Procedura insolvenţei. Decizia nr. 86/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 6261/101/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
PREȘEDINTE S. L.
Judecător A. R.
Grefier V. S.
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamantul C. INSOLVENȚĂ SPRL lichidator al debitoarei ., împotriva pârâtei, reținut spre rejudecarea prin Decizia nr. 26 din 23.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, având ca obiect apelul declarat de C. INSOLVENȚĂ SPRL împotriva sentinței nr. 649 din 09.10.2013 pronunțate de Tribunalul M. –Secția a II-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta V. E. - A., având ca obiect procedura insolvenței angajare răspundere administrator conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința nr. 649 din 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul M. –Secția a II-a civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. INSOLVENȚĂ SPRL - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI ., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C. Insolvență SPRL, având în vedere Hotărârea Creditorilor, în baza art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a solicitat stabilirea răspunderii personale a pârâtei V. E. - A. – administrator statutar al ., pentru suma de 5082,00 lei, reprezentând pasivul societății stabilit pe baza cererilor de creanță depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.139 din Legea insolvenței nr.85/2006 „ Acțiunea prevăzută la art.138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii”.
S-a mai reținut că societatea debitoare . a fost dizolvată în anul 2009 prin sentința civilă nr.297 pronunțată la data de 27.02.2009 de Tribunalul M. – Secția C., Administrativ, Fiscal și Comercial în dosarul nr._, pentru nedepunerea situațiilor financiare aferente anilor 2005-2009; iar prin Încheierea nr.3251/22.12.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului (ORC) de pe lângă Tribunalul M. a fost numit lichidator judiciar.
Lichidatorul judiciar trebuia, în termen de 60 de zile conform art.260 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, să depună la ORC un raport privind situația economică a societății comerciale dizolvată – ., ocazie cu care avea posibilitatea să cunoască persoana vinovată de . încetare de plăți a societății dizolvate.
Din refuzul administratorului statutar de a depune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile ale societății comerciale dizolvate, s-a reținut faptul că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a ținut contabilitate fictivă sau administratorul statutar a făcut să dispară actele contabile pe care trebuia să le predea.
Împotriva sentinței a declarat apel C. INSOLVENȚĂ SPRL lichidator al debitoarei ..
P. decizia nr. 26 din 23.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis apelul, a fost anulată sentința pronunțată de judecătorul sindic și s-a reținut cauza pentru judecata cererii, fiind stabilit termen la data de 20.02.2014 când vor fi citate părțile.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut faptul că acțiunea de atragere a răspunderii materiale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului este specifică procedurii insolvenței.
Potrivit art.138 din legea nr.85/2006, dacă în raportul întocmit în conformitate cu prevederile art.59 alin.1 din lege sunt identificate persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele prevăzute de lege, administratorul judiciar/lichidatorul poate solicita judecătorului sindic ca aceste persoane să suporte o parte din pasivul debitorului.
Acțiunea în răspunderea persoanelor cărora le este imputabilă starea de insolvență, este o acțiune patrimonială, prescriptibilă în trei ani, art.139 din legea insolvenței reglementând atât acest termen, cât și momentul începerii curgerii acestuia.
Teza a II-a a art.139 prevede momentul când prescripția începe să curgă; de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
Raportul amănunțit este întocmit de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz, în termenul stabilit de judecătorul sindic care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării. Raportul cuprinde cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței, cât și persoanele care au cauzat această stare.
Așadar, persoana este cunoscută la momentul când practicianul în insolvență întocmește și depune raportul amănunțit, acesta fiind un moment subiectiv –atunci administratorul judiciar/lichidatorul, cunoaște persoana care a săvârșit fapta și a cauzat insolvența și din acel moment se naște dreptul acestuia de a formula acțiunea în răspunderea materială, reglementată de art.138 din lege.
Legea stabilește și un moment obiectiv, când începe să curgă termenul de prescripție - când trebuia întocmit și depus raportul amănunțit, iar în cazul în care acest raport nu s-a putut depune din motive ce nu-i sunt imputabile administratorului judiciar/lichidatorului, termenul de prescripție începe să curgă cel mai târziu la 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
În speța de față, procedura insolvenței a fost deschisă la data de 29.05.2013, iar raportul amănunțit s-a depus la 10.06.2013, așa încât la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani care se va împlini la 10.06.2016. Acțiunea de antrenare a răspunderii materiale a fost înregistrată la data de 20.08.2013, înainte de împlinirea termenului de 3 ani
În mod greșit judecătorul sindic a considerat că termenul de prescripție ar fi început să curgă la data când trebuia depus un raport la registrul comerțului în temeiul art.260 alin.1 din Legea nr.31/1990, o astfel de obligație îi incumbă lichidatorului desemnat în lichidarea administrativă, și nu lichidatorului din procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006, iar momentul respectiv este anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Cum judecătorul sindic a soluționat greșit procesul pe excepția prescripției și nu a intrat în judecata fondului, cauza a fost reținută pentru judecata cererii.
În rejudecare, analizând cauza, prin prisma susținerilor părților, Curtea apreciază că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit susținerilor lichidatorului judiciar formulate la instanța de fond, debitoarei . i-a încetat activitatea încă din anul 2005, fiind dizolvată în anul 2008.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul M., nr.3251/22.12.2008 rezultă faptul că societatea a fost dizolvată de drept, potrivit art. 237 din Lg. nr.31/1990 modificată, prin sentința comercială nr.136/., fiind numit în calitate de lichidator P. E..
Potrivit art.233 și 252 și următoarele din Lg 31/1990, după dizolvarea societății și numirea lichidatorului acesta din urmă va îndeplini atribuțiile administratorilor, efectuând numai operațiunile necesare lichidării.
Totodată, potrivit art. 27 alin.5 din Lg 82/1991: „ Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa.”
În consecință, de la data numirii lichidatorului prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul M. nr. 3251/22.12.2008, acestuia îi revenea obligația ținerii evidenței contabile (eventual refacerea acesteia dacă se impunea, după caz), fiind vorba de un singur exercițiu financiar, precum și predarea sa către lichidatorul numit în baza Lg.85/2006, administratorul social neavând nicio atribuție în predarea actelor contabile ale debitoarei către C. INSOLVENȚĂ SPRL.
În aceste condiții, nu se mai pune problema antrenării răspunderii, în temeiul art.138 alin. 1 lit. d din Lg.85/2006, aceasta neavând obligația ținerii contabilității după dizolvare și în consecință neputându-i-se imputa nici faptul că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în interes personal.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază acțiunea formulată de lichidatorul C. INSOLVENȚĂ SPRL neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de antrenare a răspunderii a pârâtei V. E. formulată de reclamantul C. INSOLVENȚĂ SPRL lichidator al debitoarei .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, A. R. | |
Grefier, V. S. |
V.S. 20 Februarie 2014
Jud. red.SL
TEHNORED. VS
| ← Procedura insolvenţei. Hotărâre din 11-02-2014, Curtea de... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 827/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
