Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 34/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.34/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționareacererii de suspendare a executării deciziei nr. 442/R din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr- și acontestației în anulareformulate de contestatorii AX prin administrator special, FUNDAȚIA și - în calitate de reprezentant al salariaților debitoarei -, împotriva aceleiași decizii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa contestatorilor - prin administrator special, Fundația și - în calitate de reprezentant al salariaților debitoarei -, lichidatorul debitoarei -, precum și intimații, Bank (fostă Romanian Bank), Banca Comercială Română - Sucursala Județeană C, Banca Comercială Română - Agenția, Administrația Finanțelor Publice Sf.G, România SRL, Sf.G, Cabinete Asociate de Avocați, Primăria Municipiului Sf.G, Gospodărie Comunală, Ziarului Cuvântul, Romtelecom - Direcția de Telecomunicații C, PC, C, Independent, L, Capitaly, România, Distrigaz Sud B Sucursala B, Transilvania Sud - Sucursala G, Leasing România, Ares, Administrația Națională De Meteorologie - Centru Regional Transilvania Sud, Distribution, Sf.G, Sigur, ., Servicii, P și Direcția Regională de Drumuri și Poduri
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 442/R/16.10.2008 Curtea de Apel Brașov - Secția Comercială a respins recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 436/7.05.2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care a menținut- A respins recursurile declarate de creditorii, Fundația Sf. G, și debitoarea - Sf. G împotriva sentinței civile nr. 443/8.05.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în același dosar, pe care a menținut-
Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare recurenții - și Fundația.
Contestatoarele susțin că instanța de recurs a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra unor motive de casare deduse judecății sale, menținând din greșeală erori materiale ale actelor de procedură a insolvenței, după cum urmează:
1. Instanța nu a sesizat și nu a cercetat trei erori materiale ale acestui act fundamental:
Faptul că creditoarea Sf. G nu era înscrisă exclusiv ca creditor garantat, ci și cu creanțe chirografare.
creditoarele Sucursala C era înscrisă doar cu suma de 926.136,38 lei creanțe garantate și 127.291,41 lei, creanțe chirografare și nu cu sumele dispuse prin sentința civilă nr. 436/7.05.2008.
Tabelul în speță este intitulat în mod greșit "tabel definitiv", deoarece ambrele creditoare au contestat tabelul preliminar încă din cursul anului 2006, sub aspectul rangului creanțelor și al cuantumului acestora iar contestațiile erau în curs de soluționare la data votului, asupra lor fiind pronunțată sentința civilă nr. 436/7.05. 2008. Până la soluționarea tuturor contestațiilor nu se poate pune problema unui tabel definitiv, în condițiile art. 74 alin. 1-2 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de recurs a reținut dintr-o greșeală materială termenul de "tabel definitiv consolidat", în condițiile în care acesta nu se întocmește decât în procedura falimentului și nu în perioada de observație.
2. Instanța de recurs a reținut că adunarea creditorilor întrunită în vederea votării planului nu trebuie să emită vreo hotărâre, decizia aparținând judecătorului sindic. Această analiză nu este dublată de o motivare în drept sau de o altă argumentare, din care să transpară temeiul legal. Instanța nu face nicio referire sau considerație asupra textului imperativ al art. 14 alin.6 din lege care se aplică tuturor ședințelor adunării creditorilor, fără nicio excepție.
3. Instanța de recurs a făcut considerații parțiale asupra motivului de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către judecătorul-sindic, însă nu a analizat faptul că în lipsa unei hotărâri a adunării creditorilor, acesta nu se putea subroga în atribuțiile exclusive ale acestui organ, deoarece era ținut de caracterul limitat al atribuțiilor sale, statuat explicit prin dispozițiile art. 11 alin. 2 din lege.
4. Deși instanța de recurs analizează generic modul în care a fost cuantificat rezultatul voturilor asupra planului cât și numărarea acestora, reține, din greșeală că voturile exprimate în scris, în condițiile art. 14 alin. 4 au fost luate în calcul de către judecătorul-sindic, ceea ce constituie o eroare materială care nu corespunde realității.
Pentru o deplină eroare materială asupra interpretării și cuantificării legale a voturilor exprimate de creditori, judecătorul-sindic nu a ținut cont de propria sentință, nr. 436/7.05.2008, prin care schimbă componența și ponderea categoriilor de creditori, nu procedează la modificările corespunzătoare și nu încadrează voturile în categoriile legale de creanțe.
Asupra tuturor acestor aspecte, instanța de recurs a omis să se pronunțe.
5. O ultimă greșeală materială a instanței de recurs constă în reținerea că la dosarul cauzei nu există dovada aprobării din partea administratorului judiciar a plăților efectuate de - către creditorii Sf. G și Primăria Sf. Odată cu cererea de recurs depusă de debitoare cu mențiunea expresă conținută în ultimul alineat al acesteia s-a depus în probatoriu și registrul de plăți prevăzut de art. 46 alin.2, vizat de administratorul judiciar.
Contestatoarele au solicitat și suspendarea executării deciziei, cerere care a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării contestației în anulare.
Lichidatorul judiciar al intimatei debitoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs și soluția adoptată nu este rezultatul unor greșeli materiale.
Examinând contestația, în raport de decizia atacată și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi admisă numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Contestatoarele invocă dispozițiile art. 318 alin. 1, teza I și II Cod procedură civilă, respectiv, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de anulare.
materiale invocate se referă la înscrierea în tabelul definitiv a creanțelor creditoarelor Sf. G și Sucursala C, la greșita intitulare a tabelului în speță ca "tabel definitiv consolidat", în realitate acesta fiind un tabel preliminar, la existența dovezii de aprobare de către administratorul judiciar plăților efectuate de - către creditori. Sf. G și Primăria Sf. G și la cuantificarea rezultatului voturilor exprimate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de fond se constată că tabelul preliminar a fost depus la dosar de către administratorul judiciar la termenul din 20 septembrie 2004. Împotriva acestui tabel au fost formulate contestații, soluționate de judecătorul-sindic prin sentința nr. 1238/19.12.2005 și, după casarea parțială cu trimitere, prin sentința nr.682/5.06.2006, modificată în parte prin decizia nr. 644/12.12.2006 a Curții de Apel Brașov - Secția Comercială.
După soluționarea tuturor contestațiilor la tabelul preliminar, în baza art. 74 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar a înregistrat la Tribunalul Covasna, la data de 1.02.2008, tabelul definitiv al creanțelor.
Ședința adunării creditorilor pentru votarea planului a fost stabilită după afișarea tabelului definitiv, potrivit art. 99 alin. 1 din aceeași lege și nici un creditor prezent la această ședință nu a avut vreo obiecție cu privire la existența unui tabel definitiv.
Ca urmare, este evident că tabelul din data de 1.02.2008 este cel definitiv și nu preliminar.
În considerentele deciziei atacate nu s-au adus argumente cu privire la caracterul definitiv al tabelului creanțelor înregistrat la data de 1.02.2008 întrucât nu a existat un motiv de recurs în acest sens iar intitularea acestuia dintr-o evidentă eroare materială "tabel definitiv consolidat" nu a avut nicio influență asupra soluției instanței de recurs.
Referitor la cuantumul creanțelor creditoarelor și în considerentele sentinței s-a arătat că judecătorul-sindic nu putea lua în considerare la confirmarea planului de reorganizare alte drepturi ale creditorilor decât cele care rezultă din tabelul definitiv al creanțelor.
În subsidiar, s-a arătat și că nu a contestat modul în care au fost înscrise drepturile sale în tabelul creanțelor, astfel că nici instanța de fond nici cea de recurs nu puteau lua în considerare alte drepturi decât cele care rezultă din acest tabel. S-a mai precizat că în mod corect creditoarea A și-a exercitat dreptul de vot asupra planului de reorganizare, având în vedere că prin contestația formulată împotriva tabelului definitiv s-a solicitat majorarea creanței, fără a se aduce atingere drepturilor deja înscrise. Având în vedere că această creditoare a votat împotriva planului e reorganizare, majorarea creanței sale nu putea duce la soluția confirmării planului.
Referitor la plățile făcute către creditorii bugetari, în considerentele deciziei atacate s-a precizat că motivul principal al respingerii motivului de recurs privind obligația judecătorului-sindic de a lua în considerare aceste plăți este acela că au fost făcute după votarea planului, fapt recunoscut de toate părțile în proces. De aceea, dezlegarea dată de instanța de recurs acestei probleme nu poate fi rezultatul unei greșeli materiale.
Constatările instanței de recurs cu privire la luarea în considerare de către judecătorul-sindic a tuturor voturilor exprimate, inclusiv cele exprimate în scris, nu sunt rezultatul unei erori materiale. În considerentele sentinței se face vorbire despre voturile primite în scris. Voturile favorabile planului primite în scris nu puteau duce însă la confirmarea planului întrucât, cu excepția, creditorii care au votat în scris sunt creditori. S-a reținut că această categorie a acceptat planul, însă acceptarea de către o singură categorie de creditori nu este suficientă pentru confirmarea acestuia, conform art. 101 din Legea nr. 85/2006. Votul în favoarea planului exprimat de în calitate de creditor garantat nu a dus la acceptarea planului de către categoria creditorilor garantați întrucât cei doi creditori care au votat împotrivă reprezintă 73,44% din această categorie.
Cu privire la motivele întemeiate pe teza a doua din art. 318 Cod procedură civilă, omisiunea de a cerceta un motiv de recurs, se reține că textul de lege fiind de strictă interpretare, nu poate fi extins și la omisiunea de a răspunde la toate argumentele invocate în recurs.
Contestatoarele nu indică vreun motiv de recurs la care nu s-a răspuns, ci susțin că motivarea deciziei nu este suficient de amplă cu privire la unele aspecte invocate, ceea ce nu constituie motive de admitere a contestației în anulare.
Cu toate acestea, pentru deplina lămurire a contestatoarelor cu privire la soluția de respingere a recursurilor se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 nu impun adoptarea unei hotărâri în orice ședință a adunării creditorilor ci doar stabilesc forma în care se concretizează deliberările și hotărârile sale. De aceea, nu era necesară instituirea vreunei excepții cu privire la ședința adunării creditorilor de votare a planului de reorganizare, această ședință desfășurându-se în conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la depășirea atribuțiilor judecătorului-sindic, în considerentele deciziei s-a arătat că atribuția acestuia de confirmare a planului de reorganizare este stabilită prin art. art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dar, față de trimiterile pe care contestatoarele le fac la art. 11 din aceeași lege este de remarcat că atribuția de confirmare a planului este enumerată expres printre atribuțiile judecătorului sindic la alin. 1 lit. j din acest articol.
Față de aceste considerente, se constată că decizia atacat nu este rezultatul nici al unor erori materiale nici al omisiunii de a cerceta vreun motiv de recurs, motiv pentru care contestația va fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarele - Sf. G - prin administrator special -, Fundația Sf. G - prin reprezentant legal - și contestatorul, împotriva Deciziei civile cu nr.442/R/16.10. 2008 Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe;
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei civile susmenționate;
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 27.01.2009
Dact.: / 29.01.2009 / -2 ex-
Judecător-sindic:
Judecători recurs: -;;
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
