Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI
DECIZIE NR. 1153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-creditoare SC SRL N prin reprezentant legal și în calitate de fost asociat unic și administrator al societății debitoare SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 234F/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică la data de 13.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului în materia insolvenței de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 234/F/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de creditoarea SC SRL N la tabelul definitiv al creanțelor afișat la data de 22.02.2005, în ce privește creanța creditorului BANK SA (fostă SA)
A reținut judecătorul sindic următoarele:
Creditorul " " P-N a formulat contestație la tabelul definitiv depus la dosar la data de 22.02.2005, în ce privește creanța Băncii Comerciale " " ( actualmente " Bank" ).
Prin sentința civilă nr.653/F/16.09.2005 a fost admisă în parte contestația, dispunându-se înscrierea creditorului cu o creanță în sumă de 4.668.095.320 lei vechi ( la data de 30.09.2003).
Prin decizia civilă nr.246/21.03.2006 sentința arătată mai sus a fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare.
În rejudecare instanța a dispus efectuarea unei noi expertize contabile pentru stabilirea cuantumului creanței Băncii Comerciale " "
A fost astfel întocmită o expertiză de către expert și de către expertul parte -. Cei doi experți contabili au ajuns la concluzii diferite în ce privește cuantumul creanței contestate.
" Bank" ( fostă " " ) a acordat societății debitoare "" trei credite, două în lei și unul în mărci germane, conform contractelor de credit nr.124/18.08.1998, nr.3/21.01.1999 și nr.150/27.10.1998. Toate împrumuturile au fost garantate prin constituirea de ipoteci de rangul I și II asupra imobilelor aparținând debitorului.
Toate bunurile din patrimoniul societății debitoare, ce au format obiectul garanțiilor, au fost valorificate în cursul anilor 2002-2003 și la data de 31.08.2006.
Potrivit dispozițiilor art.41 din Legea 85/2006 nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (2) Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul în care prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței.
În cauză prețul obținut în urma valorificării bunurilor ipotecate, la data de 31.08.2006, este mai mare decât valoarea garanțiilor, astfel că banca este îndreptățită să calculeze accesorii până la momentul acestei din urmă vânzări, pentru partea din creditul restant.
În ce privește ordinea de prioritate în stingerea obligațiilor Curtea de APEL BACĂUa reținut în considerentele deciziei civile nr.246/2006 că susținerile contestatoarei sunt nefondate și că dispozițiile contractelor de credit încheiate între bancă și societatea debitoare precum și normele Băncii Naționale în materie nu intră în contradicție cu dispozițiile legii 64/1995.
În consecință instanța și-a însușit concluziile expertului contabil - deoarece aceasta a interpretat în mod corect dispozițiile art.41 alin.2 din Legea 85/2006, expertul calculând accesoriile numai până la data de 30.06.2003 și nu până la data vânzării ultimelor bunuri afectate garanției.
Astfel creanța pe care o mai are de recuperat creditorul " Bank" de la societatea debitoare este în cuantum de 680.553 lei.
În termen legal, a declarat recurs creditoarea-contestatoare SC SRL, invocând următoarele motive:
1. În situația de contestare a unei creanțe, judecătorul sindic este obligat să facă o verificare atât asupra caracterului cert și exigibil al creanței declarate, cât și asupra temeiniciei ei. Prin Legea insolvenței se stabilește că au de creanță garantată doar acele creanțe care sunt însoțite de garanții reale constituite asupra bunurilor debitorului.
Art.41 al.1 trebuie interpretat în sensul că legiuitorul a urmărit stoparea accesoriilor la momentul deschiderii procedurii, nu anterior acestui moment.
2. expertul parte, la întocmirea opiniei separate, nu a avut în vedere dosarul cauzei, ci s-a limitat doar la documentele puse la dispoziție de creditoarea Bank SA, raportul de expertiză al expertului numit în cauză și legea insolvenței.
Opinia separată trebuia exprimată cu respectarea procedurii în cauză, participarea la efectuarea expertizei și să aibă la bază aceleași constatări și înscrisuri.
A constatat expertul desemnat că "creanța certă datorată de SC SRL, de la data la care creditele și dobânzile aferente au fost trecute în extrabilanțuri și până la data de 17.07.2006, data ultimei vânzări este de 4.225.621.162 lei.
Concluziile celor două experte numite în cauză sunt aceleași, deoarece ultima vânzare s-a efectuat la data de 17.07.2006, iar prima expertiză s-a efectuat după 4 luni de la vânzare, în luna noiembrie 2006.
Astfel, că o nouă expertiză efectuată în cauză apărea ca fiind inutilă, având în vedere că ulterior datei de 17.07.2006 nu se mai puteau calcula accesorii.
Opinia separată nu a respectat indicațiile instanței de recurs prin decizia civilă nr. 246/2006 a Curții de APEL BACĂU, experta-parte calculând și accesorii ulterioare datei vânzării tuturor bunurilor debitoarei, până la data de 31.08.2006.
De asemenea, nu sunt respectate ordinea de prioritate a plății, garanțiile pe contractele de credit, operând descărcări de plăți, prin vânzare garanții; nu e prezentat detaliat cuantumul creditului inițial, plățile efectuate anterior deschiderii procedurii și în timpul procedurii, nu s-a reținut plata efectuată prin din 31.05.2005 în sumă de 7.790.796 lei; nu s-au evidențiat sumele distribuite creditoarei Bank pe parcursul procedurii; nu s-a evidențiat faptul că, creanța inițială de 450.000 lei (rămas 307.200.000 lei după deschiderea procedurii din contractul nr. 124/1998), a fost achitată integral.
A arătat recurenta că suma încasată de Bancă prin valorificarea bunurilor până la data ultimei vânzări este de 1.001.518 lei și nu de 993.727.364 lei, așa cum a calculat experta parte.
3. Instanța nu a ținut seama de caracterul garantat al creanței, precum și momentul stingerii garanției.
Prin întâmpinare, intimata-creditoare Bank a solicitat respingerea recursului, întrucât sentința a fost pronunțată luând în considerare concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul-parte, potrivit cărora creanțele băncii au fost calculate cu respectarea dispozițiilor art.41 din Legea Procedurii Insolvenței.
A arătat intimata că la data de 17.07.2006, au fost valorificate de către administratorul judiciar o parte din bunurile imobile asupra cărora banca avea constituit un drept de garanție reală imobiliară, la un preț mult mai mare decât prețul inițial al garanțiilor. Astfel, banca este îndreptățită să calculeze accesoriile produse de creanță până la valorificarea tuturor bunurilor.
Banca a procedat mai întâi la stingerea creanțelor atașate la dobânzile restante calculate până la data încasării, integral, diferența rămasă fiind destinată stingerii parțiale a valorii creanțelor atașate la creditul restant, ambele aferente creditului acordat, conform contractului de credit nr. 124/18.08.1998.
Recursul de față este fondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin cererea de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr.64/1995, creditoarea Banca Comercială " " a indicat ca debit la data de31.10.2000 suma de 2.028.815.229 lei, compusă din 1.338.820.000 lei credit restant și 689.995.229 lei dobânzi, decurgând din contractele de credit nr.124/98 și nr.3/1999, precum și a actelor adiționale aferente acestora și de 36.855,35 mărci germane (33.919 mărci germane credit și 2936,35 mărci germane dobânzi), decurgând din contractul de credit nr. 150/1998.
Ulterior cererii introductive, în mai multe rânduri, creditoarea a făcut precizări ale debitului, astfel:
1. prin adresa nr. 51339/20.12.2000 a precizat aceleași sume cu titlu de credit restant, iar ca dobânzi sumele de 763.975.964 lei, respectiv 3349 mărci germane aferente, astfel cum au fost calculate la data de 1.12.2000.
2. prin adresa nr. 10882/23.04.2001, aceleași sume pentru creditele restante, dobânzile fiind majorate la suma de 1.062.364.931 lei, respectiv 5015,59 mărci germane, calculate la data de 31.03.2000.
3. prin adresa nr. 29253/2.11.2000, creditoarea a precizat că sumele datorate de debitoare sunt 2.928.914.177 lei și 41.882 mărci germane, calculate la data de 31.10.2001.
4. prin adresa nr. 7319/1.06.2004, referindu-se la un debit total, calculat la data de 31.05.2004, de 4.108.054.320 lei și 1.121.070.774 lei (echivalentul a 27.473,43 euro), iar apoi
5. prin adresa nr. 17018/3-.11.2004 a comunicat instanței un debit de 5.552.863.533 lei datorat de debitoare la data de 31.10.2004, niciuna din aceste precizări nefiind însoțite de modul de calcul al dobânzilor, ceea ce a atras și contestația de față.
Reține că Bank SA a acordat următoarele credite debitoarei SC SRL:
- credit în lei, conform contractului de credit nr. 124/18.08.1998, majorat conform actelor adiționale nr.1/18.12.1998, nr.2/24.05.1999 și nr.3/17.08.1999.
- credit în lei conform contractului nr.3/21.01.1999;
- credit în valută (mărci germane), conform contractului de credit nr. 150/27.10.1998.
Pentru respectivul credit banca a instituit garanții imobiliare în valoare totală la data acordării creditului de 5.435.885.150 lei ROL. O parte a acestor garanții au fost valorificate în timpul procedurii falimentului; anterior valorificării finale a tuturor bunurilor, au fost încasate următoarele sume: 300.000.000 lei, conform ordinului de plată nr. 10/5.06.2002; 400.000.000 lei, conform ordinului de plată nr.10/23.07.2002, 293.727.364 lei, conform ordinului de plată nr.313/9.09.2003.
Odată cu adjudecarea bunurilor vândute, conform contractului de ipotecă nr. 67/17.08.1998, s-a dispus și radierea ipotecii înscrise în contractul respectiv.
În etapa a doua, la 17.07.2006, au fost valorificate bunuri ce formau obiectul garanții, obținându-se suma totală de 12.235.000.000 lei, din care s-a achitat creditoarei suma de 1.001.518.160 lei, rămânând ca diferență de plată suma de 4.225.621.162 lei, calculată până la nivelul garanțiilor înscrise în ipotecă.
Valoarea bunurilor cu care s-a garantat creditul prin contractele de ipotecă, în sumă de 5.171.910.000 lei acoperă în totalitate valoarea creanțelor și accesoriilor în valoare de 4.225.621.162 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995 și art.41 al.2 din Legea nr.85/2005, prin excepție de la alin.1, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată conform art.39 al.1 lit.A, dar nu mai mult decât vechimea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul înc are prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței.
Astfel, faptul că la data de 17.07.2006 au fost valorificate de către lichidatorul judiciar o parte din bunurile imobile asupra cărora banca a avut constituit un drept de garanție reală, la prețul de 1.100.000 RON, preț care depășește cu mult valoarea inițială a garanțiilor de 5.171.910.000 lei (517.191 RON) nu o îndreptățește să mai calculeze accesorii de la această dată.
Cum a procedat însă, banca? A stins potrivit ordinei de priorități de stingere a creanțelor stabilită conform contractelor de credit și actelor adiționale încheiate, prin încasarea sumelor respective mai întâi valoarea creanțelor atașate la dobânzile restante calculate până la data încasării, integral, și cu diferența rămasă a stins parțial din valoarea creanțelor atașate la creditul restant, ambele aferente contractului de credit nr.124, bunurile valorificate fiind garantate pentru acest contract.
Banca și-a păstrat aceleași contracte de ipotecă, fără a schimba nivelul garanției, ca urmare a acumulării dobânzilor și penalităților la creanțele garantate, valoarea totală a bunurilor ipotecate fiind de 5.171.910.000 lei.
Așadar, conform excepției consacrate de art.41 al.2 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat la valoarea determinată de un evaluator, conform standardelor internaționale de evaluare. . creanței garantate nu poate depăși valoarea bunului supus garanției.
În ceea ce privește excepția suspendării curgerii accesoriilor, creditorul garantat este îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată după deschiderii procedurii, iar limita maximă până la care pot fi percepute este dată vânzării bunului, în condițiile art.116-118 din lege.
O ultimă cerință este aceea că prețul bunului sau bunurilor obținute în urma vânzării, să fie mai mare decât valoarea inițială a acestuia.
Reținem și că excepția curgerii accesoriilor are în vedere doar garanțiile reale mobiliare sau imobiliare. Dobânzile creanțelor garantate pot fi cerute numai asupra sumelor provenind din vânzarea bunurilor cu care s-a garantat creanța.
Chiar dacă dispozițiilor art.79 al.2 din Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară stabilesc că, contractele de credit bancare au caracter de titlu executoriu, iar, în conformitate cu dispozițiile art.80 al.1 din Legea nr.64/1995, toate creanțele sunt supuse procedurii de verificare, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii (text preluat și de art.66 din Legea nr.85/2006), aceasta nu înseamnă că o declarație de creanță depusă de un creditor care deține un astfel de titlu, trebuie primită pur și simplu de lichidator.
Astfel, în mod corect s-a dispus prin expertiză determinarea mecanismului de calcul al creanței băncii și să se verifice ulterior acest calcul.
Drept urmare, în situația în care creanța unui creditor este contestată, judecătorul sindic este obligat să facă o verificare atât asupra caracterului cert și exigibil al creanței declarate, cât și asupra temeiniciei ei, pentru că, chiar dacă un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca netemeinic și nelegal, judecătorul sindic nu poate ignora motivele invocate în contestația la creanță.
În concluzie, apreciind că, creditoarea-recurentă este direct interesată să fie elucidate sub toate aspectele diferendele asupra existenței și certitudinii creanței Bank SA asupra averii debitoarei și că motivele invocate în contestație sunt întemeiate, în raport de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modificat în tot sentința recurată și va admite contestația în sensul de a constata că la data de 17.07.2006 creanța Bank SA era de 422.562 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-creditoare SC SRL N cu sediul în mun.N,-, jud.N, prin reprezentant legal și cu domiciliul în mun.N,-..73,.103, jud.N, în calitate de fost asociat unic și administrator al societății debitoare SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 234F/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-debitor SC SRL cu sediul în comuna cel, jud.N, intimat-lichidator SC EXPERT SRL cu sediul în mun.P N,-, - jud.N și intimat-creditor BANK SA cu sediul în mun.N, Bd.- - jud.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite contestația, constată că la data de 17.07.2006 creanța BANK era în cuantum de 422.562 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.A/18.12.2009
Tehnored.
Ex.8
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 585/2009.... | Acțiune în anulare. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
