Acțiune în anulare. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR nr-
DECIZIA nr. 399/
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și pârâta AGROINDUSTRIALA R -prin lichidator judiciar Centu împotriva sentinței civile nr. 608/Sind din 25 iunie 2008 pronunțate de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 16 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 608/SIND/2008, Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitoare Agroindustriala R - în faliment, în contradictoriu cu pârâții Asociația de și Agroindustriala R -în faliment, prin administrator special G și lichidator.
A respins acțiunea conexă formulată de către lichidatorul în calitate de lichidator al debitorului Agroindustriala R - în faliment, în contradictoriu cu pârâții Asociația de și Agroindustriala R - în faliment prin administrator special
A admis cererea reconvențională formulată de către pârâta Asociația de în contradictoriu cu pârâta Agroindustriala R - în faliment, prin lichidator și în consecință:
A obligat pârâta Agroindustriala R - în faliment, prin lichidator, să îi vândă pârâtei Asociația de activele care constituie obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice nr. 145/21.05.2003, la un preț egal cu 10% din valoarea acestora de la dat atribuirii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele considerente:
Art. 79 din Legea nr. 85/2006, care reprezintă dreptul comun, în materia "anulărilor" actelor frauduloase ale debitorului - în insolvență, stabilește că administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul -sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art. 80 alin.1 din Legea nr. 85/2006 stabilește că se poate formula acțiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului - în insolvență, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise de către debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art. 81 alin.1 și 2 din Legea nr. 895/2006, o astfel de acțiune se introduce în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b din Legea nr. 85/2006, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, iar aceasta poate fi formulată și de către comitetul creditorilor debitorului dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o promovează.
În consecință, judecătorul-sindic a constatat că acțiunea poate fi promovată de către comitetul creditorilor, iar reclamantul Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a acționat în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitorului Agroindustriala R - în faliment. De asemenea, această acțiune a fost promovată în termenul prevăzut de lege.
Față de prevederile legale evocate, judecătorul-sindic a apreciat că, contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită prin acțiunea principală este un contract bilateral și sinalagmatic, însă acesta nu reprezintă un contract negociat, consensual, din punct de vedere al clasificării contractelor după criteriul voinței părților la încheierea acestuia, ci acesta trebuie inclus în categoria contractelor de adeziune, legale.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectata, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, așa cum a fost completată și modificată de Legea nr. 335/2004, se prevede că, construcțiile zootehnice, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă, se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor.
Potrivit art. 4 al aceluiași act normativ, atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă persoanelor îndreptățite se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art. 7, la expirarea termenului de 5 ani, construcția zootehnică, terenul de sub aceasta și incintele, pot fi vândute persoanei îndreptățite, după efectuarea investițiilor, la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
În consecință, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat pe baza voinței debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtului, ci în baza unei dispozițiile legale.
În acest context, trebuie constatat că prevederile art.1 din OUG nr.168/2001 aprobată prin Legea nr.335/2004 sunt imperative, utilizându-se termenul de "se atribuie" și nu acela de "se pot atribui".
În ceea ce privește persoana contractantă comodant, legiuitorul a prevăzut la art.4 al.1 din OUG ne.168/2001, în ceea ce privește construcțiile zootehnice dezafectate, că este necesar avizul Agenției Domeniilor Statului și aprobarea adunării generale a acționarilor.
În consecință, contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, care ulterior a ajuns în procedură de insolvență, ci un act juridic impus de lege.
Dispozițiile legale în vigoare sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, astfel încât debitorul nu putea, la momentul încheierii contractului să procedeze în altă modalitate, deoarece ar fi încălcat o prevedere legală imperativă.
De asemenea, comodatarul pârât nu se află în prezența unei liberalități din partea debitorului comodant (împrumut gratuit), ci acesta și-a valorificat un drept conferit de lege, la momentul încheierii contractului. În acest context, pârâtului nu i se poate imputa reaua-credință, ori intenția de fraudă a creditorilor debitorului.
Față de cele prezentate, judecătorul-sindic a apreciat că, contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită, nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit în sensul prevederilor art.80 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În consecință, judecătorul-sindic a respins acțiunea principală având ca obiect revocarea contractului de atribuire în folosință gratuită identificat mai sus, precum și petitul accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, ca o consecință a principiului că accesoriul urmează soarta juridică a principalului.
În ceea ce privește acțiunea conexă judecătorul-sindic apreciază că aceasta este nefondată ca o consecință a aprecierii că cererea reconvențională formulată în dosarul conex este întemeiată.
Astfel, prin cererea conexă lichidatorul debitorului a formulat pe baza prevederilor de drept comun, dispozițiile art.1573 cod civil, restituirea bunului dat în comodat, la expirarea termenului împrumutului.
În speță, pârâtul, în calitate de beneficiar al atribuirii unor construcții zootehnice, a terenului aferent acestora și a incintei, avea dreptul, potrivit prevederilor art.7 din OUG nr.168/2001, precum și în baza clauzei contractuale stipulate la art.4.1 lit.c, să solicite cumpărarea activelor care au făcut obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț egal cu 10% din valoarea acestora de la data atribuirii.
Este adevărat că prevederea legală folosește noțiunea de "pot fi vândute", însă comodantul debitor și-a exprimat voința de a vinde la momentul cuprinderii în contract a clauzei cuprinse la art. 4.1 lit.
În consecință, din contractul de atribuire în folosință gratuită s-a născut obligația comodantului de a vinde activele, la sfârșitul comodatului (5 ani), cu o solicitare prealabilă anterioară cu 60 zile de expirarea împrumutului. Această obligație are natura juridică a unei obligații de a face, iar aceasta s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului.
Pârâtul și-a exprimat intenția de a cumpăra activele la expirarea termenului împrumutului, iar acest aspect nu a fost contestat de către reclamanți.
În speță, debitorul ori lichidatorul nu au invocat neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către comodatarul pârât, ori neîndeplinirea obligațiilor impuse de art.7 din OUG nr.168/2001, astfel încât, având în vedere prevederile art.969 cod civil, debitorul, prin lichidator, urmează să fie obligat la vânzarea activelor care au constituit obiectului contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț de 10% din valoarea acestora din momentul atribuirii.
O obligație asumată de către debitor, față de terțe persoane, anterior deschiderii procedurii insolvenței, este opozabilă și creditorilor debitorului, dacă actul juridic nu este revocabile pentru că are natura juridică a unui act de constituire ori de transfer de drepturi patrimoniale fraudulos.
În consecință, indiferent care sunt inconvenientele pentru creditorii debitorului, terții beneficiari ai unor drepturi născute anterior deschiderii procedurii, cât timp nu au urmărit fraudarea creditorilor debitorului, nu pot fi păgubiți, pentru argumentul că debitorul este în prezent în procedură de faliment.
Cererea reconvențională are natura juridică a unei acțiuni în executarea contractului, iar obligația debitorului de a vinde poate fi executată în natură, în formă atipică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și pârâta Agroindustriala R, având aceleași motive de recurs ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Deși este adevărat faptul că la baza încheierii contractului a stat un act normativ, reglementările legale stabilesc doar cadrul legislativ în care pot fi încheiat astfel de acte, neavând un caracter imperativ.
Pe de altă parte, la momentul încheierii contractului, dispozițiile legale referitoare la stabilirea valorilor contabile nu au fost respectate; se arată că acestea sunt cele actualizate la nivelul anului 2003 și trebuiau avute în vedere încă de la data încheierii contractului de atribuire în folosință. Se mai arată că, în cazul societăților aflate sub incidența legii insolvenței, încheierea acestor contracte se va face în prealabil cu încuviințarea judecătorului-sindic, fapt nepetrecut în speță.
Judecătorul-sindic trebuia să dea preferință legii insolvenței ca lege organică și nu Legii nr. 387/2002, lege ordinară; astfel, valorificarea bunurilor la prețuri derizorii ar nesocoti scopul edictat de legea privind procedura insolvenței, și anume acela al acoperirii pasivului debitorului aflat în insolvență.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat în baza voinței debitoarei de a încheia un act cu titlu gratuit, ci în baza unei dispoziții legale. Astfel, din interpretarea art. 1 din nr.OUG 168/2001 rezultă că debitoarea nu putea refuza încheierea contractului câtă vreme cealaltă parte -Asociația de - a înțeles să valorifice dispozițiile legale amintite în beneficiu propriu, încadrându-se în categoria persoanelor enumerate de lege.
Întrucât asociația și-a valorificat doar un drept conferit de lege, nu se poate cataloga drept liberalitate din partea debitorului această încheiere a contractului. În consecință, în lipsa intenției de fraudă a creditoarelor, judecătorul fondului a stabilit în mod corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 80 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește criticile referitoare la stabilirea unei valori contabile la încheierea contractului, Curtea reține că valoarea contabilă a imobilului de la data atribuirii interesează doar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, folosită drept criteriu de determinare a prețului contractului și nu la încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită.
De asemenea, nu poate fi reținut motivul de recurs întemeiat pe art. 1 pct.2 din Legea nr. 335/2004 care prevede că în cazul societăților aflate sub incidența legii insolvenței, încheierea acestor contracte se va face cu încuviințarea prealabilă a judecătorului-sindic, întrucât la data încheierii contractului de atribuire în folosință gratuită societatea nu se afla în procedura insolvenței. În ceea ce privește prioritatea legii insolvenței ca lege organică asupra Legii nr. 387/2002 ca lege ordinară, se reține că afirmarea principiilor maximizării averii debitoarei și al acoperirii pasivului debitorului nu pot însă prejudicia drepturile dobândite asupra patrimoniilor debitorului înainte de intrarea în insolvență și în temeiul unor acte normative imperative.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și pârâta Agroindustriala R împotriva sentinței civile nr. 608/Sind/25.06.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, ptr. Judecător,
- - - - - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței,
Grefier,
- -
Red./15.10.2008
Tehnored:.C/17.10.2008/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
