Acțiune în anulare. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 106/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.955/Sind din 15 octombrie 2008, pronunțată de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 martie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 955/sind/15.10.2008 Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de către reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitoarei R - în faliment, în contradictoriu cu pârâții Asociația de și SC. R - în faliment, prin administrator special G și lichidator
A respins acțiunea conexă formulată de către lichidatorul pentru debitoarea R - în faliment, în contradictoriu cu pârâta Asociația de.
A admis în parte cererea reconvențională formulată în dosarul conex de către pârâta Asociația de în contradictoriu cu R - în faliment, prin lichidator și în consecință:
A obligat pârâta R - în faliment, prin lichidator să consimtă la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică cu pârâta Asociația de având ca obiect activul Ferma nr.2 (teren și construcții) care face obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită nr. 216/14.04.2004, la prețul de 10% din valoarea acestuia de la data încheierii contractului menționat, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act autentic de întabulare în cartea funciară.
A respins cererea pârâtei Asociația de referitoare la instituirea unui drept de retenție asupra activului identificat ca fiind rămasă fără obiect.
JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă l-sindic a reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește acțiunea principală, judecătorul-sindic a considerat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 79 din Legea nr. 85/2006, care reprezintă dreptul comun, în materia "anulărilor"actelor frauduloase ale debitorului-în insolvență, stabilește că administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.80 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006 stabilește că se poate formula acțiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului-în insolvență, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise de către debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art. 81 alin.1 și 2 din Legea nr. 85/2006, o astfel de acțiune se introduce în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin 1 lit.b din Legea nr.85/2006, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, iar aceasta poate fi formulată și de către comitetul creditorilor debitorului dacă administratorul judiciar/lichidator nu o promovează.
În consecință, judecătorul-sindic a constatat că acțiunea poate fi promovată de către comitetul creditorilor, iar reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a acționat în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitoarei R - în faliment. De asemenea, această acțiune a fost promovată în termenul prevăzut de lege.
Față de prevederile legale evocate, judecătorul-sindic a apreciat că, contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită prin acțiunea principală este un contract bilateral și sinalagmatic, însă acesta nu reprezintă un contract negociat, consensual, din punct de vedere al clasificării contractelor după criteriul voinței părților la încheierea acestuia, ci acesta trebuie inclus în categoria contractelor de adeziune, legale.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, așa cum a fost completată și modificată de Legea nr. 335/2004, se prevede că, construcțiile zootehnice, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă, se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor.
Potrivit art. 4 al aceluiași act normativ, atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă persoanelor îndreptățite se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art.7, la expirarea termenului de 5 ani, construcția zootehnică, terenul aflat sub aceasta și incintele, pot fi vândute persoanei îndreptățite, după efectuarea investițiilor, la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
În consecință, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat pe baza voinței debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtei, ci în baza unei dispoziții legale.
În acest context, trebuie constatat că prevederile art. 1 din nr.OUG 168/2001 aprobată prin Legea nr. 335/2004 sunt imperative, utilizându-se termenul de "se atribuie" și nu acela de " se pot atribui".
În ceea ce privește persoana contractantă comodant, legiuitorul a prevăzut la art.4 al.1 din OUG ne.168/2001, în ceea ce privește construcțiile zootehnice dezafectate, că este necesar avizul Agenției Domeniilor Statului și aprobarea adunării generale a acționarilor.
În consecință, contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, care ulterior a ajuns în procedură de insolvență, ci un act juridic impus de lege.
Dispozițiile legale în vigoare sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, astfel încât debitorul nu putea, la momentul încheierii contractului să procedeze în altă modalitate, deoarece ar fi încălcat o prevedere legală imperativă.
De asemenea, comodatarul pârât nu se află în prezența unei liberalități din partea debitorului comodant (împrumut gratuit), ci acesta și-a valorificat un drept conferit de lege, la momentul încheierii contractului. În acest context, pârâtului nu i se poate imputa reaua-credință, ori intenția de fraudă a creditorilor debitorului.
Față de cele prezentate, judecătorul-sindic a apreciază că, contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită, nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit în sensul prevederilor art.80 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În consecință, judecătorul-sindic a respins acțiunea principală având ca obiect revocarea contractului de atribuire în folosință gratuită identificat mai sus, precum și petitul accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, ca o consecință a principiului că accesoriul urmează soarta juridică a principalului.
În ceea ce privește acțiunea conexă, înregistrată sub nr-, judecătorul-sindic a apreciat că aceasta este nefondată, iar cererea reconvențională formulată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea conexă lichidatorul debitorului a formulat pe baza prevederilor de drept comun, dispozițiile art.1573 cod civil, restituirea bunului dat în comodat, la expirarea termenului împrumutului.
În speță, pârâtul, în calitate de beneficiar al atribuirii unor construcții zootehnice, a terenului aferent acestora și a incintei, avea dreptul, potrivit prevederilor art.7 din OUG nr.168/2001, precum și în baza unei clauze contractuale stipulate, să solicite cumpărarea activelor care au făcut obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț egal cu 10% din valoarea acestora de la data atribuirii.
Este adevărat că prevederea legală folosește noțiunea de "pot fi vândute", însă comodantul debitor și-a exprimat voința de a vinde la momentul cuprinderii în contract a clauzei de cumpărare.
În consecință, din contractul de atribuire în folosință gratuită s-a născut obligația comodantului de a vinde activele, la sfârșitul comodatului (5 ani), cu o solicitare prealabilă anterioară cu 60 zile înainte de expirarea împrumutului. Această obligație are natura juridică a unei obligații de a face, iar aceasta s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului.
Pârâtul și-a exprimat intenția de a cumpăra activele la expirarea termenului împrumutului, iar acest aspect nu a fost contestat de către reclamanți.
În speță, debitorul ori lichidatorul nu au invocat neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către comodatarul pârât, ori neîndeplinirea obligațiilor impuse de art.7 din OUG nr.168/2001, astfel încât, având în vedere prevederile art.969 cod civil, debitorul, prin lichidator, urmează să fie obligat la vânzarea activelor care au constituit obiectului contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț de 10% din valoarea acestora din momentul atribuirii.
O obligație asumată de către debitor, față de terțe persoane, anterior deschiderii procedurii insolvenței, este opozabilă și creditorilor debitorului, dacă actul juridic nu este revocabil pentru că are natura juridică a unui act de constituire ori de transfer de drepturi patrimoniale fraudulos.
În consecință, indiferent care sunt inconvenientele pentru creditorii debitorului, terții beneficiari ai unor drepturi născute anterior deschiderii procedurii, cât timp nu au urmărit fraudarea creditorilor debitorului, nu pot fi păgubiți, pentru argumentul că debitorul este în prezent în procedură de faliment.
Cererea reconvențională are natura juridică a unei acțiuni în executarea contractului, iar obligația debitorului de a vinde poate fi executată în natură, în formă atipică.
Astfel, văzând principiul reparării integrale a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea obligațiilor, precum și principiul reparării în natură a prejudiciilor ca urmare a neexecutării obligațiilor, statornicite de art.1073 și 1077 Cod civil, judecătorul-sindic a stabilit că în cazul în care debitorul, prin lichidator, nu va proceda la vinderea activelor, care fac obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, hotărârea judecătorească să complinească consimțământul vânzătorului, ținând loc de act autentic, de intabulare în cartea funciară.
În consecință, cât timp pârâtul este îndreptățit să cumpere imobilele menționate, în baza prevederilor legale speciale, cererea lichidatorului pentru restituirea bunului, ca urmare a încetării contractului de comodat prin expirarea duratei închirierii gratuite, este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B care consideră eronată aprecierea judecătorului-sindic potrivit căreia contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit în sensul prevederilor art. 80 alin.1 lit.a din legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat.
Judecătorul-sindic a apreciat în mod corect natura juridică a contractului de atribuire în folosință gratuită a cărui revocare se solicită prin acțiunea principală; astfel, Curtea reține includerea corectă a acestuia în categoria contractelor de adeziune, legale. Potrivit dispozițiilor cuprinse în nr.OUG 168/2001, încheierea contractului nu s-a făcut pe baza voinței debitorului comodant, ci în baza unei dispoziții legale. Astfel, comodatarul nu se află în prezenta unei liberalități, ci aceasta și-a valorificat un drept conferit de lege și în consecință, în speță nu se pot invoca dispozițiile art. 80 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 955/Sind/15.10.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 26.03.2009
Tehnored: /27.03.2009/ - 3 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
