Acțiune în anulare. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 512/
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 764/SIND din 25 octombrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 764/SIND/25.10.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6848/19.07.2004 încheiat între SC Bârsa SA și pârâta SC SA.
A fost obligată pârâta la restituirea către debitoarea SC Bârsa SA a bunurilor vândute în baza acestui contract, descrise în Anexa 1 actului.
În cazul în care bunurile la a căror restituire a fost obligată pârâta prin prezenta sentință nu mai există, aceasta urmând să achite debitoarei suma de 243.533,84 lei.
A reținut judecătorul-sindic că, prin sentința civilă nr. 175 /05.06.2002 a Tribunalului Brașovs -a deschis procedura reorganizării judiciare față de debitoarea SC Bârsa SA, iar prin încheierea din 24.11.2004 s-a pronunțat deschiderea procedurii falimentului acestei societăți.
După deschiderea procedurii insolvenței, la data de 19.04.2004, între debitoare, în calitate de vânzătoare și pârâta SA în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 6848 având ca obiect bunuri mobile descrise în anexa la contract, în valoare totală de 2.435.338.409 ROL + TVA.
Prin acest act pârâta s-a obligat să obligațiile sale de plată provenite din contractele de antrepriză nr. 521/15.01.2004 și 522/15.01.2004, existente față de vânzătoare, prin compensare, după data emiterii facturii de către SC Bârsa SA.
Potrivit art. 46 din nr. 85/2006, care reia dispozițiile art. 49 din nr. 64/1995, în vigoare la data încheierii contractului, "în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Nu s-au primit susținerile pârâtei potrivit cărora contractul de vânzare cumpărare a fost valabil încheiat, fiind încuviințat de către administratorul judiciar, în primul rând pentru că articolul sus menționat se referă explicit la actele efectuate după deschiderea procedurii insolvenței, care sunt supuse obligatoriu autorizării judecătorului sindic, iar în al doilea rând, nu au fost respectate nici dispozițiile art. 52 din Legea nr. 64/1996 privind convocarea adunării creditorilor în vederea încuviințării încheierii unui astfel de act.
Sunt, de asemenea irelevante, afirmațiile pârâtei potrivit cărora nu sunt dovedite existența fraudei, caracterul gratuit al actului sau disproporția vădită dintre contraprestații, întrucât, pentru constatarea nulității absolute a actului, nu este necesară dovedirea complicității terțului, exprimarea categorică și imperativă a normei, referindu-se exclusiv la momentul încheierii operațiunii juridice și anume după deschiderea procedurii insolvenței, iar compensarea nu se invocă, întrucât condițiile acesteia au fost create după deschiderea procedurii prin încheierea contractelor de antrepriză.
În speță nu se poate presupune că scoaterea din patrimoniul debitoarei a activelor imobilizate în valoarea stabilită prin contract, de 2.435.338.409 ROL + TVA, se încadrează în activitatea curentă a societății și deci nu beneficiază de excepția salvgardării impuse de art. 46, fiind de natură să îi prejudicieze pe creditori, care urmăresc recuperarea creanțelor în cadrul procedurii.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidator, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 6848/19.07.2004 încheiat între debitoare și pârâtă, a obligat pârâta să restituie patrimoniului debitoarei bunurile care au făcut obiectul acestuia, iar în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, pârâta va fi obligată să aducă la masa credală prețul bunurilor, stabilit prin contract.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de
În expunerea motivelor de recurs se arată că, contractul de antrepriză și cel de vânzare-cumpărare s-au încheiat anterior deschiderii procedurii, la 24.11.2004 cu acordul administratorului judiciar și al reprezentantului legal Bârsa, și cu respectarea planului de organizare.
Totodată, art. 403din Legea nr. 64/1995 în vigoare la momentul încheierii contractului, reține că administratorul poate îndeplini orice acte/operațiuni. În continuare se arată că, instanța de fond a făcut o greșită referire la art. 52 din Legea nr. 64/1995, întrucât acest articol nu prezintă conținutul iterat de instanța de fond în forma legii existentă la data încheierii contractului, însă chiar dacă ar fi existat, el fost interpretat greșit.
Trecând peste aceste critici se arată în continuare că față de dispozițiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, vânzarea operată se încadrează în condițiile obișnuite de executare a unei activități curente.
În continuare, greșit s-au aplicat dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, întrucât legea civilă nu retroactivează, iar dispozițiile art. 49 din Legea nr. 64/1995 nu sunt identice cu cele ale art. 46 din Legea nr. 85/2006. În fine, se mai arată că, dispozițiile art. 405din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data încheierii contractului, creează posibilitatea compensării legale, iar conform art. 406bunurile înstrăinate de administrator în exercițiul atribuțiilor sale, sunt dobândite libere, de orice sarcini.
În drept: art. 304 Cod procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat.
Într-adevăr, legea civilă nu retroactivează, însă dispozițiile Legii nr. 85/2006 sunt de imediată aplicare necuprinzând dispozițiile tranzitorii, astfel încât față de data înregistrării acțiunii, 4.10.2006, lega aplicabilă, este Legea nr. 85/2006. Oricum, indiferent dacă avem în vedere dispozițiile Legii nr. 85/2006 ori ale Legii nr. 64/1995, ambele prevăd sancțiunea nulității absolute pentru actele, operațiunile sau plățile efectuate de debitor după data deschiderii procedurii insolvenței dacă nu se încadrează în limitele unei activități curente.
Astfel, cum corect a apreciat instanța fondului, Legea nr. 85/2006 arată că desfășurarea activităților curente ale debitoarei, ce se încadrează în limitele obișnuite se face sub supravegherea administratorului, iar cele ce depășesc această limită sunt autorizate de administratorul judiciar cu aprobarea comitetului creditorilor. Ori, în speță nu a existat acceptul comitetului creditorilor pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6848/19.07.2004, iar prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a activelor imobilizate în valoarea stabilită prin contract, de 2.435, 338.409 ROL + TVA, nu se înțelege o activitate curentă, pe care o poate derula un debitor în perioada de observație, așa cum este ea reținută la art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006. Corect, deci a apreciat judecătorul sindic că, vânzarea celor mai bune mijloace fixe ca modalitate de stingere a obligațiilor pecuniare născute în sarcina falitei, în situația în care, încă de la angajarea lucrărilor de antrepriză Bârsa, se află într-o evidentă incapacitate de plată, nu se încadrează în limitele unei activități curente.
Mai mult, dacă am aprecia că legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății este Legea nr. 64/1995 republicată, în vigoare la momentul încheierii contractului, ea conține dispoziții mult mai stricte, nefiind suficient acceptul administratorului judiciar ci, și încuviințarea judecătorului-sindic.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, curtea conform art. 312 Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs, menținând ca temeinică și legală sentința recurată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 764/25.10.2007 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./12.12.2008
Dact./19.12.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
