atragere a răspunderii lichidatorului, respectiv la 29.10.2013, rezultă fără drept de tăgadă că nu se încheiase procedura de insolvență (față de temeiul de fapt invocat de lichidator și reținut de către instanța de fond ca temei al admiterii excepției inadmisibilității).
În mod evident, descărcarea lichidatorului de gestiune nu se putea face decât la rămânerea definitivă a hotărârii de închidere a procedurii de insolvență, respectiv la data de 05.03.2014. Ori la acea dată, instanța de fond fusese deja sesizată cu cerere de atragere a răspunderii lichidatorului, astfel încât se poate discuta din punct de vedere procedural de o inadmisibilitate a acțiunii, motivată de finalizarea procedurii de insolvență.
Din coroborarea dispozițiilor art.131 cu cele ale art.136 din Legea nr.85/2006, se poate concluziona că procedura de insolvență se consideră finalizată la momentul rămânerii definitive a hotărârii de încetare a insolvenței ca urmare a faptului că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Practic, procedura de insolvență s-a finalizat la data de 05.03.2014, dată la care, din punct de vedere juridic, Sentința civilă nr.2559/30.09.2013 dobândește caracter definitiv.
b) În mod greșit instanța de fond, în soluționarea excepției, nu a avut în vedere faptul că promovarea unei acțiuni de atragere a răspunderii lichidatorului nu este condiționată de momentul închiderii procedurii de insolvență.
Potrivit dispozițiilor art.22 alin.4 din Legea 85/2006 „Dacă prin fapta prevăzută la alin.(3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părți interesate, să-l oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs". Astfel, nu rezultă de nicăieri că o cerere de antrenare a răspunderii lichidatorului pentru producerea unui prejudiciu ar trebui formulată într-un termen anume (respectiv până la finalizarea procedurii de insolvență cum reține instanța de fond).
Este aplicabil în cauză principiul ubi tex non distinguit nec nos distinguere debentus astfel încât legea 85/2006 se completează cu dreptul comun, putând astfel formula cererea de antrenare a răspunderii lichidatorului, în condițiile art.22 alin.4 din Legea 85/2006 coroborat cu cele ale art.998-999 vechiul C. civ.
De asemenea, apreciază că legiuitorul a prevăzut, prin instituirea dispozițiilor art.22 alin.4 din Legea 85/2006, dreptul de atragere a răspunderii lichidatorului pentru prejudiciul cauzat și nu a condiționat exercitarea acestui drept de vreun termen (la alin.2 al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut expres „în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice", condiționând doar înlocuirea administratorului până la finalizarea insolvenței - per a contrario, în restul cazurilor se poate formula cerere de atragere a răspunderii lichidatorului peste finalizarea procedurii de insolvență).
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare, însă prin susținerile orale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în conformitate cu disp. art.136 din Legea nr.85/2006, „Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.”
Prin urmare, orice acțiuni îndreptate împotriva administratorului/lichidatorului în vederea acoperirii unor eventuale prejudicii cauzate prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuțiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic pot fi formulate exclusiv în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006. Odată închisă procedura, administratorul/lichidatorul este descărcat de orice responsabilitate, astfel că, din punct de vedere al răspunderii sale civile, orice acțiune este inadmisibilă.
Este real că dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006 se completează cu normele generale ale Codului civil, însă numai în măsura compatibilității lor cu acestea din urmă. Ori, răspunderea administratorului/lichidatorului este o răspundere civilă delictuală specială, circumscrisă strict activității desfășurate în cadrul procedurii, iar acțiunea în răspundere nu poate fi exercitată decât în cadrul impus de Legea nr.85/2006. O astfel de răspundere, la fel ca și cea reglementată de art.108/3 din vechiul Cod de procedură civilă la care se face trimitere expresă, constituie o răspundere procesuală, ce nu poate fi supusă termenului general de prescripție aplicabil răspunderii civile delictuale de drept comun.
Cu alte cuvinte, răspunderea administratorului/lichidatorului subzistă, independent de curgerea vreunui termen de prescripție, pe toată durata procedurii, fiind stinsă odată cu închiderea procedurii.
În ceea ce privește data de la care se consideră închisă procedura, Curtea reține că, în temeiul art.12 din Legea nr.85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt definitive și executorii, ele neputând fi suspendate de instanța de recurs decât în situațiile expres și limitativ prevăzute la art.8.
În atare situație, Curtea consideră că exercitarea recursului împotriva hotărârii de închidere a procedurii, neavând efect suspensiv, nu influențează cu nimic momentul la care procedura se consideră a fi închisă, în condițiile în care soluția a fost aceea ce respingere a recursului și de confirmare a sentinței de închidere date de judecătorul sindic.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă H.-M. S.-G., domiciliată în C., ., ., etaj 7, ., împotriva Sentinței civile nr.1979/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a2, în contradictoriu cu intimatul pârât CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. A. VITALI, cu sediul în C., ., nr.81D, ., . - lichidator judiciar al debitoarei S.C. TERMOINSTAL CONSTRUCT S.R.L, J_, CUI_.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24 septembrie 2014.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: C.E.J.
red.dec.jud. ECG.
2ex./14.10.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 795/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
