Procedura insolvenţei. Decizia nr. 400/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 1750/95/2010/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 400/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
PREȘEDINTE: S. L.
Judecător: C. P.
Judecător: M. M.
Grefier: V. S.
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamantul C. C. IPURL, lichidator al debitoarei . împotriva pârâtului T. A., reținută spre rejudecare prin decizia nr. 228 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ prin care s-a admis recursul declarat de pârâtul T. A. împotriva sentinței nr. 1132 din 03.09.2013 pronunțate de Tribunalul Gorj-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. IPURL, lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței antrenarea răspunderii art. 138 din Lg. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se lipsa raportului de expertiză precum și faptul că există depusă la dosar cererea formulată de expertul contabil Bîrhotă A. la care se află atașate înscrisuri din care rezultă imposibilitatea efectuării expertizei contabile datorită pârâtului care, deși notificat în mod repetat nu și-a îndeplinit obligația de a preda documentele contabile necesare efectuării lucrării.
Curtea, având în vedere înscrisurile depuse de expertul desemnat din care rezultă că nu este posibilă efectuarea expertizei, din culpa pârâtului T. A., revine asupra probei cu expertiză contabilă încuviințată și, constatând cauza în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1132 din 03.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar C. C. IPURL desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului ., împotriva pârâtului T. A.. În baza art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 a fost antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului T. A., pentru suma de 191.957,79 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 2481 din 25.04.2013, înregistrată la data de 29.04.2013 și formându-se dosar asociat nr._, conform Hotărârii CSM nr. 345 din 7.05.2013, lichidatorul judiciar C. C. IPURL pentru debitorul ., a solicitat antrenarea răspunderii materiale a administratorului societar al debitorului, pârâtul T. A. pentru suma de 191.957,79 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei rămas neacoperit, sumă ce reprezintă valoarea activelor neregăsite faptic la inventariere.
În motivarea cererii a arătat că, prin încheierea nr. 552 din 4.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ 10, la cererea creditorului AFP TG-J., judecătorul sindic, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului, numind administrator judiciar pe C. C. IPURL.
În vederea îndeplinirii atribuțiilor prev. de art. 20 lit. b și art. 59 din Legea 85/2006, a fost întocmit de administratorul judiciar și depus la dosar la data de 5.10.2010, raportul amănunțit, în care s-a concluzionat în Capitolul VI, cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență că, din analiza documentelor financiar-contabile ale debitoarei rezultă că apariția stării de insolvență a fost cauzată de neplata la termenele scadente a sumelor datorate bugetului general consolidat și bugetului local.
La Capitolul VII din raportul amănunțit, referitor la premisele angajării răspunderii membrilor organelor de conducere, s-a menționat că, din analiza efectuată se rețin aspecte legate de premise ale antrenării răspunderii administratorilor debitoarei în condițiile limitativ prev. de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, respectiv folosirea fondurilor bănești ale persoanei juridice în folosul propriu al administratorului și altor persoane.
Că, prin sentința nr. 58 din 25.01.2011 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitorului și confirmarea ca lichidator judiciar a C. C. IPURL, care prin adresa nr. 530/3.02.2011 a notificat debitorul cu privire la deschiderea procedurii de faliment și cu mențiunea de a depune documentele prev. de art. 28 din Legea 85/2006.
În datele de 2.03.2011 și 23.05.2011, prezentându-se la sediul lichidatorului judiciar, administratorul societar – pârâtul T. A. a depus o parte din documentele solicitate, fiind efectuată inventarierea bunurilor predate de debitor conform listei de inventariere.
Prin procesul verbal din 23.05.2011, administratorul societar al debitoarei s-a angajat să predea și celelalte bunuri care erau evidențiate în documentele contabile, însă acesta nu a mai predat și celelalte active care erau evidențiate în Balanța de verificare din 30.04.2011 și Lista imobilizărilor pe conturi la 30.04.2011, respectiv:
-C. 2131 „Echipamente tehnice(mașini și utilaje), cu o valoare de inventar de 68.255,87 lei;
-C. 214 „Mobilier, aparatură birotică, alte active” cu o valoare de inventar de 6.236,70 lei;
-C. 411 „Clienți”, valoarea creanțelor în sumă de 91.769,91 lei neputând fi recuperată din culpa administratorului societar.
-Disponibil în conturile de trezorerie, sold de 25.695,31 lei, sume ce nu au fost justificate-predate lichidatorului judiciar.
Astfel față de bunurile nepredate la inventariere, valoarea creanțelor pentru care nu au fost predate acte sau nu reflectau realitatea și disponibilul din conturile de trezorerie, prin nejustificarea acestor bunuri, rezultă că au fost folosite în interes personal de administratorul societar, fiind incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a din lege.
De asemenea, a apreciat lichidatorul judiciar că sunt aplicabile și disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 întrucât debitorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, situația scriptică din balanța de verificare la 30.04.2011 și lista imobilizărilor pe conturi la 30.04.2011, documente în baza cărora s-a făcut inventarierea, necorespunzând cu situația faptică ce a fost constatată la inventariere.
Judecătorul sindic, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că cererea este întemeiată și potrivit disp. art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar, pârâtul T. A., pentru suma de 191.957,79 lei, cu următoarea motivare:
Creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG-J. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei . TG-J., invocând împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 113.251 lei .
Prin sentința nr.552 din data de 4 mai 2010 ,judecătorul sindic, în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului . numit administrator judiciar pe C. C. IPURL, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea 85/2006.
Prin sentința nr.937 din 7.09.2010, judecătorul sindic a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de creditorul . IFN SA, la tabelul preliminar al creanțelor întocmit de C. C. IPURL, pentru debitoarea ..
În raportul amănunțit, administratorul judiciar a arătat că debitoarea este administrată de d-l T. I A., având ca obiect de activitate cod CAEN 4719- comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare.
Din analiza documentelor financiar-contabile pentru anul 2009, a rezultat că debitoarea figurează cu active imobilizate în valoare de 438.824 lei, active circulante în valoare de 1.176.798 lei, stocuri în sumă de 44.600 lei, creanțe – 1.075.309 lei, casa și conturi bancare- 56.889 lei, datorii – total – în sumă de 1.442.432 lei .
Că, la data de 30.04.2010, debitoarea dispunea de imobilizări în valoare de 466.369,36 lei, stocuri în valoare de 37.352,13 lei, creanțe de 1.142.954,47 lei și total trezorerie în valoare de 146.651,39 lei, total active – valoare brută – 1.793.328,35 lei.
A apreciat administratorul judiciar în raportul amănunțit că, principala cauză care a dus la apariția stării de insolvență au fost datoriile acumulate la bugetul general consolidat al statului și bugetul local, valorile ridicate ale creanțelor față de clienți, precum și avansurile de trezorerie de 141.819 lei.
În ce privește incidența art.138 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a arătat că există elemente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, respectiv soldul mare al avansurilor de trezorerie și valorile ridicate ale creanțelor.
În ședința publică din 25.01.2011, administratorul judiciar a depus la dosar raportul nr.309 din 24.01.2011, ce cuprinde propunerea de intrare a debitorului în procedura falimentului, arătând că, în ședința adunării creditorilor din data de 24.01.2011, s-a aprobat cererea de . falimentului și s-a confirmat lichidator judiciar C. C. IPURL TG-J.,
Constatând că, sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii falimentului, potrivit art. 107 alin.1 lit. B ca unică soluție pentru satisfacerea creanțelor creditorilor, judecătorul sindic, prin sentința nr. 58 din 25.01.2011, a admis cererea administratorului judiciar și a dispus începerea procedurii falimentului debitorului și confirmarea ca lichidator judiciar a C. C. IPURL, iar în temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului și dizolvarea societății debitoare .
Potrivit disp. art. 138 alin. 1 lit a, d și e din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp. art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și dacă a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Din raportul asupra cauzelor întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu disp. art. 59 din Legea 85/2006 votat de creditori și aprobat de judecătorul sindic, a rezultat că prin nepredarea documentelor prev. de art. 28 din Legea 85/2006, a bunurilor la inventariere, a actelor privind valoarea creanțelor ce nu au putut fi recuperate și disponibilul din conturile de trezorerie conform balanței de verificare la 30.04.2011, rezultă că aceste bunuri au fost folosite în interes personal de administratorul societar.
De asemenea, s-a reținut că, pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea și a ascuns o parte din activul societății, situația scriptică din balanța de verificare și lista imobilizărilor pe conturi la 30.04.2011, documente în baza cărora s-a făcut inventarierea, necorespunzând cu situația faptică ce a fost constatată la inventariere.
S-a constatat că, prin aceste fapte starea de insolvență a debitorului a fost cauzată de administratorul societar al debitorului, pârâtul T. A., societatea debitoare fiind lipsită de activele menționate, a căror lichidare ar fi putut fi utilizată pentru plata datoriilor și finanțarea activității.
Față de aceste considerente, având în vedere că sunt incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 potrivit celor menționate în raportul amănunțit întocmit în conformitate cu disp. art. 59 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 191.957,79 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de judecată nu a analizat toate probele aflate la dosar, având în vedere doar raportul lichidatorului și că în mod greșit a analizat activele prin valoarea de contabilitate evidențiată în balanța contabilă.
Recurentul precizează că așa cum a arătat, stocurile de marfă sa află la fostul sediu al societății precum și mobilierul și că eventualele diferențe se pot evidenția doar pe baza unei expertize contabile care să stabilească exact situația soldurilor.
Arată că în raportul preliminar întocmit, C. C. IPURL nu a efectuat analiza documentelor contabile predate și reprezintă opinii personale ale practicianului în insolvență care a încălcat prevederile art. 25 pct. i din lege.
Precizează că la solicitarea lichidatorului a predat toate documentele financiar contabile solicitate inclusiv fișele analitice pe clienți, lichidatorul nedepunând însă un raport amănunțit referitor la debitele evidențiate în contul 411 sau 462.
În ceea ce privește avansurile de trezorerie arată că lichidatorul nu a luat în considerare că au fost achitate parțial obligațiile către bugetul de stat. Au fost achitați creditorii chirografari ce au depus declarații de creanță la dosarul de insolvență și furnizori curenți fără de care societatea nu putea să-și desfășoare activitatea în perioada de observație.
Mai arată că lichidatorul nu a analizat fișele de magazie și nu a efectuat o corelare între producția realizată și materialele consumabile utilizate.
Lichidatorul C. C. IPURL a depus întâmpinare în care reia motivele invocate în cererea introductivă, susținând că nu i-au fost predate documentele financiar-contabile și nici bunurile societății.
S-au depus de asemenea procese verbale privind predarea unor documente contabile ale debitoarei, proces verbal de custodie, declarații recurent, listă de inventariere, proces verbal de sechestru cu anexă întocmit de AFP Târgu Jiu, facturi fiscale.
Prin decizia nr. 228/24.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de pârâtul T. A. împotriva sentinței nr. 1132 din 03.09.2013 pronunțate de Tribunalul Gorj-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. IPURL, lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței antrenarea răspunderii art. 138 din Lg. 85/2006, s-a casat sentința și s-a reținut cauza pentru rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile, stabilindu-se termen la data de 12 iunie 2014.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că la judecata fondului judecătorul sindic a avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate doar afirmațiile lichidatorului, fără ca acestea să fie însoțite de probe.
Deși s-a solicitat antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 lit. a și d din legea 85/2006, judecătorul sindic a depășit limitele cererii de chemare în judecată și a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentului pârât pentru faptele prevăzute la lit. a, d și e din aceeași lege.
Mai mult decât atât, în motivele de recurs se susține contrariul afirmațiilor din cererea de chemare în judecată reluată de judecătorul sindic în motivarea sentinței, însă Curtea nu poate face verificarea acestor susțineri apreciind necesară efectuarea unei expertize de specialitate contabilă care să lămurească situația de fapt în raport de susținerile ambelor părți.
Aceasta, deoarece ambele părți invocă aceeași contabilitate a debitoarei pe care o interpretează în mod diferit.
În rejudecare, s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, fiind desemnat expertul contabil Bîrhotă A. care în data de 09.09.2014 a depus un raport în care a arătat că, după convocări repetate, în data de 15.07.2014 pârâtul T. A. s-a angajat să predea expertului până în data de 29.07.2014 documentele contabile aferente conturilor 2131; 542 și 411, necesare efectuării lucrării, obligație pe care nu a adus-o la îndeplinire.
Curtea, având în vedere înscrisurile depuse de expertul desemnat din care rezultă că nu este posibil a se răspunde la obiectivele expertizei, din culpa pârâtului T. A., care nu a pus la dispoziția expertului documentele contabile solicitate, deși din procesul verbal /15.07.2014 f. 98 rezultă că s-a angajat a depune documentele contabile aferente conturilor 2131; 542 și 411, a revenit asupra probei cu expertiză contabilă încuviințată, administrarea acestei probe nemaifiind utilă.
Analizând cauza, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale în vigoare, Curtea apreciază că acțiunea este fondată pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 M: (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul de lege susmenționat rezultă că fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit d din Legea nr. 85/2006 M poate fi săvârșită în una din următoarele modalități: a. ținerea unei contabilități fictive constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false de natură să denatureze situația financiară a persoanei juridice; b. Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legii contabilității nr. 82/1991 M; c. dosirea unor documente contabile constând în fapta de a ascunde, distruge sau de a face să dispară în orice mod documente contabile, în scopul denaturării situației financiare a persoanei juridice.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre neținerea contabilității și starea de încetare de plăți se naște iarăși o prezumție. Câtă vreme o persoană, comerciant sau chiar necomerciant, nu-și cunoaște situația economică, în sensul că nu știe ce venituri are și cât poate cheltui, se naște prezumția simplă că această situație a generat insolvența sa.
În cauză, Curtea constată că pârâtul nu a făcut dovada ținerii evidenței contabile în condițiile legii, respectiv nu a predat expertului documentele contabile menționate în procesul verbal /15.07.2014, deși se angajase în acest sens prin semnarea respectivului înscris, ceea ce denotă că nu le-a predat vreodată lichidatorului judiciar, încălcându-și astfel obligația prevăzută de art. 28 din Legea nr. 85/2006 M. Faptul că administratorul social nu a pus la dispoziția lichidatorului evidența contabilă în întregime, în temeiul obligației sale legale, naște prezumția relativă că evidența contabilă nu s-a ținut, conform legii. Revine sarcina administratorului social să răstoarne prezumția și să facă dovada că a ținut contabilitatea, punând la dispoziția lichidatorului actele contabile, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006, activitatea de folosire a bunurilor sau a creditului societății debitoare în interes propriu sau în cel al unei alte persoane, fizice sau juridice, presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interes propriu sau în interesul unei alte persoane.
În speță, în raportul întocmit în conformitate cu prev. de art. 20 lit. b și art. 59 din Legea 85/2006, depus de administratorul judiciar la data de 5.10.2010 f. 4 și urm d.f., s-a menționat că, sunt premise ale antrenării răspunderii administratorilor debitoarei în condițiile limitativ prev. de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, respectiv folosirea fondurilor bănești ale persoanei juridice în folosul propriu al administratorului și altor persoane. Din același raport rezultă că deși a înregistrat profit în anii 2007,2008 și 2009 debitoarea nu a plătit la termenele scadente sumele datorate bugetului general consolidat și bugetului local, astfel că datoriile au crescut continuu în anii 2008 și 2009, explicația regăsindu-se în valorile ridicate ale creanțelor față de clienți în sumă de peste 1,14 milioane lei și avansuri de trezorerie de 141.819 lei care nu au putut fi folosite pentru plata datoriilor.
Din procesul verbal /23.05.2011 rezultă că pârâtul – în calitate de fost administrator social - nu a predat lichidatoruluii, contrar prevederilor Legii nr. 85/2006 M, activele înregistrate în evidența contabilă la data de 30.04.2011 respectiv în: contul 2131 Echipamente tehnice în valoare de inventar de 68.255 lei; contul 214 Mobilier aparatură birotică în valoare de inventar de 6.236 lei; contul 411 Clienți în valoare de 91.769 lei precum și disponibilul în conturile de trezorerie în sumă de 25.695 lei. Susținerea pârâtului în sensul că disponibilul din trezorerie ar fi fost folosit pentru plata datoriilor către buget și respectiv către creditori nu va fi reținută de instanță, pe de o parte pentru că nu s-au depus înscrisuri doveditoare a eventualelor plăți – cu excepția chitanței nr._ /26.05.2011 în valoare de 8.262 lei – iar pe de altă parte pentru că începând cu data intrării în faliment 25.01.2011 pârâtul nu mai avea abilitarea de a face plăți și încasări în numele debitoarei, dreptul de administrare fiind ridicat. De asemenea nu va fi reținută susținerea privind pretinsa predare în întregime a documentelor contabile și a bunurilor către lichidator, dat fiind procesele verbale /23.05.2011 și cel din 15.07.2014 din care rezultă că pârâtul nu-și îndeplinise în întregime aceste obligații și nici nu a făcut dovada că le-ar fi îndeplinit ulterior semnării respectivelor înscrisuri. Urmare a acestor rețineri, susținerea pârâtului privind pretinsa culpă a lichidatorului în nerecuperarea creanțelor în sumă de 91.769 lei este evident neîntemeiată.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 M este predominant o răspundere civilă delictuală, majoritatea faptelor prevăzute de acest text de lege încadrându-se în sfera ilicitului civil, ceea ce denotă că pentru antrenarea răspunderii trebuie îndeplinite condițiile art. 998-999 C.civ. ( în vigoare la data faptelor), respectiv: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența c u care a acționat.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin 1 lit a și d din Legea nr. 85/2006 M, adică este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite. În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în ajungerea debitorului în stare de insolvență ca urmare a faptelor săvârșite de administrator, pârâtul din cauză. Prejudiciul se localizează direct în patrimoniul debitorului iar în ceea ce-i privește pe creditori aceștia sunt în imposibilitate de a-și încasa creanțele la scadență din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și uneori, din cauza insuficienței activului, vor fi chiar în imposibilitate de a-și recupera integral creanțele din averea debitorului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu, faptele reținute mai sus au determinat insuficiența fondurilor bănești și încetarea plăților, adică a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență și a prejudiciat deci indirect și pe creditori.
Cu privire la vinovăție, aceasta poate îmbrăca forma intenției sau a culpei și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În cauză, la săvârșirea faptei pârâtul a avut reprezentarea faptului că prin neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale și folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane se prejudiciază debitorul și creditorii săi, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, astfel că vinovăția sa îmbracă forma intenției și este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
În raport de considerentele de mai sus și în temeiul disp. art. 138 alin 1 lit a și d din Legea nr. 85/2006 M, Curtea va admite acțiunea formulată de reclamant urmând a fi antrenată răspunderea pârâtului T. A. care va fi obligat la plata sumei de 191.957,79 lei reprezentând pasiv neacoperit al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. C. IPURL, cu sediul în Tg-J., ..15, jud. Gorj, lichidator al debitoarei . împotriva pârâtului T. A. cu domiciliul în Tg-J., ..3, ., jud. Gorj.
Antrenează răspunderea pârâtului T. A. pentru suma de 191.957,79 lei reprezentând pasiv neacoperit al debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, C. P. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. S. |
V.S. 12 Septembrie 2014
Jud. red.CP
tehnored. MP
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 827/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
