Opoziţie. Sentința nr. 1176/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 1176/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 14006/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ

Decizia Nr. 139/2014

Ședința publică de la 25 Martie 2014

Președinte N. O.

Judecător L. G.

Grefier M. C.

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.1176 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . și P. V., având ca obiect opoziție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de consilier juridic C. F. și intimata pârâtă ., reprezentată de avocat C. P..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nefiind invocate excepții și nici formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic C. F., pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii împotriva rezoluției de radiere.

Interpelată de instanță, precizează că nu are cunoștință dacă s-a formulat opoziție la dizolvare, însă apreciază că acest aspect nu are relevanță, legea necondiționând formularea plângerii împotriva rezoluției de radiere de formularea unei opoziții la dizolvarea societății.

Pe fond, apreciază că există un impediment la radierea societății și susține că administratorul societății a dovedit rea-credință, în condițiile în care, prin radiere, a încercat să se sustragă de la efectuarea unui control fiscal inopinat, în urma căruia ar fi putut fi stabilite, în sarcina societății, obligații de plată la bugetul statului.

Astfel, prin invitația emisă de organul fiscal și confirmată de primire, prin semnătura și ștampila societății, societatea a fost anunțată cu privire la efectuarea inspecției fiscale.

În speță, au fost respectate dispozițiile art.102 alin.4 lit.a Cod procedură fiscală, societatea neputând pretinde că nu a avut cunoștință despre inspecția fiscală.

Susține că există deja o practică judecătorească în sensul admiterii plângerilor împotriva rezoluțiilor de radiere, pentru cazurile în care s-a dovedit reaua-credință a administratorului social.

Avocat C. P., pentru intimata pârâtă ., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii ca legală și temeinică.

Susține că adresa emisă de organul fiscal nu reprezintă aviz de inspecție fiscală, astfel cum este definit de legislația fiscală.

În speță, cererea de radiere a reprezentat doar o etapă a procesului de dizolvare, demarat la 25.06.2013.

Nu a fost dovedită reaua-credință a administratorului social, iar atât cererea de chemare în judecată, cât și apelul, susțin existența unui eventual prejudiciu, care însă nu poate fi suficient pentru atragerea răspunderii civile delictuale.

Depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința nr. 1176 din data de 10.12.2013, Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a intimatei P. V..

A respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei ..

A respins excepția lipsei de interes a petentei DGRFP C..

A respins plângerea formulată de petenta DGRFP C., în contradictoriu cu intimații ., P. V. și cu intimatul ORC de pe lângă Tribunalul D..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare:

Calitatea procesual pasivă presupune identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății așa încât raportat la faptul că în urma radierii societății, potrivit LSC, bunurile acesteia se transmit asociaților instanța apreciază că P. V. cu calitatea de – asociat – în firmă are calitate procesual pasivă în prezenta speță, hotărârea fiind necesar a-i fi opozabilă..

Și în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință soluția instanței a fost tot aceea de respingere a sa.

A fi de acord cu criticile intimatei - potrivit cărora întrucât plângerea este introdusă după data în care societatea este radiată și că nu există nicio prevedere specială care să prevadă că plângerea suspendă executarea rezoluției – ar însemna ca norma de drept care prevede posibilitatea ca împotriva rezoluției directorului să se poată face plângere în termen de 15 zile ( …)să fie lipsită de conținut încălcându-se principiul " actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat "potrivit căruia normele de drept trebuie interpretate în sensul în care acestea trebuie să își producă efectul.

În sprijinul acestei soluții vin și dispozițiile art 6 alin 7 OUG 116/2009 care prevăd expres că executorie este numai hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin decizia nr.1/14.06.2013 a asociatului unic al societății intimate s-a hotărât dizolvarea și lichidarea concomitentă a societății în conformitate cu art. 227 alin 1 lit.d și art. 235 alin 1 și 2 din Legea 31/1990 - cerere care a fost înregistrată la ONRC la data de 27.06.2013 .

S-a constatat totodată că intimata, în urma controlului realizat de comisarii Gărzii Financiare D. a fost sancționată contravențional, conform procesului-verbal . nr._/09 iulie 2013 pe care însă intimata a achitat-o, existând la dosar dovada în acest sens (fișa sintetică totală și certificatul de atestare fiscală în care se evidențiază lipsa datoriilor societății către bugetul de stat).

Deși petenta a susținut că cererea de radiere a societății intimate este făcută cu rea credință întrucât prin invitația nr._/12.09.2013 AJFP D. ( și confirmată de . la 13.09.2013 ) i-a adus la cunoștință intimatei să se prezinte la sediul acesteia, la data de 18.09.2013, în vederea efectuării inspecției fiscale, iar intimata ignorând invitația a făcut cerere de radiere a societății pe data de 18.09.2013 instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate aceste critici.

Cu actele depuse la dosar, intimata a făcut dovada că radierea a urmat firesc etapei de dizolvare și a aceleia de achitare a tuturor datoriilor pe care aceasta le avea către bugetul de stat, ci nu a fost solicitată cu intenția de a se sustrage unui control fiscal.

De altfel, în prezenta cerere instanța este chemată să analizeze dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta intimatei de a se radia, deși avea datorii la bugetul de stat, vinovăția acesteia și raportul de cauzalitate între faptă și vinovăție.

Or, în speță s-a constatat că nu numai că nu s-a dovedit acest lucru, dar petenta, la data formulării plângerii, nici măcar nu avea calitatea de creditor al societății intimate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că radierea a urmat firesc etapei de dizolvare și a aceleia de achitare a tuturor datoriilor pe care societatea le avea la bugetul de stat și, deci, radierea nu a fost solicitată cu intenția de a se sustrage controlului fiscal.

Apelanta reclamantă a invocat aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, întrucât a făcut dovada relei credințe a administratorului societății care, după primirea invitației nr._/12.09.2013, prin care se solicita prezentarea documentelor financiar –contabile aferente perioadei 01.01.2012 – 30.06.2013 în vederea efectuării inspecției fiscale, a formulat la data de 20.09.2013 cererea de radiere a societății.

În ceea ce privește susținerea intimatei pârâte că, în speță, nu s-a emis un aviz pentru inspecție fiscală, societatea nefiind înștiințată despre inspecție potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, apelanta reclamantă a arătat că societatea urma să fie supusă unui control inopinat, astfel încât nu era necesară emiterea avizului de inspecție fiscală conform art. 102 alin.4 lit. a din Codul de procedură fiscală.

A invocat practică judiciară sentința civilă nr. 341/16.04.2013, menținută prin decizia Curții de Apel C. nr. 1184/04.09.2013 și sentința civilă nr. 150 din 08.02.2013, menținută prin decizia Curții de Apel C. nr. 950/03.06.2013.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat.

Din materialul probator existent la dosar, Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr.1 /14.06.2013 a asociatului unic al societății intimate s-a hotărât dizolvarea și lichidarea concomitentă a societății în conformitate cu art. 227 alin 1 lit. d și art. 235 alin 1 și 2 din Legea 31/1990 - cerere care a fost înregistrată la ONRC la data de 27.06.2013 .

Prin invitația nr._/12.09.2013, confirmată de primire de . la 13.09.2013, AJFP D. a adus la cunoștința reprezentantului societății intimate să se prezinte la sediul acesteia, la data de 18.09.2013, în vederea efectuării inspecției fiscale.

Societatea intimată a formulat cerere de radiere la data de 18.09.2013.

Față de cele reținute, Curtea apreciază că susținerea apelantei în sensul relei credințe a administratorului societății este neîntemeiată, întrucât dizolvarea și lichidarea societății au fost hotărâte la data de 14.06.2013, prin decizia nr. 1 înregistrată la ONRC la 27.06.2013, deci cu 3 luni înainte de primirea invitației privind inspecția fiscală.

Curtea consideră, de asemenea, că, întrucât reaua credință a persoanei juridice, care solicită radierea din registrul comerțului reprezintă o chestiune de fapt, care se dovedește și se apreciază în fiecare litigiu în parte, nu se poate vorbi despre existența unei practici a instanțelor în această materie.

Potrivit dispozițiilor art. 235 alin.1 din Legea nr. 31/1990, în societățile în nume colectiv, în comandită simplă și în cele cu răspundere limitată, asociații pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, și modul de lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

Prin urmare, în cazul prevăzut la art. 235 din Legea nr. 31/1990, legea reglementează situația în care personalitatea juridică a societății încetează fără a exista lichidare dacă asociații, probând că societatea și-a achitat toți creditorii sau că a reglementat în alt fel datoriile sale, decid, prin hotărâre a adunării generale, să dizolve societatea și să renunțe la formalitățile lichidării, urmând a împărți între ei bunurile care ar rămâne după regularizarea datoriilor.

În consecință, dacă nu există datorii sunt aplicabile dispozițiile art. 235 din Legea nr. 31/1990.

Din fișa sintetică totală și certificatul de atestare fiscală, în care se evidențiază lipsa datoriilor societății către bugetul de stat, rezultă că . a respectat prevederile art. 235 alin.1 din Legea nr. 31/1990.

Nu se poate susține că, dacă există posibilitatea efectuării unei inspecții fiscale, societatea comercială nu are dreptul de a se radia, chiar în condițiile în care creditorul bugetar s-a manifestat în sensul că ar urma să efectueze o inspecție fiscală, cu atât mai mult cu cât dizolvarea și lichidarea nu au fost atacate prin opoziție.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă 2013, va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, D. împotriva sentinței nr.1176 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . și P. V., cu sediul, respectiv domiciliul, în .>

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.

Președinte,

N. O.

Judecător,

L. G.

Grefier,

M. C.

red.jud.LG/ex.2

jud.fond C. R.

tehnored.MB/

M.C. 25 Martie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Opoziţie. Sentința nr. 1176/2014. Curtea de Apel CRAIOVA