Acțiune în anulare. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 461/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Stoian
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 607/Sind din 25 iunie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2008.
CURTEA
Constată că prin acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a chemat în judecată pârâtul SRL, solicitând revocarea (anularea) contractului nr.214/27.01.2004, precum și a actului adițional nr.1/14.04.2004, de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate și a terenurilor de sub acestea, încheiat între debitor și pârâtă și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 27.01.2004 și respectiv 14.04.2004 s-a încheiat contractul de comodat nr.214 având ca obiect active ale debitorului (construcții și teren) aflate pe o suprafață de 32.846 mp și pe o durată de 5 ani, cu posibilitatea comodatarului de a le cumpăra, la sfârșitul acestei perioade, în baza nr.OUG 168/2001.
Reclamantul a precizat că acest contract se încadrează în categoria actelor frauduloase încheiate de debitor în cei trei ani, anteriori deschiderii procedurii insolvenței debitorului din 23.01.2006, circumscriindu-se la prevederile art.80 al.1 lit. a și art.81 din Legea nr.85/2006.
Acest contract s-a încheiat cu acordul adunării generale a acționarilor debitorului, la data de 27.01.2004 și definitivat la 14.04.2004 dată la care debitorul era în încetare de plăți, așa cum rezulta din raportul administratorului judiciar și după data înregistrării cererii creditoarei DGFP de deschidere a procedurii insolvenței, 13.02.2004.
Prejudiciul rezultat din încheierea contractului apare atât în patrimoniul debitoarei - suportarea cheltuielilor cu amortizarea construcțiilor care puteau fi introduse în contract și a celor privind întabularea dreptului de proprietate față de prestația pârâtei care consta doar în plata impozitului pentru bunurile închiriate, dar se reflectă mai ales asupra creditorilor.
Prin sentința civilă nr.607/25.06.2008 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
Art.79 din Legea nr.85/2006, care reprezintă dreptul comun, în materia "anulărilor" actelor frauduloase ale debitorului - în insolvență, stabilește că administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.80 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006 stabilește că se poate formula acțiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului - în insolvență, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise de către debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.81 al.1 și 2 din Legea nr.85/2006, o astfel se acțiune se introduce în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 al.1 lit. b din Legea nr.85/2006, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, iar aceasta poate fi formulată și de către comitetul creditorilor debitorului dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o promovează.
Față de prevederile legale evocate, judecătorul sindic apreciază căci contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită prin acțiunea principală este un contract bilateral și sinalagmatic, însă acesta nu reprezintă un contract negociat, consensual, din punct de vedere al clasificării contractelor după criteriul voinței părților la încheierea acestuia, ci acesta trebuie inclus în categoria contractelor de adeziune, legale.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 din nr.OUG168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, așa cum a fost completată și modificată de Legea nr.335/2004, se prevede căci construcțiile zootehnice, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă, se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor.
Potrivit art.4 al aceluiași act normativ, atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă persoanelor îndreptățite se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art.7, la expirarea termenului de 5 ani, construcția zootehnică, terenul de sub aceasta și incintele, pot fi vândute persoanei îndreptățite, după efectuarea investițiilor, la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
În consecință, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat pe baza voinței debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtului, ci în baza unei dispoziții legale.
În acest context, trebuie constatat că prevederile art.1 din nr.OUG168/2001 aprobată prin Legea nr. 335/2004 sunt imperative, utilizându-se termenul de "se atribuie" și nu acela de "se pot atribui".
pârât nu se află în prezența unei liberalități din partea debitorului comodant (împrumut gratuit), ci acesta și-a valorificat un drept conferit de lege, la momentul încheierii contractului. În acest context, pârâtului nu i se poate imputa reaua-credință, ori intenția de fraudă a creditorilor debitorului.
Contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită, nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit în sensul prevederilor art.80 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și lichidatorul judiciar, în baza art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că nr.OUG 168/2001, stabilește doar cadrul legislativ în care pot fi încheiate astfel de acte juridice. Intenția legiuitorului nu a fost aceea de a se substitui libertății de voință a societăților comerciale aflate în această situație. Chiar dacă legea folosește sintagma "se atribuie", aceasta nu trebuie interpretată ca o normă cu caracter imperativ, mai ales că legea nu prevede vreo sancțiune pentru societățile care nu ar da curs unor solicitări din partea asociațiilor de crescători de animale.
Față de situația în care se afla debitoarea la data încheierii contractului de atribuire nu trebuia să se încheie respectivul contract prin care s-a diminuat patrimoniul în defavoarea sa și a creditorilor. Societatea avea posibilitatea, în situația în care bunurile excedeau necesităților sale să le închirieze sau să le vândă prin licitație publică. Prin acest contract au fost prejudiciate drepturile tuturor creditorilor acestei debitoare.
Se mai susține că în momentul încheierii contractului de comodat dispozițiile referitoare la stabilirea valorilor contabile corecte nu au fost respectate. Astfel cum rezultă din contabilitatea debitoarei valorile contabile ale bunurilor enumerate în anexa contractului sunt aferente anului 1994 șu anului 2003 deși debitoarea stabilise valorile contabile actualizate în temeiul HG983/1998 și HG403/2000 însă nu a făcut uz de acestea. Mai mult, o parte din imobile sunt trecute cu valoarea 0 deși contabilitatea nu poate evidenția o astfel de situație.
Față de această situație recurentele apreciază că acest contract a fost încheiat în mod fraudulos.
În speță primează prevederile Legii nr. 85/2006 față de prevederile nr.OUG168/2001. procedurii insolvenței și apoi a falimentului în intervalul celor 5 ani nu poate fi ignorată, mai ales în raport de prevederile art. I din Legea nr. 335/2004 care prevăd că în cazul societăților aflate sub incidența legii insolvenței încheierea acestor contracte se va face cu încuviințarea prealabilă a judecătorului sindic.
Ultimul argument, decisiv, în opinia recurenților este acela că la data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziție contrară se abrogă.
Intimata a depus întâmpinare arătând următoarele:
Contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, ci un act impus de lege.
Contractul a fost încheiat în condițiile legii și cu avizul favorabil al acționarului majoritar ADS.
Contractul a fost încheiat cu respectarea art. 4 din nr.OUG 168/2001 și a normelor metodologice aprobate prin nr.HG 216/2002, legea aplicabilă la acea dată.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la caracterul imperativ al dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 în temeiul căruia s-a încheiat contractul de atribuire în folosință atacat se reține că acest caracter rezultă din însăși formularea textului de lege care dispune imperativ: "Construcțiile zootehnice și fabricile de nutrețuri combinate dezafectate se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum și persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor juridice, care formulează cerere scrisă și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor."
Contractul de atribuire în folosință gratuită, nu constituie o liberalitate, în sarcina comodatarului existând obligația de a efectua investiții la obiectivele preluate în folosință.
Obiectul acestor contracte fiind spațiile dezafectate, încheierea lor nu poate aduce nici un prejudiciu proprietarului și nici nu poate leza interesele creditorilor. Scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere la instituirea obligației de a atribui în folosință gratuită spațiile agricole dezafectate este punerea acestora în valoare.
De aceea, contractele încheiate în temeiul art. 1 din nr.OUG 168/2001 nu se încadrează în dispozițiile art. 80 alin.1 lit. a sau b din Legea nr. 85/2006, nefiind nici acte de transfer cu titlu gratuit nici operațiuni comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită.
Conflictul de legi sesizat de recurenți este unul fals.
OUG nr. 168/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 335/2006 prevede, în art. 3 alin 21, posibilitatea încheierii contractelor de atribuire în folosință gratuită și pentru societățile cu capital de stat din agricultură aflate în procedura insolvenței, cu condiția avizului judecătorului-sindic. Dacă legea dă posibilitatea încheierii unor astfel de contracte și pentru societățile deja aflate în procedura insolvenței, cu atât mai mult, contractele încheiate anterior deschiderii procedurii nu intră în contradicție cu Legea nr. 85/2006. Aceste contracte pot fi anulate în condițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006 numai dacă se constată încălcări ale dispozițiilor legale sau alte motive de nulitate.
În speță, singura neregularitate invocată este stabilirea valorii contabile a imobilelor la nivelul anului 1994 și nu la nivelul anului 2003.
Afirmația recurentei nu își găsește însă justificarea în probele administrate.
În anexele la contracte este înscrisă valoarea de inventar, fără a se preciza că este valoarea înregistrată în anul 1994. În lipsa acestei precizări, se prezumă că valoarea de inventar este cea de la data încheierii contractului, astfel cum s-a stipulat în art. 2.2. Recurenții nu au solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile, bazându-se doar pe înscrisuri, care nu le confirmă susținerile și pe interogatoriul pârâtei care, nu numai că nu achiesează la afirmațiile reclamanților dar și demonstrează că valorile înscrise în anexele contractului sunt cele de la data încheierii acestuia.
Valoarea zero a unor bunuri se explică prin faptul că acestora li s-au întocmit formele de casare dar nu au fost demolate, fiind menținute în evidența contabilă ca inventar.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și va menține sentința Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.607/Sind/25.06.2008 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
/31.10.2008
Dact:/3.11.2008
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Stoian, Gabriela Comșa
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1153/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
