Acțiune în anulare. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.32
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentina Preda Popescu
JUDECĂTORI: Florentina Preda Popescu, Florentina Dinu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC MANAGEMENT - prin administrator, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, -A,. B,.10, județul D împotriva sentinței nr.152 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu debitoarea SC SA cu sediul în Târgoviște,-, județul D și prin lichidator judiciar &, cu sediul în P,-,.34 R 2,. A,.2, județul P, creditoarele SC CONS SRL cu sediul în Târgoviște, str. - -, - 5,. A,.4, județul D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 30 lei, conform ordinului de plată nr.7/4.01.2008 și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC Management reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimata-creditoare SC Cons SRL Târgoviște, reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata debitoare SC SA, SC SA - prin lichidator judiciar &, intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și intimata Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă, depune la dosar împuternicire avocațială, și taxa de timbru astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata creditoare SC Cons SRL Târgoviște solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului, întrucât nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Curtea ia act de declarația părților prezente prin reprezentant, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenta pârât, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și modificarea soluției pronunțate în sensul respingerii acțiunii. În susținerea sa orală arată că sentința pronunțată la fond este motivată confuz, contradictoriu și este lipsită de temei legal, în speță neverificându-se ipotezele legale invocate.
Precizează că prima instanță a considerat că își fac aplicare în cauză atât cazul de nulitate prevăzut de art.80 (1) lit. c din Legea nr.85/2006 a insolvenței, respectiv actele încheiate anterior deschiderii procedurii au fost încheiate cu intenția de a se sustrage bunurile respective de la urmărire, cât și prevederile art.80 lit. b din aceeași lege, deși la data facerii actului atacat debitorul nu avea iminență de insolvență
Menționează în continuare că nu se putea considera că a existat vădită disproporție între prestații, de vreme ce un bun evaluat cu suma de peste 572.009.574 ROL, în cursul soluționării litigiului, a fost înstrăinat cu 3 ani în urmă cu suma de 421.572.900 ROL, astfel că raportul dintre cele două evaluări, contrar a ceea ce reține prima instanță, arată că s-a plătit la un preț ce reprezintă 73,70% din prețul stabilit de instanță.
Un alt motiv de recurs vizează respingerea în mod discreționar a obiecțiunilor la raportul de expertiză.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat și susținut. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata creditoare SC Cons SRL Târgoviște, solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivarea sa arată că actele de vânzare cumpărare efectuate de debitoare sunt anulabile, întrucât aceste acte au fost încheiate în detrimentul creditorilor, conform art.138 alin.(1) lit. c, temei ce prevede că este anulabil actul de vânzare cumpărare prin care debitorul supus procedurii colective transferă unei societăți comerciale dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri, dacă ambele părți au aceiași asociați, iar înstrăinarea s-a făcut la scurt timp supă obținerea unui titlu executoriu împotriva debitorului.
Fără cheltuieli de judecată
După strigarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată și rămânerea în pronunțare, se prezintă în fața instanței avocat, în calitate de reprezentant al lichidatorului SC SRL și solicită a se lua act de prezența sa, precizând că va depune concluzii scrise.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 36/F/2006 la Tribunalul Dâmbovița în temeiul art. 79, 80 alin. 1, lit. b și c și art. 80 al. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul judiciar al debitoarei SC SA, aflată în procedura falimentului deschisă prin sentința nr. 123/22.09.2006, a formulat cerere de anulare a contractelor de înstrăinare de bunuri încheiate între debitoare și pârâta SC Management SRL și autentificate sub nr. 2773 și 2774/12.11.2004 de Notarul public.
În motivarea acțiunii lichidatorul judiciar a susținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2774/12.11.2004, debitoarea a înstrăinat pârâtei un teren de 2342. împreună cu construcția depozit situata pe teren în suprafață de 575. cu prețul de 286.004.787 lei ROL, iar prin contractul autentificat sub nr. 2773/12.11.2004, a înstrăinat aceleiași pârâte un autoturism marca Cielo.
Potrivit punctului de vedere al lichidatorului, acest act a fost încheiat în mod fraudulos, în dauna drepturilor creditorilor, deoarece prin înstrăinarea făcută, în patrimoniul debitoarei nu a mai rămas nici un bun prin care să fie realizate creanțele creditorilor. Reprezentanții debitoarei ca și asociatul unic al societății cumpărătoare nu pot susține că nu aveau cunoștință de faptul că societatea avea debite neacoperite la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare a căror anulare se cere și că se creează o stare de insolvență a debitoarei deoarece, la acel moment creanța SC CONS SRL era certă, lichidă și exigibilă încă din anul 2003, așa cum rezultă din considerentele sentinței nr.591/8.02.2006.
Susține lichidatorul judiciar că a existat un concert fraudulos între părțile contractante și că scopul urmărit a fost de a-i prejudicia pe creditori, aspect ce reiese din faptul că asociatul majoritar al debitoarei, este și asociatul unic al cumpărătoarei pârâte SC Management SRL, ceea ce conduce la concluzia că s-a urmărit sărăcirea patrimoniului debitoarei, în așa fel încât creditorii să nu aibă bunuri împotriva cărora să înceapă executarea silită.
Actele astfel încheiate îndeplinesc și condițiile de anulare prevăzute de art. 80 al. 1 lit. b și c, respectiv art. 80 al. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006, fiind încheiate cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărire, dar si prin aceea că are calitatea de acționar și asociat la societatea debitoare cât și la pârâta.
Prin întâmpinare, pârâta SC Management SRL a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege invocate pentru anularea actelor deoarece nu există o disproporție vădită între prestații în defavoarea debitorului, bunurile reputate ca fiind fraudulos înstrăinate au fost evaluate anterior vânzării, că operațiunea de vânzare a fost impusă de nevoia debitorului vânzător de a obține lichidități pentru activitatea curentă, iar cel de-al treilea motiv, privind operațiuni efectuate cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, de asemenea nu se justifică, deoarece SC Management SRL nu este acționarul debitorului.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat
sentința nr. 152/19.10.2007 prin care a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Societatea Civilă Profesională Practicieni în Insolvență " & ", iar în baza art. 80 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a anulat contractele de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 2773 și 2774/12.11.2004 de Notarul public, a fost obligată SC Management SRL să readucă bunurile în patrimoniul debitoarei SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, aproape întreg activul patrimonial al debitoarei a fost înstrăinat. Dată fiind structura asociaților, respectiv a acționariatului celor doua societăți comerciale implicate în tranzacție, judecătorul sindic a apreciat că deși nu există în dosar elemente din care să deducă caracterul fraudulos al actelor, în sensul art. 79 din Legea nr. 85/2006, există totuși dovedită intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile debitoarei de la urmărirea de către creditori și de a le leza în acest mod drepturile.
Astfel, asociatul unic al pârâtei SC Management SRL, din 9.02.2004 a fost, aceeași persoană care deținea și calitatea de acționar la firma debitoare cu un procent de 49,8% din acțiuni, modificările de structură în actele constitutive ale celor două societăți comerciale fiind efectuate cu puțin timp înainte de încheierea actelor de vânzare-cumpărare ce vor fi anulate.
A mai reținut prima instanță că susținerea pârâtei în sensul că aceste operațiuni s-au efectuat pentru realizarea unui management corespunzător bunului mers al activității nu se justifică, de vreme ce, potrivit constatărilor lichidatorului, imediat după aceste transferuri societatea înregistrează pierderi la finele anului 2005, cu toate că pe cei doi ani anteriori, 2003, 2004 înregistra profit.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru anularea actelor prevăzute de art. 80 al. 1, lit. b din lege, fiind vorba de prestații vădit disproporționate, bunurile ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2774/12.11.2004 fiind vădit la J din valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
Cât privește motivul prev. de art. 80 al. 2, lit. c din Legea 85/206 tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de text, câtă vreme legiuitorul a avut în vedere calitatea de acționar/asociat a dobânditorului în speță a SC Management SRL și nu structura acționariatului societății dobânditoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC Management SRL, arătând că soluția a fost motivată pe cazurile de nulitate enunțate de art. 80 alin. 1, lit. c și de art. 80 alin. 1 lit. b, fiind motivată confuz și contradictoriu, lipsită de temei legal, în speță neverificându-se ipotezele legale invocate.
Menționează recurenta, în primul rând, că prima instanță a considerat că se verifică în speță atât cazul de nulitate enunțat de art. 80(1) lit. c din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, cât și cazul enunțat de art. 80 lit. b din aceeași lege. Cele două cazuri de nulitate sancționate de hotărârea atacată, nu se conciliază, întrucât pentru verificarea primului se cere conivența frauduloasă a părților contractante, iar pentru verificarea celui de-al doilea, se cere numai o vădită disproporție între prestații, în defavoarea debitorului.
Cu privire la cazul de conivență frauduloasă, cu scopul sustragerii bunului de la urmărire sau de a leza în orice alt fel în drepturile creditorilor debitorului în insolvență, invocă recurenta că instanța a operat cu prezumția de conivență frauduloasă în considerarea calității asociatului unic al cumpărătorului, de acționar semnificativ al vânzătorului.
Reputarea ca frauduloase a unor asemenea operațiuni, nu este autorizată de lege. Legea nr. 85/2006, în alin. 2 lit. c sancționează cu nulitatea actele făcute de debitor cu acționari ai săi cu participație de cel puțin 20%, numai dacă acestea, sunt în dauna creditorilor. Soluția hotărârii atacate nu este fondată pe verificarea acestui caz. Tranzacțiile între persoane afiliate sunt apreciate de lege ca fiind licite, de vreme ce, codul fiscal - art. 11, lin. 2, reglementează impozitarea lor.
La data facerii actului, debitorul nu avea iminentă de insolvență, iar creditorii nu se puteau simți lezați, de vreme ce debitorul a încasat un preț rezonabil al bunului vândut.
Mai arată recurenta că nu se poate considera că a existat vădita disproporție între prestații, de vreme ce un bun evaluat la 572.009.574 ROL, în cursul soluționării litigiului, a fost vândut cu 3 ani înainte la prețul de 421.572.900 ROL. În această situație, " vădita disproporție " n-ar reprezenta-o decât un succes mai redus al negocierii prețului din partea debitorului.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că obiecțiunile la expertiza de evaluare, au fost respinse în mod discreționar, deși acestea au fost substanțiale și motivate pe aplicarea unor reguli normative și profesionale în opera de evaluare, printre care și cele enunțate de art. 11 alin. 2, lit. a din Codul fiscal.
Prima instanță a ignorat că actul de înstrăinare acuzat, s-a făcut numai după o evaluare a bunurilor respective de către un expert autorizat de asociația Națională a din România.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și modificarea soluției în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar acte (filele 8-97).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 80 lit. b și c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu Elena l-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii sau acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Primul motiv de recurs privind faptul că cele două cauze de anulare prevăzute de art. 80 lit. c și b nu se conciliază, este nefondat. Astfel, din dispozițiile menționate mai sus rezultă, fără putință de tăgadă, că un act juridic având ca obiect constituirile ori transferurile de drepturi patrimoniale către terți poate fi analizat în același timp atât sub aspectul disproporției prestațiilor cât și al concernului fraudulos, aceste cauze neexcluzându-se reciproc cum susține recurenta.
De asemenea și cel de al doilea motiv de recurs, privind inexistența cazului de conivență frauduloasă, este nefondat. Astfel, potrivit dispoziților legale, condiția esențială ce trebuie avută în vedere în cazul actelor ce au ca obiect transferuri de drepturi patrimoniale, este intenția tuturor părților implicate în aceste acte de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Însă, intenția părților reprezintă un element subiectiv ce nu poate fi probat în mod direct, dar poate rezulta din faptele și atitudinea părților implicate.
Astfel, la momentul efectuării vânzării, asociatul unic al pârâtei SC Management SRL era numita și tot această persoană deținea calitatea de acționar la firma debitoare cu un procent de 49,8 %. Mai mult decât atât, astfel cum a reținut și prima instanță, din actele dosarului rezultă că modificările de structură în actele constitutive ale celor două societăți comerciale au fost efectuate cu puțin timp înainte de încheierea actelor de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, nefondată este și susținerea recurentei cum că aceste acte nu sunt frauduloase întrucât sunt permise de Codul fiscal. Chiar dacă în mod obișnuit o astfel de tranzacție ar putea fi considerată licită, totuși având în vedere consecințele acestei tranzacții - falimentul debitoarei, actul juridic este analizat prin prisma dispozițiilor speciale ale legii insolvenței și nu prin prisma dreptului comun.
În calitate de acționar semnificativ la societatea debitoare, numita cunoștea situația financiară a acestei societăți, faptul că societatea avea datorii importante de plătit și riscul de insolvență, astfel că este evidentă intenția acesteia de a mai " salva" ceva din societatea debitoare și a transfera la o altă societate unde era asociat unic. Or, în aceste condiții, nu se poate susține că "terțul" nu cunoștea starea de insolvență a debitorului.
Mai mult decât atât, la momentul vânzării societatea avea creanțe certe lichide și exigibile de acoperit, astfel că această operațiune poate fi calificată ca o sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori. Recurenta nu a făcut dovada că din sumele încasate în urma vânzării a încercat să acopere cu prioritate creanțele exigibile și alte datorii ale societății.
Neîntemeiată este și susținerea că actele de vânzare-cumpărare nu s-au încheiat cu fraudarea intereselor creditorilor, întrucât acest transfer s-a încheiat cu aproape doi ani înainte de deschiderea procedurii. Ori, a interpreta în acest mod înseamnă a goli de conținut textul de lege menționat și a fi în totală contradicție cu intenția legiuitorului care a prevăzut că, în anumite condiții, pot fi anulate transferurile încheiate cu trei ani în urmă, față de momentul deschiderii procedurii de insolvență.
Și ultimul motiv de recurs, privind inexistența disproporției între prestații, este nefondat, întrucât prin efectuarea raportului de expertiză în cauză s-a demonstrat că vânzarea s-a efectuat la un preț mai mic decât prețul de circulație. mai redus al negocierii prețului din partea debitorului, astfel cum susține recurenta, s-a putut produce și pentru faptul că numita reprezenta în mod singular și direct terța societate, fiind unicul asociat al acesteia.
De asemenea, obiecțiunile la raportul de expertiză au respinse cu o motivare explicită, judecătorul sindic arătând în mod clar că sunt neconcludente, neînsoțite de exemple concrete privind erorile strecurate în lucrare sau abaterile de la normele de evaluare în vigoare în anul 2004. Concluziile unei expertiza extrajudiciare, pretins efectuate la momentul vânzării nu puteau obliga instanța să rețină concluziile sale, întrucât nu a fost efectuată în cadru procesual și în contradictoriu cu toate părțile interesate.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC MANAGEMENT SRL- prin administrator, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, -A,. B,.10, județul D împotriva sentinței nr.152 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu debitoarea SC SA cu sediul în Târgoviște,-, județul D și prin lichidator judiciar &, cu sediul în P,-,.34 R 2,. A,.2, județul P, creditoarele SC CONS SRL cu sediul în Târgoviște, str. - -, - 5,. A,.4, județul D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./25.01.2008
36/F/2006 Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Florentina Preda PopescuJudecători:Florentina Preda Popescu, Florentina Dinu Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
