Acțiune în anulare. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.509/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de intimata B (fostă ) împotriva deciziei nr.380/R din 9 septembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa contestatoarei și a intimaților, Cash & și Grup
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr.380/R/9.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția comercială în dosar nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 383/24.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele GRUP și CASH &
S-a admis cererea de chemare în garanție a B, formulată de pârâta CASH &
S-a constatat nulitatea facturii fiscale de stornare nr. - din 27.10.2005 emisă de GRUP și a tuturor operațiunilor actelor și plăților ulterioare cu au legătură cu sus-amintita factură.
S-a dispus restabilirea situației anterioare stornării.
S-au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
A reținut Curtea că, rațiunea instanței de fond întemeiată pe dispozițiile art. 39 și 50 din Legea nr. 64/1995 nu se susține. Aceasta întrucât, pe de o parte, dreptul de administrare al debitoarei nu este ridicat prin efectul legii, în perioada de observație, doar dacă aceasta își declară intenția de reorganizare în sensul art. 39 din lege, iar pe de altă parte emiterea facturii storno nr. -/27.10.2005 nu se circumscrie noțiunii de activitate curentă, așa cum a fost ea definită de art. 52 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Pe cale de consecință, întrucât debitoarea GRUP nu și-a declarat intenția de reorganizare, dreptul de administrare a operat retroactiv, potrivit art.50, astfel că, la data de 27.10.2005 debitoarea nu mai avea dreptul de-a administra bunurile din avere și de-a dispune de ele sub sancțiunea nulității, fiind aplicabil art. 46 alin.1.
Așa fiind, întrucât factura nr.-/27.10.2003 este lovită de nulitate absolută potrivit principiului repunerii în situația anterioară, suma constituirii garanției prin factura nr. -/15.03.2002, rămâne în ființă.
Ori, întrucât actul subsecvent operațiunii de stornare îl constituie plata către a sumei de 92501 lei respectându-se principiul disponibilității și cu aplicarea regulii anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, plata efectuată de către CASH & către este nulă în limitele sumei de 73.989 lei.
Restituirea către debitoarea GRUP a sumei de 73.989 lei, presupune însă analiza clauzelor contractuale, ea neconstituind efect al nulității, deși acțiunea principală și cererea de chemare în garanție sunt admisibile sub aspectul constatării nulității cât și al aplicării efectelor sale.
Nu s-au primit susținerile chematei în garanție relativ la puterea lucrului judecat, întrucât consecința recursului declarat de reclamant, rediscutarea cererii de chemare în garanție, în instanța de control judiciar, devine o necesitate a unei apărări comune, față de reclamant și pentru o eventuală despăgubire a pârâtului.
Pentru motivele de fapt și de drept sus-amintite, conform art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, modificând în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii, a cererii de chemare în garanție, dispunându-se restabilirea situației anterioare stornării.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, consecință a admiterii acțiunii,s-au respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat contestație în anulare intimata chemată în garanție CBa ducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.380/R/2008, reluarea judecății recursului de la cel mai vechi act de procedură efectuat în cauză și admiterea excepției de ordine publică a necompetenței materiale a instanței de judecată în soluționarea cererii de chemare în judecată.
În motivarea contestației se arată că nu s-au reținut de instanța de recurs susținerile privitoare la excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, fiind întemeiată contestația raportat la art.317 pct.2 Cod procedură civilă. Astfel, s-au încălcat dispozițiile art.105 Cod procedură civilă sancționate cu nulitatea întrucât, competența materială de soluționare a cererii de chemare în garanție, determinată de existența unei alte competențe materiale de soluționare decât cea a instanței de judecată de drept comun a fost stabilită conform clauzei compensatorii. Astfel, litigiile privind interpretarea clauzelor contractului și executarea obligațiilor sunt de competența exclusivă a Curții Internaționale de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României excluzând orice competență materială de soluționare a cererii de chemare în garanție.
Se mai arată că, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, întrucât instanța de recurs a comis o gravă greșeală materială, nepunând în discuția părților din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în raport de prevederile art.105 alin.1, art.108 alin.1 și art.302 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv dispozițiile Legii nr.64/1995 și ale Legii nr.85/2006.
În continuare, se arată că și în raport de starea de fapt sentința este greșită, întrucât, s-au nesocotit concluziile Curții Constituționale cuprinse în decizia nr.599/2005 și ale deciziei nr.186/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, întrucât numai prin ridicarea expresă a dreptului de administrare devin aplicabile dispozițiile privitoare la nulitatea operațiunilor efectuate după această dată.
În drept, art.317 alin.1 pct.2, art.318, art.309, 320 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Critica intimatei întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.1 pct.2, privitoare la încălcarea normelor de competență prevăzute în clauza compromisorie de la pct.25.1 din actul adițional nr.2/1002 la contractul de antrepriză lucrări construcție BV - nu se susține.
Aceasta, întrucât în fața instanței de fond s-a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov față de dispozițiile art.343 alin. 1 Cod procedură civilă iar instanța a respins excepția necompetenței funcționale, având în vedere că în contractul încheiat între părți clauza compromisorie își produce efectele doar în privința litigiului privind executarea contractului și nu în cel având ca obiect o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.85/2006.
Pe cale de consecință, dacă excepția de necompetență s-a invocat în fața instanței de fond, iar aceasta a respins-o, calea contestației în anulare devine inadmisibilă. În caz contrar, contestația în anulare fiind o cale de atac de retractare, instanța de control ar fi chemată să se pronunțe asupra propriei sale competențe, implicit asupra soluției adoptate deja.
Relativ la contestația în anulare specială întemeiată pe art.318 alin.1teza I Cod procedură civilă, respectiv greșeala materială săvârșită de instanța de recurs cu prilejul judecății, este inadmisibilă.
Astfel, nepunerea în discuția părților din oficiu, a excepției de necompetență materială întemeiată pe competența exclusivă a Curții Internaționale de Arbitraj Comercial, ori greșita apreciere a stării de fapt, față de faptul că, deschiderea procedurii reorganizării judiciare nu ridică în mod automat dreptul de administrare al debitoarei, nu constituie greșeli materiale, pentru că nu constituie consecința omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei. Motivele sus amintite reclamă greșeli de interpretare a dispozițiilor de drept procedural și material. Ori, contestația în anulare specială privește remedierea unor greșeli materiale, fiind inadmisibilă reformarea unor greșeli de fond.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite Curtea va respinge contestația în anulare formulată de chemata în garanție B împotriva deciziei nr.380/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția comercială, în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de chemata în garanție CBî mpotriva sentinței nr.380/R/9.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția comercială în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 11.12.2008
Tehnored.: / 15.12.2008
-2 ex. -
Judecător - sindic:
Judecători recurs: -; -; -
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
