Pretenţii. Sentința nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 805/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 7634/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1119/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de către . sentinței civile nr. 805 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind L. E., Z. A. și .” SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 4 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 octombrie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7634 din 17.08.2012, S.C. „C.” S.R.L.a solicitat, în contradictoriu cu: S.C.„T. N. 2005” S.R.L., reprezentată legal de L. E., în calitate de administrator, L. E. și Z. A., în temeiul art. 286, 287 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, art. 93 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006. coroborate cu art. 1349 Noul cod civil și art. 112 Cod Procedură Civilă, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 337.117,18 lei, reprezentând prejudiciu cauzat în urma anulării procedurii de atribuire a contractului „Achiziție instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime" - cod CPV.-43328I00-9 - echipament hidraulic și la plata cheltuielilor de judecata .
În fapt, a invocat reclamanta faptul că, în vederea atribuirii unui contract de furnizare bunuri a fost demarată procedura de achiziție publică în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, au fost publicate în SEAP documentația de atribuire și fișa de date a achiziției cuprinzând informațiile privitoare la procedura de achiziție publică, pe care le-a detaliat în Anexa nr. 1.
Prin adresa nr. 47/21.11.2011, reclamanta a fost invitată să participe la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică (Anexa nr. 2).
Ca atare, S.C. „C.” S.R.L. a întreprins demersuri pentru a da curs invitației, în scopul de a-i fi atribuit contractul de achiziție publică. Prin invitația la participare s-a elaborat oferta, în conformitate cu prevederile documentației de atribuire, și a fost depusă la adresa indicată, până la data și ora limită, respectiv 05.12.2011, ora 10.00. Astfel, s-a înaintat propunerea tehnică pentru instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime împreună cu înscrisurile necesare și opisul de înscrisuri. Au fost îndeplinite de către reclamantă toate criteriile de calificare menționate în fișa de achiziții. Astfel, potrivit formularului nr. 12 - formular de ofertă produse, aceasta a susținut că s-a oferit ca, în conformitate cu prevederile și cerințele cuprinse în documentația mai sus menționată, să furnizeze Instalație de Foraj și Echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime pentru suma de 218.442,30 Euro, plătibilă 30% avans (la încheierea contractului) și 70% înainte de livrare. Totodată, s-a angajat să mențină oferta valabilă pe o perioadă de 90 de zile, respectiv până la data de 05.03.2012, aceasta rămânând obligatorie pentru reclamantă și putând fi acceptată oricând înainte de expirarea perioadei de valabilitate.
S-a depus în susținere Anexa nr. 12A - Centralizator de prețuri produse în care a indicat ca preț al produselor, după cum urmează:
- Instalație de foraj tip MC 900 P - 1 buc. - 206.524,50 Euro;
- Echipamente (prăjine până Ia 50 m, șape pentru argilă și roci) - I buc. - 11.917,80 Euro.
La data de 05.12.2011, în cadrul ședinței pentru deschiderea plicurilor s-a luat act de faptul că nu există alte oferte, în afară de cea depusă de reclamantă. S-a stabilit că celelalte două firme invitate au primit invitație de participare, dar nu au formulat niciun răspuns sau nu au dat răspuns în termenul limită.
S-a procedat și la verificarea documentației de atribuire depuse de reclamantă, în calitate de ofertant și s-a constatat că aceasta este adecvată, conformă criteriilor de calificare.
Prin urmare, faptul că reclamanta a fost singura care a depus documentația de atribuire, în termenul stipulat și respectând condițiile impuse, se cunoștea de către pârâtă chiar de la data la care s-au deschis plicurile. Cu toate acestea, procedura de atribuire nu a fost anulată la acel moment, ba dimpotrivă, a fost transmisă cerere de clarificări nr. 63/05.12.2011, în vederea evaluării ofertei (Anexa nr. 4). Reclamanta, în temeiul bunei credințe, a dat curs cererii astfel formulate, sens în care, în termenul legal, a transmis declarația pe proprie răspundere cu privire la neîncadrarea de către acționari în situațiile prevăzute de art. 69" din O.U.G. nr. 34/2006. (Formular nr. 22 din data de 06.12.2011).
S-a stabilit de comun acord că urmează o întâlnire în vederea încheierii contractului de achiziție publică. La întâlnirea dintre reprezentanții părților, a informat-o pe reclamantă că nu-i va achita avansul, astfel cum se stabilise conform ofertei financiare depuse, propunând ca în schimbul unui părți din avans (reprezentând 45.000 Euro), să achiziționeze un utilaj second-hand,”Casagrande C”6. Deși reclamanta a insistat că acest lucru nu face parte din condițiile agreate și menționate în documentația de achiziție și că ea produce și vinde utilaje, nu comercializează utilaje second-hand, contractul nu a mai fost încheiat întrucât nu a dorit achiziționarea utilajului „Casagrande C6”.
A considerat reclamanta că, astfel, sunt incidente și dispozițiile legii penale reglementate de art. 215 alin. 1 și 5 Cod Penal (înșelăciune), art. 254 Cod Penal raportat la art. 61 și art. 8 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (luare de mită ) și art. I 8 din Legea78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene).
Astfel, în urma tuturor discuțiilor purtate, deși reprezentanții pârâtei (domnii L. E. și Z. A.) au asigurat că se va încheia contractul de achiziție publică (oferta depusă de reclamantă fiind oferta câștigătoare), a fost informată - prin adresa cu nr. de ieșire 08/01.03.2012 - (după ce a cerut expres să i se precizeze care este stadiul în care s-a ajuns cu procedura) că a fost anulată licitația la care a participat, motivat de faptul că nu a fost respectată clauza privind paritatea tratamentului rezervat ofertanților.
Reclamantei i - a fost transmisă, ulterior, o adresă de informare denumită "Rezultatul procesului de achiziție", prin care i s-a adus la cunoștință că nu au fost respectate toate regulile ce privesc publicitatea și modalitatea de numire a comisiei de evaluare a ofertei. Aceste erori, se susține prin adresă, au condus la situații discriminatorii pentru alți posibili participanți, fapt confirmat din moment ce s-a primit o singură ofertă. (Anexa cu nr. 6).
Anularea procedurii este consecința refuzului reclamantei de a da curs solicitărilor pârâtei de a primi drept avans, la data încheierii contractului de achiziție publică, a utilajului „Casagrande C6”. Astfel, deși potrivit fișei de achiziții, caietului de sarcini și ofertei depuse, autoritatea contractantă urma a achita titularului ofertei câștigătoare avansul, reprezentând 30% din valoarea contractului, la data încheierii acestuia, societatea pârâta, prin reprezentanții săi, domnii L. E. și Z. A., a impus drept condiție pentru a fi semnat contractul de achiziție publică, achiziționarea, în schimbul avansului, a utilajului „Casagrande C6”.
A arătat reclamanta că sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 din Noul Cod Civil (art. 998-999 din Codul Civil), întrucât refuzul pârâtei de a încheia contractul de achiziție publică, prin anularea intempestivă a procedurii (faptă ilicită) i-a adus un prejudiciu (urmare imediată) ce se ridică la suma de aproximativ 337.117,18 lei.
Acest prejudiciu este imputabil pârâților, având în vedere că, deși la data deschiderii plicurilor aveau cunoștință de faptul că singura ofertă care îndeplinește condițiile de calificare a fost oferta reclamantei, aceștia au continuat să poarte discuții cu reprezentanții reclamantei, asigurându-i că sunt câștigători ai licitației și că se va fi încheia contractul de achiziție publică, în realitate aceștia urmărind să îi vândă utilajul „Casagrande C6” pentru a nu-i mai achita parte din avans.
Anularea procedurii nu s-a datorat nerespectării condițiilor de paritate (după cum se susține), ci refuzului reclamantei de a accepta drept avans (troc) în schimbul utilajelor ce urmau a fi achiziționate, conform procedurii de achiziție publică, a utilajului „Casagrande C6”. Reclamanta a susținut faptul că achiziționarea de către ea a acestui utilaj nu a fost o condiție de participare sau de atribuire a contractului de achiziție publică. Această condiție privea exclusiv interesele personale ale societății pârâte și ale reprezentanților săi, având în vedere că valoarea estimată a contractului de achiziție publică se ridica la suma de 1.100.000 Lei (fără T.V.A.), iar oferta acesteia era de 218.442,30 Euro, echivalent în lei la data de 30.11.2011 cu 950.224,00 Lei, deci inferioară prețului estimat.
A apreciat reclamanta că aceste elemente sunt suficiente pentru a demonstra că pârâții au săvârșit o faptă ilicită cu intenție, faptă ce a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu, legătură de cauzalitate fiind evidentă.
Reaua-credință a pârâților este dovedită și prin nerespectarea de către aceștia a termenelor reglementate de art. 200 (20 de zile de la data deschiderii ofertelor pentru stabilirea ofertei câștigătoare) și art. 206 din OUG nr. 34/2006 (3 zile lucrătoare pentru informarea cu privire la rezultatul procedurii).
Pentru toate considerentele expuse, a solicitat reclamanta să se constate că, prin anularea nejustificată și intempestivă a procedurii de achiziție publică, după ce, în prealabil, a fost asigurată că este câștigătoarea licitației, fiindu-i solicitate acte în completarea celor depuse în susținerea ofertei, pârâta, în calitate de autoritate publică, împreună cu reprezentanții săi, pârâții L. E. și Z. A., au adus un prejudiciu ce se ridică la suma de 73.400,00 Euro, săvârșind o faptă ilicită și încălcând dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
În drept s-a invocat art. 286 și următoarele din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiuni de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, art. 93 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006. coroborate cu art. 1349 din Codul Civil. art. 1 12 Cod Procedură Civilă.
Pârâții S.C. „T. N. 2005” S.R.L. și L. E. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii promovate de S.C. „C.” S.R.L. ca prematură, inadmisibilă și formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, pe fond, ca neîntemeiată, raportat la susținerile formulate cu caracter introductiv și față de probele administrate, cu acordarea tuturor cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 805 din 28.05.2013, a admis excepția inadmisibilității acțiunii promovată în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. N. 2005” S.R.L.
A fost admisă excepția lipsei de calitate procesual pasivă a pârâților Lucchellio E. și Z. A..
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea promovată de S.C. „C.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. N. 2005” S.R.L., pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii.
A fost respinsă, pe excepția lipsei de calitate procesual pasivă, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Lucchellio E. și Z. A..
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C. „T. N. 2005” S.R.L. a sumei de 6400 lei, către paratul Lucchellio E. a sumei de 300 lei și către pârâtul Z. A. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de neîndeplinirea procedurii prealabile, că, potrivit art. 286 alin. din O.U.G. nr. 34/2006, modificată și completată, procesele și cererile privind acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate in procedura de atribuire, executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Chiar daca legiuitorul a stabilit ca fiind competente instanțele comerciale în soluționarea litigiilor menționate anterior, în mod evident contractul de achiziții publice este un contract administrativ, căruia ii sunt aplicabile, pe lângă dispozițiile OUG 34/2006, și cele ale Legii nr. 554/_ .
Cum, potrivit art. 7 alin. (6) teza 1 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă, în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720 indice1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 720 ind. 1 cod comercial, în litigiile comerciale evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului, fie prin mediere, fie prin conciliere.
Reținând caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, tribunalul a admis excepția inadmisibilității, în privința pârâtei, S.C. T. N. 2005” S.R.L. și a respins acțiunea pentru acest considerent, neimpunându-se, astfel, soluționarea celei de a doua excepții invocata de parte, a prematurității .
Cu privire la excepția lipsei de calitate procesual pasiva a pârâților L. E. și Z. Alesandro, tribunalul a reținut că, în vederea atribuirii unui contract de furnizare bunuri, parata S.C. „T. N. 2005” S.R.L. a demarat procedura de achiziție publică, în temeiul dispozițiilor O.UG. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prin publicarea în SEAP a documentației de atribuire și a fișei de date a achiziției cuprinzând informațiile privitoare la procedura de achiziție publică, iar prin adresa cu nr. 47/21.11.2011, reclamanta a fost invitată să participe la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică. S.C. „C.” S.R.L. a întreprins demersuri pentru a da curs invitației, în scopul de a-i fi atribuit contractul de achiziție publică, elaborând in acest sens o oferta .
Prin adresa cu nr. de ieșire 08/01.03.2012, reclamanta a fost anunțată că a fost anulată licitația la care a participat, motivat de faptul că nu a fost respectată clauza privind paritatea tratamentului rezervat ofertanților. Reclamantei i a fost transmisă, ulterior, o adresă de informare denumită "Rezultatul procesului de achiziție", prin care i s-a adus la cunoștință că nu au fost respectate toate regulile ce privesc publicitatea și modalitatea de numire a comisiei de evaluare a ofertei. Aceste erori, se susține prin adresă, au condus la situații discriminatorii pentru alți posibili participanți, fapt confirmat din moment ce s-a primit o singură ofertă.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune, în temeiul dispozițiilor speciale prevăzute de art. 286 și 287 din OUG nr. 34/2006, ca urmare a procedurii de atribuire derulata de parata .” SRL, context in care calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea contractantă și nicidecum reprezentanții acesteia ori terțe persoane. De asemenea, a reținut instanța faptul ca pârâtul Z. A. nu a fost niciodată și nici nu este asociat ori administrator al S.C. „T. N.” 2005 S.R.L., astfel încât împotriva acestuia nu poate fi promovata o acțiune specială de despăgubiri în baza OUG 34/2006, ci eventual doar una pe calea dreptului comun.
Raportat considerentelor expuse, instanța a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu persoanele fizice L. E. și Z. Alesandro, pentru lipsa de calitate procesual pasivă a acestora .
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat reclamanta, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată
. declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 din codul de procedură civilă .
În motivarea recursului, se susține că hotărârea cuprinde o motivare contradictorie, străină de natura pricinii, sumară si confuză, cu texte de drept eronate si greșite, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, care trebuie desființată, în baza art. 307 pct. 7 Cod Procedură Civilă, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil:
Recurenta susține că, deși, inițial, instanța de fond reține la fila 8 alin.6 din sentința civilă recurată că „în mod evident contractul de achiziții publice este un contract administrativ căruia îi sunt aplicabile, pe lângă dispozițiile OUG 34/2006, si cele ale Legii 554/2004", în continuare, consideră că sunt aplicabile, în prezenta cauză, dispozițiile „art. 720 ind.1 Cod Comercial (acest articol invocat nu există în Codul Comercial), motivarea fiind una contradictorie și fără valență reală legală cu corespondent juridic obiectiv în dreptul procesual civil.Nu numai că articolul invocat este unul greșit, dar instanța nu a analizat excepția
invocată prin raportare la raportul juridic existent între părți, motivarea fiinduna generică fără invocarea unor aspecte ale spetei, instanța mulțumindu-se la a face niște aprecieri, fără a se apleca asupra obiectului cererii de chemare în judecată sau a situației de
fapt existentă ( premisă) între părți.
Recurenta susține că motivarea trebuie să fie coerentă, clară si lipsită de ambiguități si de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta, ceea ce lipsește cu desăvârșire în prezenta cauză.
O motivare și o analiză clară sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de exemplu, dispune obligația statelor de a institui instanțe independente și imparțiale și de a promova instaurarea procedurilor eficiente.
Îndeplinirea acestei obligații capătă sens când are drept rezultat împuternicirea judecătorilor de a administra în mod just și corect justiția, atât în drept, cât și în fapt, în avantajul strict al cetățenilor. O hotărâre judecătorească de mare calitate este cea care conduce la un rezultat bun - câtă vreme judecătorul dispune de mijloacele necesare atingerii acestui scop - în mod echitabil, rapid, clar și definitiv.
Apreciază recurenta că orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar și simplu, condiție esențială pentru a fi înțeleasă de părți și de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii și enumerarea argumentației într-un stil clar și accesibil tuturor.
Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare si mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și, deci, că judecătorul a ținut cont de ele. Motivarea trebuie să fie lipsită de orice apreciere jignitoare sau neplăcută a justițiabilului.
Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.
Învederează recurenta că, deoarece C.E.D.O. nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat "reținute", adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 prevede în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și nu să se creeze confuzii între doua instituții - materii de drept diferite, dreptul administrativ și „dreptul comercial", fără o analiză și decodificare calificată a normei de drept administrativ și de drept civil, fiind create confuzii în ceea ce privește atacarea unui act administrativ (lege specială) în antiteză cu un contract privat - raporturi comerciale prevăzute de o normă cu caracter general („art. 720 ind.1 Cod Comercial*") - alineatele 5 - 9 pagina 8 din Sentința Civilă.
Susține recurenta că instanța de fond a respins, în mod total neîntemeiat, cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, fără a analiza fondul cauzei, raportul juridic dedus judecății, cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Sancțiunea inadmisibilității a fost aplicată de instanța de fond în mod neîntemeiat, doar prin raportare la dispozițiile „art. 720 ind. 1 Cod Comercial” - alineatele 5 - 9 pagina 8 din Sentința Civilă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă;
Recurenta afirmă că inadmisibilitatea este sancțiunea aplicabilă în situația inexistenței dreptului dedus judecății, dreptul la acțiune nefiind încă născut, iar prematuritatea este sancțiunea ce intervine ca urmare a neîndeplinirii anumitor proceduri prealabile declanșării procesului.
Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, deși nu a cercetat fondul raportului juridic dedus judecății și fără a constata dacă dreptul la acțiune s-a născut sau nu, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, singurul remediu de îndreptare a erorii judiciare săvârșite fiind casarea sentinței civile. Această abordare a soluției pronunțate nu este o simplă eroare materială, ci este o eroare procedurală, de judecare a cauzei .
Sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile reglementată de dispozițiile art. 7201 Cod Procedură Civilă nu este inadmisibilitatea, ci prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a reținut și Curtea Supremă de Justiție – secția comercială prin decizia nr. 2307 din 15 aprilie 2003, „lipsa procedurii instituită de dispozițiile art. 720 indice 1 Cod Procedură Civilă atrage respingerea acțiunii ca prematură. Însă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit netemeinică, inadmisibilatea și prematuritatea fiind două sancțiuni cu referire la instituții de drept distincte.
Din analiza motivării instanței în soluția pronunțată, se constată că instanța de fond a avut în vedere doar neîndeplinirea unei proceduri prevăzută de dispozițiile „art. 720 ind.1 Cod Comercial”, respectiv procedura concilierii prealabile, și în niciun caz existența sau inexistența dreptului dedus judecății.
Apreciază recurenta că sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 Cod Procedură Civilă, în sensul că hotărârea este rezultatul unei interpretări eronate a actului juridic dedus judecății, respectiv a raportului juridic dintre părți si, totodată, a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 720 Cod Procedură Civilă - „art. 720 ind.1 Cod Comercial" - alineatul 9 pagina 8 din Sentința Civilă, acestea nefiind incidente in cauza pendinte.
Motivarea admiterii excepției inadmisibilității invocate de către pârâtă are la bază neîndeplinirea de către recurentă a dispozițiilor art. 72O Cod Procedură Civilă, motivare pe care o apreciază aceasta a fi neîntemeiată în raport de materia obiectului dedus judecății - achiziții publice. Lege specială, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiuni de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, nu prevede condiția îndeplinirii unei astfel de proceduri prealabile.
Dispozițiilor art. 720 alin. 1 Cod Procedură Civilă prevăd în mod expres faptul că „în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte".
Față de dispozițiile invocate de intimata-pârâtă ca fiind incidente cauzei și reținute în mod greșit de instanța de fond, se impune a se constata că dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă sunt aplicabile numai raporturilor contractuale existente între profesioniști, ceea ce nu este cazul speței de față. Prezentul litigiu se referă, în esență, la atragerea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, între părțile în litigiu neexistând raporturi contractuale premise.
Însăși instanța de fond a calificat în considerente, contractul de achiziții publice drept unul administrativ, fiindu-i aplicabile dispozițiile din legea specială O.U.G. nr. 34/2006 și cele ale Legii nr. 554/2004 și în niciun caz dispozițiile ce reglementează raporturile între profesioniști.
Instanța de fond a omis să observe faptul că izvorul de drept, în cauza dedusă judecății, este un fapt ilicit cauzator de prejudiciu și, în niciun caz, un contract încheiat între părți. Astfel, fată de interpretarea eronată a situației de fapt, cât si a raportului juridic existent între părți, instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit neîntemeiată, avându-se în vedere că s-au interpretat în mod greșit două materii — instituții de drept administrativ si drept civil (raporturi contractuale comerciale — obligaționale).
Consideră recurenta că instanța de fond a dat dovadă de formalism excesiv și, fără să dea prioritate și valență respectării legislației Uniunii Europene, a adus în atenție interpretări abstracte și fără substanță juridică privind respectarea dreptului la un proces echitabil și al accesului liber la justiție, în condițiile în care finanțarea proiectului este dată prin fonduri europene, iar contractul care urmează să se încheie are caracter subsidiar, accesoriu (accesorium sequitur principale), în condițiile în care se încadrează și pe tărâm delictual (faptă ilicită), iar intimații, în prezenta cauză, nu constituie o autoritate publică.
Sentința civilă recurată este nemotivată și din prisma ignorării cu desăvârșire a apărărilor/susținerilor recurentei, care nu au fost analizate, recurenta răspunzând în scris la toate excepțiile invocate în dosar, prin transmiterea unui punct de vedere calificat (înscrisuri depuse la dosar), atitudine procesuală activă, în cuprinsul sentinței civile recurate nefăcându-se vorbire de nicio apărare a recurentei, de ce argumentele sale au fost respinse și îndepărtate, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, prin prisma alineatelor 5-9 pagina 8 din sentința civilă.
Învederează recurenta că „Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de Procedură Civilă, hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Obligația instanței de a menționa în mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să îi susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva textelor normative evocate mai sus, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei decizii, în sfârșit, să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat obligația stabilită prin art. 261 pct. 5 Cod Procedură Civilă, aceea de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, o obligație esențială, a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) Cod Procedură Civilă .
Sentința Civilă recurată a fost pronunțată fără să existe un silogism judiciar, fiind complet nemotivată și cu text de drept eronat, fiind nulă de drept și conducând în mod direct la o lipsă totală de succesiune logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice L. E. și Z. A. din proces, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, omițând a se pronunța eventual pe cererea de disjungere a acțiunii în raport de aceste persoane, având în vedere că au fost invocate prevederile răspunderii civile delictuale prin însăși acțiunea introductivă și nu, cum greșit a înțeles să rețină instanța de fond, „ca împotriva acestora nu poate fi promovată o acțiune în despăgubire pe legea specială, ci eventual doar una pe calea dreptului comun".
Potrivit dispozițiilor instanței de fond, de la termenul din data de 09.04.2013, respectiv solicitarea către recurentă de a exprima un punct de vedere cu privire la disjungerea acțiunii formulată în contradictoriu cu persoanele fizice, cu privire la care pârâți au invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Iași, recurenta a transmis la dosarul cauzei un punct de vedere, dar în sentința civilă recurată, instanța de fond omite a se pronunța pe această chestiune de drept, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare.
Răspunderea autorității contractante pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea dispozițiilor Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 34/2006 este, în esență, o răspundere civilă delictuală, iar pentru antrenarea ei trebuie dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei răspunderi, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția.
În derularea procedurii de „Achiziție instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime" - cod CPV:_-9 - echipament hidraulic, societatea recurentă a purtat numeroase tratative cu pârâții, în calitatea lor de reprezentanții ai S.C „T. N.” 2005 S.R.L.
Apreciază recurenta că, prin cererea de chemare în judecată, a dovedit existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății.
Solicită recurenta să se constate că există identitate între persoana pârâților - persoane fizice și cei despre care se pretinde că sunt obligați în raportul juridic obligațional supus judecății, pârâții au participat la procedura de „Achiziție instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime" - în calitatea lor de reprezentanții ai S.C. „T. N. 2005” S.R.L., împreună au impus, drept condiție pentru a fi semnat contractul de achiziție publică, achiziționarea în schimbul avansului a utilajului „Casagrande C6”.
Anularea procedurii nu s-a datorat nerespectării condițiilor de paritate (după cum se susține), ci refuzului recurentei de a accepta drept un avans în schimbul utilajelor ce urmau a fi achiziționate conform procedurii de achiziție publică, a utilajului „Casagrande C6”.
Justificarea naturii relațiilor derulate de pârâți cu reprezentanții recurentei, este una ce nu concordă realității, dorind să îmbrace într-o haină legală corespondența existentă privind utilajul „Casagrande C6”, motivând cu totul nereal că utilajul menționat nu are legătură cu procedura de achiziție adusă în discuție.
Recurenta apreciază că atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor fizice participante la săvârșirea faptei ilicite, reprezintă un capăt de cerere accesoriu ce urmează soarta capătului de cerere principal - atragerea răspunderii civilă delictuale a S.C. „T. N. 2005” S.R.L., în calitatea sa de autoritate contractantă.
Instanța de fond ar fi trebuit să-și exercite rolul activ și, eventual, să dispună disjungerea cererii de chemare în judecată în raport de aceste persoane și în niciun caz să se rezume la a respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Mai apreciază recurenta că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a admis în totalitate cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, cheltuieli al căror cuantum este unul excesiv raportat la stadiul în care a fost finalizat procesul în fond - respectiv 6.400 lei -, fără administrare de probe în dosar și fără un proces care, prin complexitatea probelor și întinderea în timp, să fi justificat un astfel de onorariu, doar pentru formularea unor întâmpinări depuse la dosarul cauzei. Astfel, apreciază recurenta că instanța de fond avea posibilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, precum să-1 și motiveze.
Or. în speța de față litigiul a fost soluționat într-o fază incipientă fără a se intra pe fondul cauzei, fără a se încuviința sau administra probatorii și fără ca să fi necesitat prezenta apărătorului la un număr mare de termene.
.” SRL a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă, deoarece instanța de fond a apreciat în mod corect asupra admisibilității acțiunii raportat la dispozițiile imperative ale art. 720 indice 1 din Codul de procedură civilă. Acțiunea în pretenții formulată de reclamantă are, în mod indubitabil, caracter comercial, fiind un litigiu intervenit între profesioniști. Caracterul sau comercial este dat atât de natura pretențiilor formulate, cât și de calitatea părților litigante. Deși izvorul pretențiilor derivă din aplicarea unei legi speciale, în speță OUG nr. 34/2006, suntem în prezența unor fapte de comerț, iar prejudiciul reclamat prin acțiune este supus regulilor în această materie.
Instanța de fond a calificat în mod corect natura litigiului raportat la dispozițiile OUG nr. 34/2006, rigorile impuse de aceasta stabilind competența de soluționare în sarcina secției civile (comerciale) a tribunalului.
În atare situație, reclamanta trebuia să facă dovada, odată cu înaintarea cererii de chemare în judecată și în aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, a îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute în mod imperativ de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă.
Procedura prealabilă a concilierii nu a fost realizată sub nicio formă. Deși nu este o procedură solemnă, formalistă, reclamanta trebuia să procedeze, anterior chemării în judecată, la o invitare a pârâților în vederea soluționării amiabile a diferendului ivit, trebuia să formuleze concret pretențiile sale și să comunice pârâților documentele pe care își sprijină aceste pretenții.
Mai mult, necesitatea derulării în prealabil a procedurii concilierii rezultă și din faptul că acțiunea în pretenții pentru eventualele prejudicii suferite în procedura atribuirii nu este condiționată de efectuarea în prealabil a procedurii de contestare în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, așa cum este cazul în toate celelalte acțiuni derivând din aplicarea OUG 34/2006. Art. 287 alin. 1 este explicit în acest sens, arătând că reclamanta poate cere aceste daune numai prin acțiune separată, în condițiile dreptului comun.
Intimata afirmă că recurenta pune în discuție, prin motivele de recurs, aspectul calificării excepției ridicate, respectiv inadmisibilitate sau prematuritate, opinia personală fiind însă expusă în mod echivoc și contradictoriu. Cu toate acestea, ține de domeniul notorietății faptul că neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii a concilierii face inadmisibilă acțiunea și nu prematură.
Prematuritatea cererii de chemare în judecată poate fi reținută ca sancțiune procesuală numai în situația în care dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a născut încă, spre deosebire de inadmisibilitate când dreptul material la acțiune este născut, însă legea impune pentru promovarea acțiunii parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii. În acest sens, este explicit enunțat art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Solicită intimata și înlăturarea criticilor circumscrise art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă,deoarece motivarea sentinței nu cuprinde o argumentare contradictorie și străină de natura pricinii, așa cum se susține. În mod evident, recurenta încearcă să impună instanței de recurs propria interpretare, care, însă, este vădit partizană propriilor interese și încearcă cu orice preț denaturarea sistematică a argumentației din considerentele sentinței recurate.
Astfel, recurenta speculează eroarea materială inserată în paragraful 8 al filei 8 din sentință, unde instanța a redactat în mod greșit art. 720 ind.1 Cod comercial, în loc de art.720 ind.1 Cod procedura civila, în încercarea de a manipula instanța de recurs.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, se impune a se constata că, în mod corect, instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale a acestora, motivat de faptul că, în acțiunile promovate în temeiul art. 286 și 287 din OUG nr. 34/2006, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea contractantă și nicidecum reprezentanții acesteia ori terțe persoane.
Raporturile juridice din prezenta cauză, care s-au născut din aplicarea OUG nr. 34/2006, au avut ca părți doar cele două societăți. Legea specială nu prevede nicio situație în care se nasc obligații pentru reprezentanții autorității contractante ori terțe persoane în raporturile cu ofertanții.
Mai mult, în ceea ce-l privește pe pârâtul Z. A., acesta nu a fost niciodată și nici nu este asociat ori administrator al S.C. „T. N. 2005” S.R.L., și nu a avut nicio legătură, aport ori interes legat de procedura de atribuire care face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește onorariul apărătorului ales, prea mare în accepțiunea recurentei,
intimata susține că prezenta cauză are un grad de complexitate ridicat, iar cuantumul obiectului dedus judecății este de 337.177,18 lei, situație în care urmează a aprecia ca substanțial volumul de muncă depus de avocatul ales în pregătirea apărării, elaborarea lucrărilor, redactarea actelor procesuale și reprezentarea în ședință publică. Mai mult, onorariul apărătorului ales a fost integral achitat imediat după promovarea acțiunii și înainte de redactarea întâmpinării, partea neputând anticipa cursul judecării cauzei în primă instanță.
Intimata nu dorește o îmbogățire fără justă cauză, de vreme ce a achitat efectiv onorariul de avocat, iar dovada acestor cheltuieli irefutabile a fost anexată dosarului, spre deosebire de pretinsul prejudiciu al reclamantei privitor la bunuri pe care niciodată nu le-a achiziționat.
Faptul că litigiul a fost soluționat prin admiterea unor excepții de procedură ridicate pe calea întâmpinării nu justifică diminuarea cheltuielilor de judecată și nu conferă în niciun fel vreun avantaj reclamantei, care a înțeles să promoveze o acțiune inadmisibilă, prematură și neîntemeiată, inclusiv împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Legal citați, ceilalți intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurent și care au fost încadrate în motivele de modificare prevăzute de art. 304 punctele 5, 7, 8 și 9, dar și potrivit art.304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Raportat la dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, tribunalul a procedat în mod corect atunci când a respins, ca inadmisibilă, acțiunea promovată de S.C. „C.” S.R.L. în contradictoriu cu parata S.C. „T. N. 2005” S.R.L., pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care a învestit instanța de fond, . solicitat, în contradictoriu cu pârâții L. E., Z. A. și .” SRL, în temeiul art. 286, 287 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, a art. 93 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu art. 1349 din Noul Cod Civil și art. 112 Cod Procedură Civilă, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 337.117,18 lei, reprezentând prejudiciul cauzat în urma anulării procedurii de atribuire a contractului „Achiziție instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime" - cod CPV.-43328I00-9 - echipament hidraulic și la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 286 alin.(1) din OUG 34/2006 – în forma în vigoare la data sesizării instanței de fond - ,”Procesele si cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterala a contractelor de achiziție publica se soluționează în prima instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”
Chiar dacă legiuitorul a înțeles ca aceste litigii expres și limitativ enumerate la textul mai sus menționat să fie soluționate în prima instanță de către secția civilă specializată în litigii cu profesioniști a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, aceasta nu însemnă că ele pot fi adresate direct instanței, fără a se recurge la o procedură prealabilă.
În acest sens, Curtea notează că art.7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior, daca acesta există”.
Tot astfel alin.(2) al textului mai sus menționat statuează că „ Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea speciala prevede o procedura administrativ -jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.”
Pe de altă parte, și art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Tot astfel, art.720¹ din același cod stabilește că, în procesele si cererile dintre profesioniști evaluabile in bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa cu cealaltă parte
Atât textul art. 720¹din Codul de procedură civilă, cât și al art. 109 alin.2 din același cod au fost introduse în cod prin OUG 138/2000, iar, prin redactarea acestora utilizată de către legiuitor, rezultă cu evidență caracterul imperativ al procedurii prealabile, în sensul că sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea acestei proceduri și că dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în decizia nr. 335/2004, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720¹ din Codul de procedură civilă, că dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială cuprinse în cap. 14 din Cartea VI a Codului de procedură civilă instituie o procedură specială de rezolvare a acestor categorii de litigii ce prevede concilierea directă, prealabilă, între părți și o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun". Curtea Constituțională a mai constatat că textul art. 720¹ din Codul de procedură civilă este în deplin acord cu dispozițiile art. 109 alin.2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
În prezenta cauză, . recunoscut faptul că nu a realizat procedura concilierii prealabile cu pârâta intimată, anterior sesizării instanței de judecată, însă a susținut că o asemenea conciliere nu este cerută în cazul contractelor încheiate în temeiul OG nr. 34/2006.
Însă, față de cele ce preced, Curtea apreciază că procedura concilierii prealabile este obligatorie și că instanța nu poate fi sesizată valabil fără îndeplinirea acestei proceduri.
În consecință, instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus menționate, astfel că motivul de modificare înscris în art. 304 punctul 9 din Codul procedură civilă nu este incident în speță.
Curtea apreciază că și criticile referitoare la nemotivarea hotărârii de către tribunal nu sunt întemeiate.
În acest sens, instanța de recurs reține că un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv, real al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.
Însă, instanța de recurs notează că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
În prezenta cauză, sentința tribunalului este motivată în mod clar, convingător, motivarea conducând în mod logic la soluția din dispozitiv, astfel că, contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că aceasta realizează exigențele art.261pct.5 din Codul de procedură civilă.
Este adevărat că în considerentele sentinței atacate, la pagina 8 paragraful 9, se face referire la „art.720 ind. 1cod comercial”, însă, în realitate, instanța are în vedere art.720¹ din Codul procedură civilă, menționarea acestui text ca fiind reglementat de Codul comercial și nu de Codul de procedură civilă fiind rezultatul unei erori materiale.
Concluzia Curții este determinată de faptul că, în paragraful 8 de la aceeași pagină, tribunalul face referire la același text, pe care l - a indicat, în mod corect, ca fiind din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, la data pronunțării sentinței atacate, Codul comercial fusese abrogat parțial prin Noul Cod civil ( Legea nr.287/2009) și parțial prin Noul Cod de procedură civilă( Legea nr.134/2010).
Susținerea recurentei referitoare la respingerea greșită a acțiunii ca inadmisibilă și nu ca prematură nu poate fi primită de către Curte. În acest sens, instanța de recurs notează că în cazul nerespectării prevederilor legale imperative privind concilierea prealabilă sancțiunea este inadmisibilitatea acțiunii, nicidecum prematuritatea. Această soluție se impune întrucât o acțiune este prematură doar atunci când dreptul sau interesul invocat nu este actual,iar atunci când nu s-a îndeplinit o condiție prevăzută de lege ca obligatorie pentru a putea fi sesizată instanța (în speță art. 720 indice1 raportat la art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă) acțiunea este inadmisibilă. În acest sens, s - a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, prin decizia nr. 2392/2006.
Tot astfel, Curtea nu poate primi susținerea recurentei referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibile, datorită neurmării procedurii prealabile a concilierii. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a României a statuat, în decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, că „Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condițiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.”
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual – inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Curtea constată că, recurenta și – a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, care se referă la posibilitatea modificării hotărârii atunci când instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura, ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv poate constitui motiv de recurs doar în situația în care actul juridic dedus judecății are un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic si cu toate acestea instanța l-a interpretat greșit sau a schimbat natura juridica a acestuia, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece recurenta nu contestă natura juridică a contractului ce ar fi trebuit să se încheie în baza OUG nr.34/2006, ci susține că litigiul vizează atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților ca urmare a încălcării acestei ordonanțe de urgență, cu consecința neaplicării prevederilor art.720 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Această critică se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art.304 punctul 9, motiv care nu este incident în speță, așa cum deja s-a menționat.
Chiar dacă pretențiile reclamantei recurente se întemeiază pe o răspundere civilă delictuală, această răspundere este fundamentată juridic pe dispozițiile legii speciale - art. 286 alin.(1) din OUG 34/2006, care reglementează acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publica -, care derogă de la dispozițiile dreptului comun în materie și presupune, în mod necesar, efectuarea unei proceduri prealabile între profesioniști, așa cum s - a menționat în prezenta decizie.
Curtea va înlătura și criticile recurentei referitoare la greșita reținere a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Lucchellio E. și Z. A..
Astfel, chiar dacă cererea reclamantei recurente vizează atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților, ca urmare a anulării procedurii de atribuire a contractului „Achiziție instalație de foraj și echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloți și puțuri de adâncime" - cod CPV.-43328I00-9 - echipament hidraulic”, aceasta nu se poate realiza decât în cadrul instituit de OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Tribunalul a reținut în mod corect că procedura de atribuire a fost derulata, iar apoi anulată de către .” SRL, astfel că numai această societate își legitimează calitate procesuală pasivă în cauză și nu reprezentanții acesteia ori terțe persoane.
De altfel, și prin cererea de recurs, ., în mod constant, că cei doi intimați au acționat în calitate de reprezentanți ai .” SRL și nu în nume propriu.
Curtea reține ca nefondate și criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată recurenta.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea câștigătoare.
Astfel, sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Așa cum a reținut și Curtea Europeana a drepturilor Omului (in cauza C. împotriva României - Hotărârea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber împotriva României - Hotărârea din 21.02.2008), cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.
Raportat la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii promovate de S.C. „C.” S.R.L in contradictoriu cu .” SRL pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii și de respingere a aceleiași acțiuni, în contradictoriu cu Lucchellio E. și Z. A., ca urmare a reținerii excepției lipsei de calitate procesual pasiva, la valoarea și la complexitatea sporită a cauzei – cu privire la care pârâții intimați au formulat apărări și pe fond –, precum și la munca depusă de către avocatul intimaților, Curtea apreciază că suma totală de 7000 lei, la care a fost obligată recurenta, cu titlu de cheltuieli de judecată, este una rezonabilă, justificată real și nu se impunea reducerea acesteia.
Față de cele ce preced, Curtea constată că motivele de recurs prevăzute de art.304 punctele 5, 7, 8 și 9 din Cod de procedură civilă nu sunt operante în cauză,
În baza art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul declarat de . se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta . sentinței civile nr. 805 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimaților .” SRL și L. E. suma de 1900 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, I. P. |
Red.P.G.
Tehnored. P.I.
2 ex. -11.11.2013
Tribunalul Iași – G. B. D.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Radiere. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
