Acțiune în anulare. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 130/ DOSAR NR-
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta BRD GENERALE Sucursala C prin BRD GENERALE B, împotriva sentinței civile nr. 1417 din 30 noiembrie 2007 și a încheierii de ședință din data de 23.11.2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei pârâte D GENERALE SA și a intimatei reclamante 2000.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 martie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1417/30.11.2007 Tribunalul Covasna, prin judecătorul sindic, a admis cererea lichidatorului judiciar 2000 în contradictoriu cu pârâta BRD Generale - sucursala C și a anulat operațiunea de încasare a sumei de 55.213,53 lei din data de 17.07.2006, conform extrasului de cont nr. 183 de la debitoarea Producție SRL A respins ca inadmisibile cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție.
În motivarea hotărârii se arată că operațiunea comercială este lovită de nulitate absolută, fiind contrară condițiilor instituite de art. 49 din Legea nr. 85/2006, întrucât s-a instrumentat după deschiderea procedurii insolvenței, fără autorizarea judecătorului sindic.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea BRD- Generale invocând greșita aplicare a legii.
Se arată în esență că banca nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii, nu a primit nicio înștiințare în condițiile art. 37 sau ale art. 48 din Legea insolvenței. Prin achitarea datoriei către bancă, aceasta a procedat la radierea ipotecii asupra imobilului care constituia una din garanțiile creditului, pierzând astfel posibilitatea recuperării creanței prin valorificarea bunului ipotecat în favoarea sa. Banca nu a efectuat un act de dispoziție cu privire la averea debitoarei, iar în prezent nu înregistrează nicio creanță față de debitoare, întreaga datorie față de bancă fiind stinsă, prin încasarea sumei din data de 17.07.2006. În subsidiar, se consideră că atât cererea reconvențională cât și cererea de chemare în garanție erau admisibile, banca dobândind prin anularea plății, o creanță echivalentă cu suma la a cărei restituire a fost obligată.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat față de prevederile art. 46 din legea insolvenței.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă, se constată următoarele:
Textul de lege prevăzut de art. 46 din legea insolvenței, respectiv art. 49 din Legea nr. 64/1995, sancționează cu nulitatea absolută toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, indiferent dacă creditorii au fost sau nu notificați împotriva deschiderii procedurii debitoarei, dispozițiile menționate exceptând doar actele autorizate de judecătorul- sindic.
În speță, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei Producție SRL C s-a realizat sub imperiul Legii nr. 64/1995, la 19.12.2005, iar deschiderea procedurii falimentului, la data de 23.06.2006.
liniei de credit de către debitoare s-a realizat la 17.06.2006 după deschiderea falimentului.
Prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic a dat dispoziții tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil, să nu dispună de aceasta fără ordinul administratorului sau al judecătorului-sindic. Lichidatorul judiciar nu a notificat recurenta cu privire la deschiderea procedurii din culpa reprezentantului debitoarei, care nu i-a prezentat documentația potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1995.
B-credință invocată de recurenta care nu a primit această notificare, nu poate fi opusă plății efectuate de debitoare, întrucât textul de lege sancționează cu nulitatea absolută întreaga operațiune efectuată după deschiderea procedurii. Ori, nulitatea absolută a operațiunii juridice intervenită ca urmare a fraudării legii nu poate fi acoperită de către partea contractantă. Doar subdobânditorul de bună-credință cu titlu oneros are dreptul de a opune excepția de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Recurenta-creditoare nu este un subdobânditor în raportul juridic întemeiat pe contractul de credit încheiat cu
debitoarea, ci este parte contractantă, astfel încât nulitatea absolută a operațiunii de încasare a plății datoriei se răsfrânge și asupra ei, în virtutea principiului clasic frauda corupe totul (" fraus omnia corrumpit").
Lipsa notificării deschiderii procedurii îndreptățește recurenta să beneficieze de art. 76 din legea insolvenței, astfel încât nu se poate invoca afectarea gravă a intereselor băncii prin anularea operațiunii de încasare a sumei din litigiu. În mod greșit apreciază recurenta că nu înregistrează în prezent nicio creanță față de debitoare și că prin ridicarea ipotecii asupra imobilului garantat și-a pierdut posibilitate de a-și recupera creanța. Potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, atât creanța cât și garanțiile aferente sunt repuse în situația anterioară.
Cu privire la cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție, se constată că instanța de fond a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității doar cu privire la cererea de chemare în garanție, astfel cum rezultă din încheierea din 23.11.2007. Deși recurenta a invocat încălcarea dreptului său la apărare cu privire la soluționarea pe excepție a cererii reconvenționale, nu a solicitat casarea hotărârii pe acest aspect.
În consecință, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă urmează a constata că în mod corect judecătorul-sindic a apreciat asupra inadmisibilității cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție în raport de dispozițiile art. 149 din legea insolvenței.
Cu referire la cererea reconvențională, se constată că aceasta se constituie într-o declarație de creanță ce nu poate fi soluționată în cadrul acțiunii în anularea actelor frauduloase, ci potrivit prevederilor art. 64 și art. 76 din legea insolvenței. Întrucât procedura de înscriere sau nu a creanțelor este mai complexă, părțile, beneficiind și de dreptul de contestație prevăzut de art. 73 din lege, admiterea unei astfel de cereri, pe calea cererii reconvenționale, a cărei soluționare este susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs, ar răpi părții interesate dreptul de a recurge la contestația menționată. Prin urmare, în mod corect judecătorul-sindic a constatat incompatibilitate soluționării declarației de creanță sub forma cererii reconvenționale.
În legătură cu cererea de chemare în garanție, se constată de asemenea îndeplinite prevederile art. 149 din legea insolvenței, cu atât mai mult cu cât obiectul cererii se referă la răspunderea contractuală a pârâților și, ce nu au legătură cu procedura insolvenței debitoarei Producție SRL
Raportat la aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta BRD- Generale - sucursala B împotriva sentinței civile nr. 1417/30.11.2007 a Tribunalului Covasna și a încheierii din 23.11.2007 din același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 11.04.2008
Tehnored.: / 16.04.2008 /- 2 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Carmen Bujan, Codruța Vodă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 671/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1433/2008. Curtea de... → |
|---|
