Acțiune în anulare. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 94/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 954/Sind din 15 octombrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 954/SIND/15.10.2008 Tribunalul Brașov - prin judecătorul-sindic a respins acțiunea formulată de DGFP B în contradictoriu cu Asociația de 1 și Agroindustriala R având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 217/10.12.2004.
În motivarea hotărârii se reține că actul în litigiu a fost încheiat în condițiile OUG nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, cu respectarea dispozițiilor legale, atât în ceea ce privește prețul cât și condițiile de transferare a dreptului de proprietate. Acest act nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, ci un act juridic impus de lege, astfel încât nu se poate imputa reaua-credință ori intenția de fraudă a creditorilor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea DGFP B invocând greșita aplicare a legii în ceea ce privește valorile contabile ale bunurilor transferate ce au fost raportate la anul 1994 și nu la data predării în folosință a bunurilor. Atribuirea în folosință gratuită nu condiționează vânzarea acestora la expirarea termenului, dispozițiile legii nefiind imperative, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune anularea actului.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este fondat.
Caracterul imperativ al dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 cu privire la contractul de atribuire în folosință, rezultă din însăși formularea textului de lege care dispune expres atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice și fabricilor de nutrețuri dezafectate. Obiectul acestor contracte fiind spațiile dezafectate, încheierea lor nu poate aduce nici un prejudiciu proprietarului și nici nu poate leza interesele creditorilor. Scopul pe care legiuitorul l- avut în vedere la instituirea obligației de a atribui în folosință gratuită spațiile agricole dezafectate este punerea acestora în valoare. În același context se analizează și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul contractului de atribuire în folosință gratuită, în mod corect instanța de fond reținând că prin încheierea contractului de comodat se valorifică un drept conferit de lege.
invocată de recurentă referitoare la prețul derizoriu de vânzare a activelor nu își găsește justificarea în probele administrate.
Prețul vânzării era strict determinat de lege reprezentând 10% din valoarea contabilă stabilită la momentul atribuirii, astfel încât nu se pune problema unei operațiuni comerciale lezionare. În anexele la contracte este înscrisă valoarea de inventar, fără a se preciza că este valoarea înregistrată în anul 1994, iar recurenta nu a solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile, bazându-se doar pe înscrisuri care nu îi confirmă susținerile. Mai mult, din interogatoriul pârâtei rezultă că valoarea terenurilor a fost determinată prin expertiza judiciară de la data atribuirii în folosință, fiind similară cu valoarea din dosarul de prezentare întocmit de lichidatorul judiciar în decembrie 2006, iar cu privire la construcție, față de prevederile HG nr. 500/1994 acestea nu au fost supuse reevaluării, fiind imobilizări corporale. Valoarea zero a unor bunuri se explică prin faptul că acestora li s-au întocmit formele de casare dar nu au fost demolate, fiind menținute în evidența contabilă ca inventar.
Raportat la aceste considerente, se constată că au fost respectate prevederile art. 10 din nr.HG 216/2002 atât în ceea ce privește condițiile de încheiere a actului cât și a prețului contractat, astfel încât nu au fost încălcate dispozițiile art. 80 alin.1 lit. b din legea insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP B împotriva sentinței civile nr. 954/SIND/15.10.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red: /3.03.2009
Dact:/ 16.03.2009
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 133/2009.... → |
|---|
