Opoziţie. Sentința nr. 36/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 16567/63/2013
DosarUL nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 207/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
PREȘEDINTE A. R.
Judecător C. P.
Grefier D. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă D.G.R.F.P C. împotriva sentinței nr. 36 din 12 februarie 2014, pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL și C. M., având ca obiect opoziție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic F. C., pentru apelanta reclamantă D. C., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta fiind scutită de la plata taxei de timbru. Reprezentanta apelantei depune delegația și decizia nr. 177/10.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013, cu titlu de practică judiciară, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic F. C., pentru apelanta reclamantă D. C., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de opoziție și suspendării deciziei, iar la interpelarea instanței, consilier juridic F. C. susține că nu era individualizat prejudiciul la data promovării acțiunii și, deci, nu se putea formula o cerere cu privire la prejudiciu. Susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 36 din 12 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-au respins opoziția formulată de reclamanta D. C. in contradictoriu cu pârâții S.C. I. ȘI A. SRL și C. M., precum și cererea de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 17.10.2013, DRGFP a formulat opoziție împotriva deciziei asociatului unic nr. 1/16.10.2013, prin care s-a decis dizolvarea și lichidarea simultană a . SRL, opoziția fiind întemeiată in drept pe dispozițiile art. 62 din Legea 31/1990. Potrivit dispozițiilor art. 227 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990, societatea comercială se dizolvă prin hotărârea adunării generale, iar in conformitate cu dispozițiile art. 235 alin.1 din același act normativ, odată cu dizolvarea, asociații pot hotărî și modul de lichidare a societății.
Potrivit art. 61 din Legea 31/1990, "creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care sa solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
Din economia textului legal mai sus indicat rezultă că pentru a fi admisibilă opoziția, creditorul trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre ii produce un prejudiciu întrucât, potrivit art. 61 alin. 1 din Legea 31/1990, obiectul cererii de opoziție constă in obligarea societății sau, după caz, a asociaților la repararea prejudiciului cauzat și nu în desființarea hotărârii, așa cum pretinde reclamanta.
De altfel, in cauză nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale. Decizia de dizolvare și lichidare a fost luată la data de 16.10.2013 și înregistrată la ORC DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. la data de 17.10.2013, iar propunerea de efectuare a inspectiei fiscale a fost întocmită și comunicată . SRL la data de 19.11.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D.G.R.F.P C., care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate și a susținut că prima instanță a apreciat în mod greșit că acțiunea este nefondată, prin raportare la dispozițiile art.61 și art.62 din Legea nr.31/1990. Prejudiciul nu a putut fi indicat în acțiune, deoarece raportul de inspecție fiscală referitoare la . SRL, prin care s-a stabilit suma totală de plată de 2 442 448 lei, s-a întocmit pe parcursul litigiului, la data de 08.01.2014. Ca urmare, la data introducerii acțiunii, controlul nu era încă efectuat însă, în prezent, opoziția întrunește toate elementele cerute de lege, fiind admisibilă și făcându-se pe deplin dovada relei credințe. Un alt motiv de nelegalitate este acela că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea deciziei nr.1/16.10.2013.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art.32 alin. 1 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, exercitarea acțiunii civile este supusă următoarelor condiții referitoare la autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes.
Opoziția este reglementată de art.61 și art.62 din Legea nr.31/1990, conform cărora „Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile. Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente. Dispozițiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, fiind aplicabile dispozițiile art.114 alin. 5 din Codul de procedură civilă”.
Prin urmare, așa cum corect a reținut prima instanță, legea reglementează opoziția ca fiind cererea prin care creditorii sociali ori alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților solicită instanței acoperirea prejudiciului încercat, și nicidecum ca acțiune având ca obiect respingerea cererii de înregistrare a modificărilor aduse de asociați actului constitutiv, astfel încât opoziția prin care nu se formulează pretenția specifică, de acoperire a prejudiciului încercat ca urmare a hotărârii asociaților, este inadmisibilă.
Apărarea formulată de către apelantă în sensul că pe parcursul litigiului s-a desfășurat inspecția fiscală la . SRL, s-a întocmit raport, s-a emis decizie de impunere și, în apel, s-a indicat și prejudiciul de 2 442 448 lei, nu poate fi primită, deoarece a fost formulată pentru prima oară în apel, astfel încât nu poate face obiectul controlului judiciar exercitat în cauză deoarece, potrivit art.478 alin. 2 și alin.3 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.(….) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.
Întrucât creanța bugetară nu a fost pretinsă prin cererea introductivă, fiind stabilită pe parcursul litigiului, apelanta va putea să își acopere prejudiciul în cadrul procedurii de lichidare administrativă a societății, potrivit prevederilor art.259, va putea exercita opoziția la oricare dintre deciziile lichidatorului, în temeiul art.256 alin.3 sau va putea cere deschiderea procedurii falimentului, conform prevederilor art. 260 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.62 alin. 2, în materia opoziției se aplică în mod corespunzător dispozițiile art.133 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora „O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate”.
Textul reglementează cererea de suspendare a executării hotărârii asociaților ca cerere cu caracter accesoriu prin raportare la cererea principală, având ca obiect opoziția. Prin urmare, intervine regula potrivit căreia accessorium sequitur principalem care, în cauză, atrage consecința respingerii cererii de suspendare a hotărârii asociatului unic al . SRL pe cale de excepție, fără a mai fi cercetată pe fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit prevederilor art.480 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă D.G.R.F.P C. împotriva sentinței nr. 36 din 12 februarie 2014, pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL și C. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2014.
Președinte, A. R. | Judecător, C. P. | |
Grefier, D. M. |
D.M. 20 Mai 2014
Red. jud. C. P.
Tehnored. R.I. / 5 ex. /23.05.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 40/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
