Acțiune în anulare. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 930
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de COMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI SC SA, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-,. 28,. A,. 4, județul P și creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1559 din data de 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SA,cu sediul în comuna,-, (sat ) județul P, reprezentată de administrator special, domiciliat în T, Al. nr.5 Bl.92 A. 1 județul T, prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în P- județul P și pârâții, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în T,-,. C,. 22, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod pr. civilă a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova în cadrul dosarului de faliment nr-, reclamantul Comitetul Creditorilor al SC SA, prin reprezentant a chemat în judecată pârâții debitoarea prin administrator special, - și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea contractelor de cesiune de acțiuni nr.4423/29.10.2002 și cel din data de 10.01.2003, ambele încheiate între debitoare în calitate de cesionar și - în calitate de cedent, anularea contractului de cesiune de acțiuni din data de 20.12.2002 încheiat între debitoare în calitate de cesionar și pârâtul în calitate de cedent.
Pe cale de consecință, a solicitat reclamanta, restituirea sumei de 146.700.000.000 lei ROL reprezentând c/val. sumei plătite de debitoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență debitoarea a încheiat cele trei contracte de cesiune de acțiuni cu 2 acționari ce dețineau mai mult de 20 % din acțiunile debitoarei, operațiuni încheiate în dauna creditorilor, întrucât la încheierea contractelor c/val. acțiunilor a fost supraevaluată în sensul că valoarea reală de 90,456 % din cota de participare la capitalul social era de 15.541.999.041 ROL iar debitoarea a plătit 146.700.000.000 ROL, ceea ce a dus societatea în faliment.
Prin sentința nr.322/20.06.2007 Tribunalul Prahovaa deschis acțiunea formulată de comitetul creditorilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente art.80 alin.2 lit.c din Legea 85./2006, deoarece în speță nu sunt întrunite cerințele imperative ale textului, în sensul că pârâții, la data încheierii actelor juridice, nu dețineau cel puțin 20 % din capitalul social al debitoarei, fiecare dintre ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Comitetul Creditorilor al SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.1336/29.11.2006 Curtea de Apel Ploieștia admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că în aprecierea incidenței disp.art.80 alin.2 lit.c invocate de reclamant, din actele dosarului nu rezultă cât anume din capitalul social al debitoarei deține fiecare dintre pârâți la data încheierii actelor de cesiune a căror anulare se solicită și nici dacă aceste acte au fost încheiate în dauna creditorilor.
Pe linia deciziei de casare se reține necesitatea efectuării unei expertize de specialitate care să stabilească cu certitudine din verificarea actelor societății ce cotă parte din acțiuni deținea fiecare dintre pârâți din capitalul social al debitoarei la data încheierii actelor ce formează obiectul cauzei și dacă actele au fost încheiate în dauna creditorilor, în sensul de a se stabili influența acestora în ajungerea societății în stare de insolvență, totodată expertul urmând a verifica dacă în raport cu cotația pe piață de valori a acțiunilor societății de la acea dată, prețul de vânzare prin actele încheiate a fost cel real, în sensul dacă cuantumul unei acțiuni a fost supraevaluat.
Cu ocazia rejudecării în fond după casare, la termenul din data de 12.11.2008 pârâții - și, au invocat excepția de decădere a reclamantului Comitetul Creditorilor al SC SA din dreptul de a introduce cererea în anularea contractelor de cesiune de acțiuni atacate în cauză.
În motivarea excepției pârâții au susținut că nu au fost respectate dispozițiile art.79 și 80 din Legea 85/2006 (care au preluat dispozițiile art.60, 61 din Legea 64/1995), în sensul că cererea de chemare în judecată a fost promovată după împlinirea termenului de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b, termenul în cauză fiind unul legal peremptoriu a cărui nerespectare atrage decăderea.
Pe calea concluziilor orale cât și a celor scrise, cu privire la excepția invocată de către pârâți, reclamantul a arătat că termenele reglementate de art. 81 sunt termene de prescripție, iar acțiunea formulată de Comitetul Creditorilor al SC SA se încadrează în termenul maxim de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Tribunalul Prahova, prin sentinta 1559 / 23 decembrie 2008, admis exceptia de decădere a reclamantului Comitetul creditorilor al SC SA din dreptul de a introduce cerere în anulare și a respins cererea în anulare formulată de reclamant ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința din 23 sept.2005 s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment conform Legii 64/1995, judecătorul sindic punând în vedere administratorului judiciar să întocmească raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței reglementat la acea vreme conform art.24 lit.a în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii.
În această situație, este cert că termenul de 30 de zile stabilit prin sentința de deschidere a procedurii a început să curgă la data de 24 sept.2005, împlinindu-se la data de 25 octombrie 2005, moment procesual de la care începe să curgă termenul de 1 an pentru introducerea acțiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale.
În speță, acțiunea reclamantului Comitetul creditorilor a fost formulată în dosarul privind procedura debitoarei SC SA la data de 24.01.2007, așa cum poartă viza de primire a judecătorului desemnat la acea dată cu judecarea cauzei, după expirarea termenului de 1 an, termen ce s-a împlinit la data de 25 oct.2006.
În opinia instanței, dispozițiile art.81 trebuiesc interpretate în sensul că termenul de 1 an pentru exercitarea acțiunii în anulare trebuie să curgă de la momentul stabilit de judecătorul sindic pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței, termen care fără doar și poate trebuie să se situeze în intervalul de 18 luni de la data deschiderii procedurii. O interpretare contrară (așa cum susține reclamanta), în sensul că dispozițiile art.81 reglementează două termene (fie amândouă de decădere, fie amândouă de prescripție potrivit opiniilor existente în doctrină), ar avea o natură ajuridică, deoarece ar fi absurd a se crede că legiuitorul a prevăzut două momente limită până la care se poate exercita acțiunea în anulare.
Impotriva sentinței au declarat recurs atât cât și P, ambele în calitate de reprezentante ale Comitetului creditorilor, motivele de recurs fiind identice.
S-a susținut de către recurente că hotărârea recurată este nelegală deoarece a schimbat calitatea părților ce se judecă în prezenta cauză, reținând că P are calitatea de pârât, în condițiile în care acest creditor este unul dintre reprezentanții reclamantului, alături de.
Al doilea motiv de recurs privește faptul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, interpretând că acțiunea promovată de reclamantă a fost formulată tardiv, chiar dacă ea a fost introdusă în termenul de 18 luni prevăzut de art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006, actualizată.
In susținerea acestui motiv de recurs au arătat că interpretarea dată de instanța de fond este esențialmente greșită atâta timp cât legiuitorul nu stabilește o sancțiune pentru depășirea termenului minim de un an și permite formularea unei asemenea acțiuni în termenul maxim de 18 luni.
Recurentele consideră că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului legal de 18 luni, întrucât deschiderea procedurii insolvenței a avut loc pe data de 23.09.2005, iar acțiunea în anulare a fost depusă pe data de 22.01.2007, în acest sens fiind și doctrina de specialitate, nominalizând câțiva dintre autori.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru pronunțare pe fondul pricinii.
Intimații și - au formulat concluzii scrise cu caracter de întâmpinare, prin care au invocat excepția de nulitate a recursului declarat de Comitetul creditorilor, prin reprezentant, pentru nemotivare în termen procedural.
In susținerea excepției s-a menționat că memoriul de motivare a recursului, depus separat de declarația de recurs de către Comitetul creditorilor prin, nu beneficiază de viza de înregistrare la ribunalul Prahova și, în consecință, nu are dată certă în sens procesual, cu toate consecințele pe care aceasta le implică sub aspectul respectării termenului legal peremptoriu de motivare a recursului.
Intimații au invocat și excepția de inadmisibilitate a recursului și au solicitat să se respingă recursul exercitat de P sau, în subsidiar, să se admită excepția lipsei calității de reprezentant a P de a exercita recurs în cauză pe numele și pe seama Comitetului creditorilor SC SA și să se anuleze acest recurs.
S-a arătat că deși în adunarea creditorilor din 15.05.2008 s-a decis coreprezentarea Comitetului creditorilor de către un reprezentant convențional, respectiv de creditorul P alături de reprezentantul legal, Comitetul nu poate să exercite în cauză decât un recurs, care a și fost declarat de către și, drept urmare, recursul P este inadmisibil întrucât acest recurent nu a avut calitatea de parte la judecata în primă instanță, întrucât legea nu îi recunoaște legitimare procesuală activă.
O alta excepție invocată de intimați a fost aceea a lipsei dovezii calității de reprezentant a P în exercitarea recursului pe numele și pe seama Comitetului creditorilor SC SA - în faliment.
Sub acest aspect s-a solicitat să se constate că mandatul judiciar convențional dat P este limitat pentru a co-reprezenta Comitetul creditorilor debitoarei în primă instanță și nu vizează expres și căile de atac și, de asemenea, solicită să se constate că mandatarul neavocat poate exercita calea de atac doar în condițiile în care dreptul de exercitare a căii de atac i-a fost conferit în mod expres de către mandantul parte litigant.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivându-se că erorile strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești referitoare la calitatea părții interesate pot fi oricând îndreptate din oficiu.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs s-a precizat, în esență, că termenul de introducere a acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, reglementat de art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006 este un termen legal peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea titularului dreptului
procesual exercitat peste termen, constând din pierderea acestui drept procesual și nulitatea tuturor actelor de procedură subsecvente efectuate în cauză.
Recurenta Pad epus și concluzii scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma excepțiilor invocate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția de nulitate pentru nemotivare în termen procedural a recursului de către Comitetul creditorilor prin reprezentant legal.
Prin adresa transmisă de către Tribunalul Prahova și înregistrată la Curtea de Apel sub nr. 10941/29.05.2009 se confirmă faptul că în evidențele Biroului de reorganizare judiciară și faliment cât și în registrul judecătorului de serviciu din data de 27.02.2009 la poziția 55 se află înregistrat recursul declarat de Comitetul creditorilor societății debitoare prin reprezentant legal.
Se mai arată, în aceeași adresă, că recursul a fost înregistrat la data de 27.02.2009 și în registrul căilor de atac aflat la Biroul de reorganizare judiciară și faliment.
In declarația de recurs Comitetul creditorilor a precizat că anexează motivele de recurs în cinci exemplare pentru comunicare tuturor părților din proces.
Prin urmare, excepția urmează a fi respinsă ca nefondată, rezultând din actele menționat anterior, ca recursul a fost motivat în termen, fiind depus și înregistrat ca anexă a declarației de recurs.
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de
Din copia procesului verbal încheiat la data de 15.05.2008 cu ocazia convocării Comitetului creditorilor se constată că prin hotărârea luată în acea dată s-a stabilit ca în acțiunea în anulare promovată de Comitetul creditorilor acesta să aibă doi reprezentanți, respectiv și
Potrivit art.68 Cod pr.civilă mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanță.
Din modul de redactare a procesului verbal reiese că Paf ost mandatată de către Comitetul creditorilor să-l reprezinte în acțiunea în anulare, fără să fie precizată vreo limitare sau restricție a mandatului, ceea ce este interpretat de această instanță ca fiind un mandat general.
Fiind un mandat general pentru reprezentare în acțiunea în anulare, P nu mai avea nevoie de o altă dovadă a calității de reprezentant.
Pe de altă parte, Curtea nu poate reține că Pae xercitat recursul în nume propriu atâta timp cât în preambulul acestuia se precizează că se formulează recursul în calitate de președinte al Comitetului creditorilor.
Pe cale de consecință și excepția inadmisibilității recursului declarat de P se va respinge ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei
Cele două recursuri vor fi examinate împreună, ele cuprinzând motive identice.
Primul motiv de recurs privind nelegalitatea sentinței deoarece a fost schimbată calitatea părților care se judecă urmează a fi respins ca nefondat. Din verificarea actelor dosarului rezultă că recurenta Paf ost înscrisă ca
pârâtă în dispozitivul sentinței, dar pe parcursul judecării cauzei a avut poziția de creditoare-reclamantă, fapt care rezultă din citativele încheierilor prealabile pronunțării sentinței.
Eroarea din dispozitiv poate fi îndreptată pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială.
Al doilea motiv de recurs este fondat.
Instanța de fond a admis în mod greșit excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiunea în anularea actelor frauduloase.
Potrivit art. 81 din Legea 85/2006 acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
2 al aceluiași articol prevede ca și Comitetul creditorilor poate introduce la JUDECĂTOR 2: Valentin Niță Maria Pohoață l-sindic o astfel de acțiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.
Curtea apreciază că în prezenta cauză termenul în care poate fi formulată acțiunea în anularea actelor frauduloase de către Comitetul creditorilor este de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Astfel, potrivit textului precizat cel care trebuie să introducă acțiunea pentru anularea actelor frauduloase este administratorul / lichidatorul judiciar în termen de 1 an.
Daca acesta nu promovează o astfel de acțiune Comitetul creditorilor poate să introducă acțiunea prevăzută de art. 79 si 80 din Legea 85/2006, dar tot în termenul de 18 luni de la deschiderea procedurii. Aceasta este și opinia exprimată de prof. univ. dr. în Tratatul de insolventa,. B 2006, dar și de alți autori.
Termenul de 1 an este regula în materie, în schimb termenul de 18 luni apare ca o excepție, pentru a da posibilitatea Comitetului creditorilor să formuleze acțiunea în anulare atunci când nu o face administratorul/ lichidatorul judiciar, fiind o acțiune cu caracter subsidiar.
In sprijinul acestei hotărâri a instanței este și faptul ca art.79 si 80 din Legea 85/2006 prevăd anularea și nu constatarea nulității actului juridic, ceea ce impune concluzia că opereaza nulitatea relativă, căreia i se aplică regimul juridic al prescripției extinctive cu durata maximă de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Aplicarea unui termen mai generos și anume cel de 18 luni se impune, dat fiind și scopul procedurii prevăzute de Legea 85/2006, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolvență și satisfacerea creanțelor creditorilor prin plata acestora și nu salvarea pasivului debitorului.
Rezultă că acțiunea formulată de Comitetul creditorilor la data de 22.01.2007 prin care solicită anularea actelor frauduloase a fost formulată în termenul legal de 18 luni, deoarece data deschiderii procedurii a fost 23.09.2005.
Pentru aceste considerente excepția de decădere invocată de intimații si se va respinge și se va trimite cauza pentru soluționare pe fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului declarat de Comitetul Creditorilor SC SA prin, invocată de intimații și -.
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de P, invocată de aceiași intimați.
Admite recursurile declarate deCOMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI SC SA,prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-,. 28,. A,. 4, județul P și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1559 din data de 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SA,cu sediul în comuna,-, (sat ) județul P, reprezentată de administrator special, domiciliat în T, Al. nr.5 Bl.92 A. 1 județul T, prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în P- județul P și pârâții, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în T,-,. C,. 22, județul T, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă, Fiind în concediu de odihnă,
se semnează de către se semnează de către
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă,
se semnează de către
grefier șef secție
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. - 3ex./1.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
