Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 49/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 2: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pîrîtele și împotriva sentinței comerciale nr. 147/S din 21.03.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- la solicitarea lichidatorului judiciar de a se amîna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise și pentru a face dovada că sentința prin care s-a încuviințat Planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului a devenit irevocabilă, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 22 ianuarie 2008. În termenul de pronunțare lichidatorul judiciar desemnat debitorului a depus la dosar scurte note de concluzii scrise și copia sentinței comerciale nr. 541/S/05.12.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic cu mențiunea "definitivă și irevocabilă", după care
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința comercială nr. 147/S/21.03.2007 a Tribunalului Iași, judecător-sindic, s-a hotărât:
Respinge excepțiile privind prematuritatea, lipsa de interes și inadmisibilitatea acțiunii invocate de pârâtele și.
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar "LICHIDATOR 2003 ", cu sediul în I, șos. -, nr. 71, --10,. A,. 1, parter, pentru debitorul-vânzător " " I, în contradictoriu cu pârâtele " TRANS", cu sediul în mun. I, str. -, nr. 1, --7,. B,. 3,. 14, și, ambele domiciliate în I,--
Anulează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1663/07.06.2004, încheiat între debitorul-vânzător și pârâta-cumpărătoare " TRANS" I, prin care a fost vândut imobilul proprietatea debitorului situat în I,--A, compus din construcții și teren, constând în corpul C4- Administrativ cu o suprafață construită de
382,460. o suprafață utilă de 602,29. și o suprafață totală de teren de 1.101,545.
Anulează contractul de vânzare-cumpărare privind același imobil, autentificat sub nr. 4603/2004, încheiat între pârâta " TRANS" I în calitate de vânzătoare și pârâtele și în calitate de cumpărătoare.
Obligă pârâtele să restituie averii debitorului imobilul sus-menționat.
S-a reținut că, pentru admisibilitatea acțiunii în anulare (revocatorii) trebuie îndeplinite condițiile legii speciale cu privire la prejudicierea creditorilor prin crearea frauduloasă de către debitor a stării de insolvență, cu privire la termenele și condițiile formulării acțiunii în anulare și a modalității speciale de punere a părților în situația anterioară, condiții prevăzute de dispozițiile art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate sunt întrunite.
Astfel, procedura a fost deschisă prin sentința civilă nr. 141/28.04.2005, iar ambele contracte de vânzare-cumpărare a căror anulare se cere au fost încheiate în anul 2004, deci înlăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de lege. Este de asemenea dovedită intenția părților de a frauda creditorii-titulari ai cererilor introductive prin crearea stării de insolvență, aceasta rezultând din faptul că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare aceștia aveau deja asupra averii debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă. Mai mult decât atât, primul contra contract a fost încheiat în perioada când creditorul titular al cererii introductive începea procedura de executare silită asupra averii debitorului, iar al doilea în intervalul în care judecătorul-sindic a soluționat cererile privind deschiderea procedurii. Această înstrăinare de bunuri și altele similare care au precedat sau au urmat acesteia, au pus creditorii în situația de a nu-și mai putea recupera creanțele. La data înstrăinării bunurilor, debitorul înregistra datorii care si cifrau la suma de 11.012.910.000 ROL și 3.808 USD.
De altfel, după înstrăinarea celei mai mari părți din averea societății falite, asociații și administratorii acesteia, numiții și - au cesionat cu titlu gratuit societatea, cu toate obligațiile sale, fiind astfel manifestă intenția de a nu mai răspunde pentru obligațiile anterior contractate și neexecutate. Apare ca fiind evidentă și indubitabil dovedită complicitatea la fraudă a pârâților-cumpărători, care și-au asumat obligația de a achita un preț mult mai mic decât prețul pieții la data încheierii contractelor, preț derizoriu după cum rezultă din probele administrate în cauză și pentru care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost în vreun fel achitat cel puțin parțial, așa cum se stipulează în contract. În ceea ce privește pârâtele și, potrivit art. 84, alin. 2 din lege, sunt prezumate că au știut că transferul de proprietate este susceptibil de a fi anulat, dat fiind faptul că sunt fiicele administratorilor debitorului falit, fapt dovedit în condițiile art. 174 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care va fi înlăturată și susținerea privind buna-credință a acestora la data încheierii contractului.
Pentru considerentele sus-menționate, ca o consecință a admiterii acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 80, lit. "c", dispozițiilor art. 83 și dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 85/2006, văzând că încheierea contractelor sus-menționate s-a făcut cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărire, se va dispune anularea acestora.
Pentru aceleași considerente, vor fi repuse părțile în situația anterioară încheierii contractului, dar numai în limitele prevăzute de dispozițiile legale sus arătate, în sensul că vor fi obligate pârâtele să restituie averii debitorului imobilele cumpărate.
În temeiul dispozițiilor art. 85 din lege, va fi comunicată prezenta hotărâre și la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară I, pentru efectuarea de mențiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și, susținând că:
1. Astfel, în mod greșit a respins Tribunalul excepția prematurității capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4603/2004 autentificat de intervenit între pârâtele " TRANS" și și, având în vedere caracterul subsecvent al acestui contract față de contractul principal nr. 1663/07.06.2004 intervenit între debitoarea " " și pârâta " TRANS"
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4603/2004 având caracter subsecvent față de contractul principal nr. 1663/2004 intervenit între debitoarea " " și pârâta " TRANS", valabilitatea acestuia nu poate fi analizată decât, după ce în prealabil a fost analizată valabilitatea contractului principal, conform principiuluirezolutio iure dantis, rezolvitur ius accipientis.
Astfel, dreptul la acțiune al reclamantei privind anularea contractului subsecvent nu era născut la data introducerii cererii de chemare în judecată, dat fiind că acțiunea în anularea contractului subsecvent poate fi introdusă după ce în prealabil s-a obținut în mod definitiv și irevocabil anularea contractului principal.
Având în vedere faptul că una dintre condițiile de admisibilitate a unei acțiuni civile este ca dreptul pretins să fie unul actual și legitim, rezultă că acțiunea reclamantei privind anularea contractului nr. 4603/2004 este inadmisibilă, dat fiind că dreptul material la acțiune nu era născut la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Aceeași opinie o susține și în tratatul "Noua Lege a insolvenței", Ed., 2006, op... 244 "este subînțeles faptul că pentru a promova acțiunea în anularea actului subsecvent este necesar ca, în prealabil, să se fi obținut anularea actului inițial.
Motivarea Tribunalului privind respingerea excepției prematurității nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.
Este adevărat că Legea nr. 85/2006 în secțiune a IV-a art. 80-85 reglementează o procedură specială care tinde la reîntregirea averii debitorului, dar această procedură specială nu prevede expres o derogare în ce privește condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în anulare întemeiată pe art. 79 și 80 din aceeași lege (decât cu privire la calitatea procesual-activă), drept pentru care, se aplică normele de drept procesual civil în ce privește analiza condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească dreptul litigios dedus judecății.
De altfel, și art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele din Codul d e procedură civilă, Codul comercial român și ale Legii nr. 637/2002, or, condițiile cerute dreptului litigios dedus judecății de dispozițiile procedural civile, respectiv dreptul pretins să fie unul actual și legitim, nu sunt sub nici o formă incompatibile cu procedura insolvenței.
De asemenea, este adevărat că scopul Legii nr. 85/2006 este de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, dar caracterul colectiv al procedurii nu poate fi interpretat în sensul că se poate promova o acțiune concomitentă în anulare în temeiul art. 79 și 80 împotriva tuturor terților dobânditori și subdobânditori, ci că această procedură este menită să satisfacă interesele tuturor creditorilor fără discriminare între ei (op.., "Noua Lege a Insolvenței", pag. 25).
Având în vedere cele sus prezentate, vă rugăm să admiteți excepția prematurității acțiunii în anulare a contractului nr. 4603/2004 și să respingeți acțiunea în contradictoriu cu pârâtele și.
2. În mod netemeinic a respins Tribunalul excepția lipsei de interes legitim a reclamantului în promovarea acțiunii în anularea contractului subsecvent de vânzare-cumpărare intervenit între " TRANS" și pârâtele și autentificat sub nr. 4603/2004.
Acțiunea reclamantului este lipsită de interes legitim deoarece, potrivit dispozițiilor art. 83 Al. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul anulării actului principal intervenit între debitoare și terțul dobânditor, bunul care a făcut obiectul primului transfer al dreptului de proprietate se reîntoarce în patrimoniul debitoarei în natură, iar în lipsa acestuia, valoarea bunului de la data tranzacției.
Prin urmare, scopul urmărit de către reclamantă, respectiv reîntregirea activului debitoarei, poate fi împlinit fără a se mai dispune și anularea actului subsecvent, dat fiind că, prin anularea actului principal, ca urmare a repunerii în situația anterioară încheierii actului principal, bunul care a făcut obiectul primului transfer de proprietate, se reîntoarce în patrimoniul debitoarei, fie în natură, fie prin echivalent, drept pentru care, acțiunea în anulare a contractului subsecvent, este lipsită de interes legitim.
3. În mod greșit susține Tribunalul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 84 din Legea nr. 85/2006 vizavi de contractul nr. 4603/2004 încheiat între " TRANS" și pârâtele-recurente și, dat fiind că nu sunt întrunite în speță condițiile de admisibilitate ale acestui motiv de anulare.
Pentru a fi incident motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este necesară întrunirea următoarelor condiții:
- subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului transferat;
- acesta cunoștea sa trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
În primul rând, în cauza de față nu putem vorbi de actul inițial anulat, deoarece actul inițial, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1663/2004 intervenit între " " și " TRANS" nu era un anulat în momentul pronunțării soluției de către prima instanță, fiind un contract valabil în momentul în care s-a dispus anularea contractului subsecvent, astfel că prima instanță nu putea analiza a doua condiție de admisibilitate a acestui motiv de anulare, respectiv cunoașterea de către subdobânditori a faptului că primul transfer este susceptibil de a fi anulat.
În al doilea rând, subdobânditorul a plătit valoarea corespunzătoare a bunului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4603/2004, contrar celor afirmate de către reclamantă și reținute de către prima instanță prin sentința atacată.
Cu privire la prețul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între " " și pârâta " TRANS" înregistrat sub nr. 1663/07.06.2004 la Biroul Notarului Public în valoare de 1.628.000.000 ROL pentru teren în suprafață totală de 1.101,545. și că aceste imobile au fost vândute grevate de sarcini, respectiv de ipotecile 2796/2000, 12038/2000, 3629/2001, 3628/2001, 3803/2001, 3800/2001, 1637/2003, 3801/2001 toate constituite în favoarea Băncii - Sucursala I, aceste ipoteci fiind transmise odată cu dreptul de proprietate pârâtei " TRANS"
De asemenea, imobilul vândut era grevat și de somațiile nr. 19538/2001, 19539/2001, 19542/2001 instituite în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice
Reclamanta-intimată, în dovedirea prețului neserios în celelalte acțiuni în anulare, se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare nr. 621/11.03.2004 încheiat între debitoarea " " cu " " G, unde prețul vânzării pentru o suprafață totală de teren de 10.676,40. din același corp de teren cu terenul ce a făcut obiectul contractului nr. 1663/2004 a fost de 7.886.632.000 ROL. Dar, pe lângă faptul că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 621/2004 era mult mai mare decât terenul care a făcut obiectul contractului nr. 1663/2004 și respectiv contractul nr. 4603/2004, respectiv cu 9.000. acest teren era liber de sarcini, nefiind grevat de nici o ipotecă, așa cum rezultă din conținutul contractului.
Mai mult, raportat la prețul de 7.886.632.000 lei din contractul nr. 621/11.03.2004 încheiat între " " și " " și suprafața vândută de 10.676,40. rezultă clar că prețul unui teren în acest contract a fost de 788.663 lei
Or, raportat la suprafața de teren de 1.101,545. vândută prin contractul nr. 1663/2004 încheiat între " " și " TRANS" și prețul vânzării de 1.628.000.000 lei, rezultă că prețul 1. teren din acest contract a fost de 1.447.413 lei, deci de aproape 2 ori mai mare decât cel din contractul încheiat cu " "
Este evident faptul că prețul unui teren grevat de ipoteci este mai mic decât prețul unui teren similar liber de sarcini, dat fiind riscul la care se supune noul proprietar față de beneficiarul ipotecii.
Faptul că prețul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1663/2004 și respectiv din contractul nr. 4603/2004 a fost unul real și serios rezultă și din faptul că imobile similare din același trunchi de proprietate cu cel ce a făcut obiectul vânzării acestui contract, au fost vândute de societățile vecine cu debitoarea " " la prețuri similare, dovadă fiind contractele de vânzare-cumpărare încheiate de " ", respectiv contractul încheiat cu " " nr. 2265/09.10.2003 pentru suprafața de 5.551,83. construită și neconstruită din- pentru un preț de 2.800.000.000 ROL, contractul nr. 280/06.03.2003 încheiat cu " MOBILUX" pentru o suprafață de 1.861,23. din--A pentru prețul de 500.000.000 ROL, contractul nr. 204/19.02.2003 încheiat cu pentru suprafața de teren 4.685,83 din--A pentru prețul de 843.692.300 ROL, toate aceste terenuri fiind vândute libere de sarcini.
Mai mult, în cauza de față nu s-a administrat proba cu o expertiză tehnică în construcții și evaluatoare care să dovedească o eventuală valoare a prețului din ambele contracte de vânzare-cumpărare, ori simplul calcul matematic expus de reclamantă în cererea de chemare în judecată susținut de o simplă ofertă din anunțuri de la publicitate nu este probă certă și concludentă care să susțină caracterul nereal al prețului din aceste contracte, soluția Tribunalului fiind în aceste condiții netemeinică și nefondată. În fapt, evaluarea a fost realizată de experții I și prețul de vânzare a fost stabilit de creditorul care avea instituit sechestru asupra activului.
De asemenea, în mod netemeinic reține prima instanță dispozițiile art. 174 Cod procedură civilă în ce privește dovada faptului că pârâtele și sunt fiicele foștilor administratori ai societății debitoare " ", în situația în care în cadrul prezentei acțiuni în anulare nu s-a pus în vedere pârâtelor - recurente să depună la dosarul cauzei acte de stare civilă în temeiul art. 172 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în cauza de față nu se poate reține ca mijloc de probă prezumția relativă de cunoaștere de către terțul subdobânditor a faptului că actul inițial este susceptibil de a fi anulat prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, deoarece reclamanta-intimată nu a făcut dovada legăturii de rudenie dintre foștii administratori ai societății debitoare și pârâtele, iar sarcina probei incumbă reclamantului potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
În concluzie, reclamanta-intimată nu a făcut dovada complicității la fraudă a terțului subdobânditor, respectiv că acesta a cunoscut caracterul fraudulos a primului transfer de proprietate, situație de fapt care trebuie dovedită în fața instanței pentru a fi pozabil motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
4. Soluția Tribunalului privind anularea contractului inițial nr. 1663/2004 intervenit între " " și " TRANS" nu este motivată nici în fapt și nici în drept, astfel că în cauză este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prima instanță nu și-a expus rațiunile cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare inițial, nu a indicat care este motivul de anulare al acestui contract și temeiurile juridice pe care se întemeiază acest motiv de anulare.
Tribunalul a motivat numai soluția privind anularea contractului subsecvent intervenit între " TRANS" și pârâtele, în situația în care valabilitatea contractului subsecvent trebuia analizată după ce în prealabil era analizată valabilitatea contractului inițial, deoarece nu se poate dispune anularea contractului subsecvent decât în condițiile în care primul contract este anulat.
Singura frază din cuprinsul sentinței Tribunalului privind contractul principal nr. 1663/2004 este cităm "primul contract a fost încheiat în perioada în care creditorul titular al cererii introductive începea procedura executării silite asupra averii debitorului", or această situație nu este prevăzută printre motivele de anulare reglementate de art. 80 din Legea nr. 85/2006, nu dovedește fraudarea creditorului, nu justifică anularea contractului principal.
Faptul că transferul de proprietate de către debitor în perioada începerii executării silite de către un creditor nu este prevăzut printre motivele de anulare exprese și prezumate frauduloase prevăzute de art. 80, pentru a se putea reține caracterul fraudulos al unui astfel de transfer trebuia probată frauda, or în cauza de față nu s-a procurat nici o dovadă care să ateste complicitatea la fraudă a terțului dobânditor " TRANS", astfel că este neîntemeiată soluția primei instanțe privind anularea contractului inițial.
5. În mod greșit susține Tribunalul că s-a dovedit în cauză intenția părților de a frauda creditorii-titulari ai cererilor introductive prin crearea stării de insolvență, dat fiind că la data încheierii contractelor ce fac obiectul cauzei de față aceștia aveau față de debitoare creanțe certe lichide și exigibile.
Din probele administrate în cauză de către pârâte, rezultă că prin încheierea contractului inițial dintre debitoarea " " și pârâta " TRANS" s-a urmărit tocmai lichidarea unei părți din pasivul societății, respectiv obținerea de bani pentru plata creanțelor de prioritar pe care debitoarea le avea față de Banca și
Faptul că debitoarea, prin încheierea contractului nr. 1663/07.06.2004, nu a urmărit fraudarea drepturilor creditorilor prin scoaterea bunurilor ce au făcut obiectul acestei vânzări din masa credală, rezultă din acceptul prealabil al Băncii - sucursala I privind vânzarea acestor bunuri, cu condiția menținerii tuturor drepturilor constituite în favoarea sa și ca primele sume achitate de cumpărător să fie folosite pentru rambursarea debitelor aferente contractului nr. 8/2000 și a actelor adiționale ale acestui contract, fapt ce rezultă din conținutul adresei nr. 2045/04.06.2004 emisă de Banca - sucursala
De asemenea, debitoarea a avut și acceptul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I pentru vânzarea imobilelor ce au făcut obiectul contractului 1663/2004 așa cum rezultă din conținutul adresei emise de către această instituție la 07.06.2004.
Mai mult, prețul vânzării din contractul nr. 1663/2004 a fost folosit pentru lichidarea creanței pe care debitoarea " " o avea față de creditorii principali, fapt ce rezultă din încheierile de radiere a ipotecilor instituite în favoarea Băncii și de radiere a somațiilor instituite de
Față de toate motivele mai sus prezentate, vă rugăm să admiteți prezentul recurs, să modificați sentința Tribunalului, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nefondată.
La termenul din 01 octombrie 2007, din partea recurentelor se solicită amânarea cauzei și fixarea unui termen de judecată mai pentru achitarea debitului și pentru aceste motive s-a acordat termen la 12 noiembrie 2007, când se depune la dosar copiile ordinelor de plată din partea recurentelor care fac dovada achitării integrale a sumelor datorate către creditori, urmând a se soluționa raportul de fonduri și planul de distribuire.
Ulterior, la 22.01.2008, din partea lichidatorului judiciar, se depune sentința comercială nr. 541/S/05.12.2007, irevocabilă prin care s-a încuviința distribuirea fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului în conformitate cu planul propus care face parte integrală din sentință cu mențiunea că distribuirea efectivă a fondurilor se va face după rămânerea sa irevocabilă.
Cum în cauză, obiectul litigiului îl constituie anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1663/07.06.2004 dintre debitorul-vânzător și pârâta-cumpărătoare vizând imobilul proprietatea debitorului din I,--A, astfel cum a fost individualizat și anularea contractului de vânzare-cumpărare privind același imobil nr. 4603/2004, dintre pârâta " TRANS" I ca vânzătoare și pârâtele și, în scopul readucerii imobilului în patrimoniul debitoarei și repunerea în situația anterioară în vederea îndestulării creditorilor și cum anularea vânzărilor nu mai este de actualitate, creanțele fiind achitate după cum precizează lichidatorul judiciar, recursul va fi admis.
Admiterea se bazează pe lipsa de interes al lichidatorului judiciar care a promovat acțiunea de față în timpul când plata creanțelor era de actualitate, iar în prezent suma ce reprezintă creanțele datorate sunt achitate.
Așa fiind nu mai subzistă temeiurile acțiunii avute în vedere la introducerea acesteia.
Pe cale de consecință, se va admite recursul formulat de și și va fi respinsă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare menționate și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Celelalte motive de recurs, nu vor mai fi cercetate în condițiile în care s-a admis recursul și s-a respins acțiunea, fiind achitate creanțele datorate.
Urmează a se face distribuirea efectivă a fondurilor după rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr. 541/S/05.12.2007, astfel cum au fost încuviințate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de și, împotriva sentinței comerciale nr. 147/S/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător-sindic, pe care o modifică în parte.
Respinge cererea formulată de lichidatorul-judiciar "LICHIDATOR 2003 " I, pentru debitor-vânzător " " I, în contradictoriu cu pârâtele: " TRANS" I, și, privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1663/07.06.2004 și nr. 4603/2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător-sindic: -B
29.01.2008
2 ex.-
Președinte:Șfabu TraianJudecători:Șfabu Traian, Cremenițchi Radu, Miler Iulia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
