Acțiune în anulare. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 895/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-pârâtă B, împotriva sentinței civile nr. 132 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
- deliberând -
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- la Tribunalul Bacău, GRUP în calitate de lichidator judiciar al L B, societate în faliment, a chemat în judecată pe și L solicitând anularea contractului de cesiune încheiat la data de 24 ianuarie 2006 între cele două pârâte și restituirea sumei de 15.000 lei plătită de L prin fila CEC nr. 1.
Prin sentința civilă nr. 1321/01 octombrie 2007 a Tribunalului Bacăua fost admisă acțiunea lichidatorului judiciar și s-a dispus anularea contractului.
Prin decizia civilă nr. 328/18 aprilie 2008 Curtea de APEL BACĂUa admis recursul declarat împotriva sentinței de mai sus și, casând-o, a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prin sentință civilă nr. 132/29 ianuarie 2009 Tribunalul Bacăua admis acțiunea și a anulat contractul de cesiune încheiat la data de 29 ianuarie 2006 între falită și pârâta
A obligat pârâta să restituie averii debitoarei falite suma de 15.000 lei plătită de falită la 10 aprilie 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin contractul încheiat la data de 24.01.2006 între C și C A, aceasta din urmă a cesionat creanțele pe care le avea asupra CLp entru prețul de 207.644,11 lei și care reprezintă contravaloarea facturilor emise de C A în derularea relațiilor comerciale dintre părți. Din acest preț s-a achitat către CAd oar suma de 15.000 lei printr-o filă cec decontata la 10.04.2006.
La data de 31.05.2006 fost deschisă procedura insolvenței CLB astfel cum rezultă din C 166/2006,cererea introductivă fiind formulată pe rolul Tribunalului în 2005.
Ulterior, prin sentința civilă 276/2006 din 27.09.2006 s-a deschis procedura insolvenței și asupra C De observat este faptul ca asociatul unic al CLe ste numitul care este asociat și a avut de la 26 septembrie 2005 calitate de administrator al C La data încheierii contractului de cesiune exista cererea de deschidere a insolvenței formulată împotriva SC SRL, or, prin preluarea creanțelor C A de către o altă societate (C L) a cărui administrator este același este evidentă intenția acestuia de a contracara intrarea in insolvență a CE. și ascunderea acestei situații celorlalți creditori. Prin această operațiune, care de altfel a fost efectuată cu 8 luni înainte de deschiderea procedurii CLs -au lezat interesele creditorilor acestei societăți întrucât, s-a încercat plata datoriilor altei societăți cu propriile resurse care erau deja neîndestulătoare pentru achitarea propriilor datorii. Intenția frauduloasă a administratorului statutar rezultă și din faptul că prețul contractului de cesiune este același cu datoria înregistrată de C ceea ce întărește teza expusă anterior de fraudare a intereselor creditorilor C Mai este de observat că intenția de fraudă rezultă și din atitudinea C A, care deși a introdus cerere de deschidere a insolventei C L în cursul anului 2005, a încheiat acest contract la 24.01.2006, cu 4 luni înainte de deschiderea insolvenței, pe parcursul desfășurării procesului pe rolul tribunalului interesul său major fiind de a-și obține creanța pe orice cale, chiar în frauda creditorilor ambelor societăți.
Tribunalul apreciat îndeplinite prevederile art. 80 lit. c iar prezumția de fraudă de care se face vorbire în textul art. 85 al 3 din I și care a fost demonstrată în cele expuse anterior, nu a fost răsturnată în prezenta cauza de către debitor, care nu și-a făcut apărări. În aceste condiții, în aprecierea instanței inexistența demersurilor debitorului de a răsturna prezumția de fraudă instituită de lege constituie încă un motiv care să determine concluzia intenției sale frauduloase, aceeași situație putând fi extrapolată și asupra C A, care de asemenea nu a formulat apărări.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- pentru cele ce urmează:
1. Contractul a cărui anulare a fost dispusă de instanță nu a fost păgubitor pentru debitoare sau pentru creditorii săi, întrucât, prin încheierea din activul acesteia a crescut cu 207.644 lei. Ori, printr-un act fraudulos masa credală ar fi trebuit să se diminueze.
La data încheierii contractului nu avea cunoștință de dificultățile financiare ale L, nu poate fi imputată. De altfel, neînscrierea a avut ca efect îmbogățirea L și nu o determinare a averii sale.
2. În mod greșit prima instanță a aplicat prevederile art. 85 al. 3 din Legea nr. 85/2006 nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 și 80 din legea nr. 85/2006 pentru a putea vorbi de o prezumție de fraudă din partea debitorului. Astfel, a fost un dobânditor de bună - credință a sumei de 15.000 lei, apărare pe care a formulat-o prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual și ca atare nu poate fi obligată la restituirea sumei.
3. Cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 85/2006, niciuna din situațiile prevăzute la literele a - g al articolului menționat nefiind incidente în cauză.
Curtea, analizând recursul declarat, constată că nu este întemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006 conform cărora pot fi anulate actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Din această perspectivă analiza tuturor celorlalte ipoteze legale prevăzute de același articol și indicate în motivele de recurs nu își are rostul, instanța de recurs fiind chemată doar să verifice în ce măsură prima instanță a făcut o corectă aplicare a textului legal indicat mai sus.
Privind din acest punct de vedere trebuie observat că la data încheierii contractului de cesiune de creanță, 24 ianuarie 2006, avea deja cunoștință de dificultățile financiare prin care trecea. împotriva căreia introdusese, de altfel, și o cerere de deschidere a procedurii insolvenței încă din 2005.
Întrând în relații cu ambele societăți a avut reprezentare exactă a faptului că atât L cât și aveau același administrator. Cunoscând, cum s-a arătat mai sus, dificultățile financiare ale L, este evident că a avut și reprezentare exactă a faptului că cedând către L creanțele pe care le avea asupra lezează interesele creditorilor L, întrucât această societate urma să-și realizeze creanța, pe seama unei societăți cu mari probleme financiare, confirmate ulterior și de intrarea ei în insolvență.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, susținerile referitoare la nediminuarea patrimoniului L nu pot fi primite câtă vreme, prețul plătit conform contractului, nu putea să mai fie recuperat de la
Chiar dacă prima instanță a reținut în mod eronat că în cauză apreciază prezumția de fraudă prevăzută de art. 85 al. 3 din legea nr. 85/2006, susținerea recurentei în acest sens fiind întemeiată, soluția instanței de fond este pe deplin întemeiată pe prevederile art. 80 al. l lit. c din legea nr. 85/2006.
Reluând și concluzionând prin încheierea contractului de cesiune de creanță a avut reprezentare deplină a faptului că cedând către creanță imposibil sau deficit de realizat din cauza dificultăților financiare, lezează interesele creditoarei Sunt îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 80 lit. c din legea nr. 85/2006, respectiv lezarea intereselor creditorilor, frauda debitului rezultând din cunoașterea de către acesta a dificultăților financiare ale L, complicitatea terțului la fraudă (conform celor arătate anterior) și încheierea actului în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă B, cu sediul în B,-, sector 3 și cu sediu procesual ales în B,-, sector 1, prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 132 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, prin lichidator judiciar GRUP B, cu sediul în B,-,. 132,. B,. 2, județul B și intimata-pârâtă B, prin administrator, cu domiciliul în B, str. -. 13,. B,. 2,. 5, județul B, în B, str. -. 32,. F,. 11, județul B și în B, str. -. 119,. A,. 26, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
red.-
tehnored. 9 ex.
19 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 127/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Încheierea 19/2008. Curtea de... → |
|---|
