Acțiune în anulare. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
DOSAR NR-
DECIZIA NR.986
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Judecător - -a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC GRUP SA,cu sediul în B,-,.2,.B,.18, județul B împotriva sentinței nr.292/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC 2000 SRL prin lichidator SP și ASOCIAȚII, cu sediul în B, str.-,.19,.3, județul
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr.-/29 mai 2009 și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei, anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC GRUP SA B, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata debitoare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-debitoare a depus la dosarul cauzei note scrise, precum și o cerere prin care se solicită judecarea cauzei în lipsa unui reprezentant al său, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC Grup SA, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC Grup SA, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Precizează că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât
instanța de fond a ignorat probele aflate la dosar, situația de drept și de fapt care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare, ce a reprezentat o formă de executare silită exercitată de Banca Transilvania - Sucursala B în baza contractelor de creditare și a făcut o aplicare formală a dispozițiilor art.79-80 din Legea nr.85/2006.
Nu a fost vorba de un act prin care debitoarea a încercat să-și vândă activele în vederea fraudărilor intereselor creditorilor, ci de o modalitate de executare silită prevăzută în contractul de creditoare dintre debitoare și Banca Transilvania pentru a-și recupera integral creditele aflate în sold la data de 13.07.2007, majorările și penalitățile rezultate din contractele de creditare și din actele adiționale.
Dacă vânzarea s-ar fi făcut cu aplicarea celorlalte dispoziții din contractele de credit, respectiv prin executare silită făcută prin intermediul executorului judecătoresc, atunci nimeni nu ar mai fi putut-o contesta. Or, dat fiind că din punct de vedre juridic acest contract de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este echivalent cu o executare silită, nu se poate spune că a fost încheiat în fraudarea intereselor creditorilor, doar pentru că Legea nr.85/2006 dă lichidatorilor posibilitatea de a solicita anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de debitor.
Conform clauzelor contractului și mecanismului vânzării, debitoarea nu a avut nici opțiunea și nici posibilitatea materială de a dispune de vreun leu din suma menționată cu titlu de preț.
În mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu în sensul respingerii acesteia ca nefondată, în condițiile în care Banca Transilvania - Sucursala Baf ost parte în tranzacție, această instituție bancară fiind cea care a gestionat sumele plătite cu titlu de preț.
Instanța trebuia să dispună repunerea părților în situația anterioară și în
sensul de a obliga banca să îi restituie suma de 695.797 lei ce a fost achitată de societate direct către bancă, conform OP nr.620/13.07.2007, să se dispună înscrierea sa la masa credală cu suma rămasă de recuperat, iar în favoarea băncii să fie recunoscute toate garanțiile reale, așa cum s-a solicitat de către aceasta.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de Banca Transilvania și repunerii părților în situația anterioară nu numai în ceea ce privește reintrarea bunului în patrimoniul debitoarei, ci și în ceea ce privește raporturile dintre SC Grup SA și Banca Transilvania și aceasta din urmă și societatea debitoare SC 2000 SRL, precum și față de ceilalți terți garanți reali. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Princererea formulată la data de 14.12.2007, lichidatorul judiciar SP
& Asociații, desemnat în dosarul nr.4616/2007 pentru debitoarea SC 2000 SRL, a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.1309/13.07.2007, încheiat de societatea debitoare SC 2000 SRL, în calitate de vânzător, și pârâta SC GRUP SA, în calitate de cumpărător.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 06.07.2007, SC 2000 SRL, prin administrator, a formulat cerere de intrare în faliment prin procedura simplificată.
La data de 13.07.2007, potrivit adresei eliberate de Banca Transilvania SA - Sucursala B, debitoarea vinde liber de servituți și fără nici o rezervă activul compus din imobile lotul 4, utilaje împreună cu suprafața de teren de 2471 mp situate în intravilanul comunei - județul B, către SC GRUP SA Prețul convenit de 1.020.000 lei a fost încasat de la cumpărătoare
astfel: suma de 695.797 lei în contul escrow deschis la Banca Transilvania - Sucursala B, conform OP. nr.620/13.07.20, iar suma de 324.203 lei se compensează cu obligațiile de plată ale societății vânzătoare, potrivit proceselor verbale de compensare.
A arătat lichidatorul că această operațiune de vânzare-cumpărare a fost efectuată în perioada suspectă, înainte cu 120 de zile de la data deschiderii procedurii, cu scopul de sustrage bunuri de la urmărirea de către toți creditorii debitoarei, tabelul definitiv consolidat cuprinde creanțe în sumă de 627.509,46 lei, bunurile vândute au fost subevaluate. Totodată tranzacția s-a făcut cu un cumpărător care avea și calitatea de creditor, cu scopul vădit de a frauda creditorii salariați și creditorii bugetari.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.79 și 80 din Legea nr.85/2006.
La data de 15.01.2008, Banca Transilvania - Sucursala B, în conformitate cu dispozițiile art.49 cod proc.civ. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că bunurile ce au făcut obiectul vânzării au fost grevate de trei ipoteci - rangul întâi, doi și trei - intabulate în favoarea sa, pentru a garanta credite în valoare totală de 600.000 lei, la care se adaugă dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, calculate conform contractelor de credit în vigoare la data de 13.07.2007.
Vânzarea de active s-a realizat cu acordul expres și sub supravegherea sa în calitate de creditor garantat, acord materializat în adresa nr.5290/13.07.2007 și atât banca, în calitate creditor garantat, cât și cumpărătoarea SC GRUP SA au fost de bună credință la data autentificării contractului și nu au avut știință de acțiunea debitoarei, în sensul deschiderii procedurii falimentului. De altfel, intervenienta se află într-o poziție privilegiată față de toate categoriile de creditori enumerate de lichidator- salariați, creditori bugetari, creditori, iar prețul oferit de pârâta SC GRUP SA este un preț real sincer și serios.
Intervenienta a mai solicitat, in ipoteza în care se va dispune anularea vânzării, repunerea în vigoare a contractului de credit nr.00040/20.01.2006 și actele adiționale la acesta, contractului de credit nr.00802 din 9.06.2006 precum și constituirea ipotecilor asupra celor două imobile - teren și construcții din comuna, a garanțiilor reale imobiliare asupra utilajelor și asupra încasărilor prezente și viitoare și soldul contului curent al debitoarei. Repunerea părților în situația anterioară vizează deopotrivă și creditorii care au avut înființate popriri asupra contului debitoarei deschis la Banca Transilvania, care și-au recuperat creanțele din suma constituită în depozit.
În final, s-a solicitat introducerea în cauză a creditorilor care și-au recuperat creanțele din suma constituită în depozitul și obligarea acestora de a restitui averii debitoarei sumele încasate, respectiv SC SRL, SC SRL, SC SA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.49 alin.2 Cod
procedură civilă.
Pârâta SC GRUP SA a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât imobilele ce au făcut obiectul vânzării au fost înstrăinate pentru realizarea drepturilor substanțiale ale creditorului privilegiat, care avea el însuși dreptul procedural de a dispune vânzarea pentru recuperarea creanțelor.
Potrivit clauzelor contractului și mecanismului vânzării, debitoarea nu a avut opțiunea și nici posibilitatea materială de a dispune de prețul încasat, astfel încât nu se poate reține că aceasta a urmărit deliberat prejudicierea altor creditori.Anularea actului ar fi lipsită de finalitate juridică de vreme ce tot banca intervenientă ar fi îndestulată înaintea celorlalți creditori.
În concluzie, vânzarea cu știrea și acordul băncii a unor bunuri ipotecate în favoarea sa, întrunește condițiile înscrise în dispozițiile Codului civil privind ștergerea obligațiilor și nu se poate vorbi de o convenție de vânzare încheiată prin fraudarea altor creditori.
Pârâta a fost un dobânditor de bună credință, care nu a cunoscut despre
cererea formulată de debitoare de deschidere a procedurii falimentului, culpa aparținând doar administratorului societății vânzătoare- debitoarea în cauză, a cărui răspundere personală trebuie a fi antrenată în prezenta procedură.
Pârâta a formulat de asemenea, în conformitate cu dispozițiileart.57 Cod procdură civilă, cerere de chemare în judecatăîn calitate de pârâte a celor trei societăți comerciale, respectiv SC SRL, SC SRL, SC SA, și -, beneficiari ai contravalorii titlurilor executorii pentru care era înființată poprirea bancară, până la concurența sumelor prevăzute în dispozițiile de poprire, astfel: 15.898,30 lei în favoarea pârâtei SC SA B, suma de 11.496,20 în favoarea pârâtei SC SRL și suma de 9012,45 lei în favoarea pârâtei SC SRL, cu mențiunea că cererea are ca finalitate, în eventualitatea anulării vânzării, repunerea părților în situația anterioară, inclusiv prin întoarcerea executării.
SC SRL, SC SA B, și - au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că textul de lege ce are ca fundament cererea de chemare în judecată formulată de lichidator este de strictă interpretare, iar în eventualitatea repunerii părților în situația anterioară, între pârâta SC GRUP SA și aceștia nu există nici un raport juridic, în concluzie nu sunt părți în contractul de vânzare cumpărare.
Pârâta SC SRL a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de lichidator, întrucât desființarea formelor de executare nu este în competența judecătorului sindic, și cu atât mai puțin în procedura insolvenței, iar admiterea unei asemenea cereri ar conduce la modificarea tabelului definitiv al creanțelor.
La termenul de judecată din 13.05.2008 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca unic obiectiv stabilirea valorii reale de cumpărare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Întrucât lichidatorul judiciar a solicitat se da eficiență celorlalte motive de anulare invocate în cererea de chemare în judecată și nu celui prin care se contesta inițial valoarea la carte bunurile cu fost înstrăinate, judecătorul sindic a revenit asupra acestei probe.
Prinsentința nr.292/25 februarie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea formulă de lichidatorul judiciar,a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare 1309/13.07.2007 și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintrării în patrimoniul debitoarei activuluicompus din imobil lotul 4, utilaje și suprafața de teren de 2471 mp teren, comuna.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Banca Transilvania SA - Sucursala
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, -, SC și SC SRL.
A respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de SC GRUP SA
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții, -, SC SRL și SC SA, tribunalul a admis-o, având în vedere că pentru a se putea desființa actul translativ de proprietate încheiat în frauda drepturilor creditorilor, practica judiciară a reținut că este necesar a fi citați în calitate de pârâți părțile actului a cărui revocare se solicită.
Părțile contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 13.07.2007 sunt SC 2000 și SC GRUP SA, cum dispozițiile art.79 din Legea nr.85/2006 sunt de strictă interpretare, pârâții SC SRL, SC SA, SC SRL, și - nu sunt părți în contractul de vânzare cumpărare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că admisibilitatea acțiunii formulată de lichidatorul judiciar SP & Asociații, fundamentată pe dispozițiile art.79- 80 din Legea nr.85/2006, prin care se solicită anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1309/13.07.2007, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorilor, frauda debitorului, creditorii să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, să nu fi intervenit decăderea și actul a cărui anulare se cere să fi fost încheiat în perioada suspectă.
A arătat tribunalul că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la doar 7 zile după înregistrarea cererii de insolvență, debitoarea, prin administrator, a avut cunoștință de rezultatul păgubitor, iar această prezumție de fraudă nu a fost tăgăduită în nici un moment de debitoare.
Prețul acestei vânzări a dus la acoperirea creanței creditorului ipotecar Banca Transilvania - Sucursala B și a celor trei creditori ,respectiv SC SRL, SC și SC SRL, în frauda creditorilor bugetari Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B precum și salariații debitoarei.
Toți acești din urmă creditori au o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum rezultă din conținutul tabelului definitiv consolidat, creanțe născute chiar anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, declarația de creanță Inspectoratului Teritorial d e Muncă și fișa sintetică totală depuse de DGFP
A preizat tribunalul că acțiunea a fost formulată înăuntrul termenului de 18 luni de la data deschiderii procedurii, respectiv la 14.12.2007, iar procedura de faliment s-a dispus prin sentința nr.200/27.09.2007, iar actul a cărui revocare se cere a fost încheiat în perioada suspectă, respectiv înăuntrul celor trei ani anterior deschiderii procedurii.
Îndeplinirea acestor condiții are drept consecință, a reținut tribunalul, desființarea actului fraudulos și, contrar unui principiu fundamental al dreptului civil, respectiv al ocrotirii bunei credințe, care se prezumă - fides praesumitur -textul de lege - art.83, alin.2 consacră regula potrivit căreia, în mod obiectiv, și dobânditorul de bună credință este obligat la restituirea bunului, conform art.80.
Acesta, potrivit art.83 al.2 din Legea nr.85/2006, a precizat tribunalul, va avea împotriva debitoarei un drept de creanță.
Cât privește cererea de intervenție formulată în interes propriu de către Banca Transilvania -Sucursala B, tribunalul repins-o,având în vedere pe de-o parte consecințele ce decurg din admiterea acțiunii în anularea actului fraudulos, contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.1309/13.07.2007, în sensul că pârâta SC SA areobligația de a restitui în natură debitoarei bunurile, cât și a celorlalte considerente expuse la momentul analizării calității părților în acțiunea de anulare a vânzării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC GRUP SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Susține recurenta că instanța de fond a ignorat probele aflate la dosar, situația de drept și de fapt care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare, ce a reprezentat o formă de executare silită exercitată de Banca Transilvania - Sucursala B, în baza contractelor de creditare, și a făcut o aplicare formală a dispozițiilor art.79-80 din Legea nr.85/2006.
Arată recurenta că în speță, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, nu a fost vorba de un act prin care debitoarea a încercat să-și vândă activele în vederea fraudărilor intereselor creditorilor, ci de o modalitate de executare silită prevăzută în contractul de creditoare dintre debitoare și Banca Transilvania, pentru a-și recupera integral creditele aflate în sold la data de 13.07.2007, majorările și penalitățile rezultate din contractele de creditare nr.00040/20.01.2006 și din actele adiționale la acesta și nr.00802/09.06.2006. Potrivit art.6 lit.a din contractul de credit nr.00040/20.01.2006 și art.5 lit.a din Condițiile generale de creditare, parte integrantă din contractul de credit nr.00802/09.06.2006, Banca avea la dispoziție mijloace specifice de recuperare a debitelor restante înregistrate în derularea contractelor de credit de către debitorii săi,printre care și vânzarea directă a activelor de către debitor, însă numai cu acordul și sub supravegherea sa.
Susține recurenta că dacă vânzarea s-ar fi făcut cu aplicarea celorlalte dispoziții din contractele de credit, respectiv prin executare silită făcută prin intermediul executorului judecătoresc, atunci nimeni nu ar mai fi putut-o contesta. Or, dat fiind că din punct de vedere juridic acest contract de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este echivalent cu o executare silită, nu se poate spune că a fost încheiat în fraudarea intereselor creditorilor, doar pentru că Legea nr.85/2006 dă lichidatorilor posibilitatea de a solicita anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de debitor.
Conform clauzelor contractului și mecanismului vânzării, debitoarea nu a avut nici opțiunea și nici posibilitatea materială de a dispune de vreun leu din suma menționată cu titlu de preț.
Arată recurenta că din aceste sume au fost îndestulați toți creditorii cunoscuți la acea dată, în sensul că demaraseră proceduri de executare silită și deci nu se poate afirma în nici un fel că vânzarea s-a făcut în fraudarea intereselor creditorilor, iar faptul că Banca Transilvania SA - Sucursala Bav irat diverse sume către creditorii SC SRL G, SC SRL și SC SRL, nu a fost un act de voință al băncii, aceasta era obligată să dea curs popririlor existente privitoare la SC 2000 SRL, toate cele trei societăți având titluri executorii și popriri înființate în baza acestora.
De altfel, susține recurenta, și statul,care se pretinde creditor la data de 13.07.2007, se înscrie la masa credală cu o sumă mai mică decât cea pretins datorată de debitoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Menționează recurenta și faptul că, și în cazul în care nu se va considera că a fost vorba de o executare silită, sumele achitate cu titlu de preț sunt cu mult peste valoarea de piață a bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și au fost folosite la achitarea tuturor creanțelor debitoarei cunoscute la data virării prețului și, de altfel, nici reclamanta nu a mai insistat asupra motivul privind vânzarea bunurilor sub valoarea lor de piață.
Conform evaluării făcute de expertul evaluator agreat de părți, bunurile
au fost vândute la un preț chiar mai mare decât valoarea lor de piață, iar în aceste condiții, în care prețul a fost peste prețul de piață al bunurilor și s-a plătit integral, iar banii au fost folosiți exclusiv pentru nevoile societății, acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, al cărui scop este readucerea bunului sau a prețului în patrimoniul societății debitoare, apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și
respingerea acțiunii.
II 1.Precizează recurenta că instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu în sensul respingerii acesteia ca nefondată, în condițiile în care Banca Transilvania - Sucursala Baf ost parte în tranzacție, această instituție bancară fiind cea care a gestionat sumele plătite cu titlu de preț.
Banca Transilvania, semnatară a Convenției de depozit a fost cea care a gestionat sumele plătite cu titlu de preț, această instituție fiind implicată direct în tranzacție, în calitate de supraveghetor al vânzării directe a bunului și de administrator al prețului obținut, parte în convenția de depozit, alături de Grup SA și 2000 SRL.
Menționează recurenta că Legea 85/2006 indică în ceea ce privește legitimarea procesuală activă, însă în speță, fiind vorba despre o situație atipică de vânzare-cumpărare, toate părțile implicate trebuie să stea în judecată, iar dispozițiile legii speciale trebuie completate cu dispozițiile legii generale.
2.Arată recurenta că, prin admiterea acțiunii, instanța trebuia să dispună repunerea părților în situația anterioară și în sensul de a obliga banca să îi restituie suma de 695.797 lei ce a fost achitată de societate direct către bancă, conform OP nr.620/13.07.2007, să se dispună înscrierea sa la masa credală cu suma rămasă de recuperat, iar în favoarea băncii să fie recunoscute toate garanțiile reale, așa cum s-a solicitat de către aceasta.
Instanța s-a limitat la a dispune repunerea părților în situația anterioară cu privire la reintrarea bunului în patrimoniul societății debitoare, i-a recunoscut buna credință, însă nu a mai finalizat raționamentul privind toate consecințele anulării contractului de vânzare-cumpărare și, în aceste condiții, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de Banca Transilvania - Sucursala B și a dispunerii repunerii părților în situația anterioară nu numai în ceea ce privește reintrarea bunului în patrimoniul debitoarei, ci și în ceea ce privește raporturile dintre SC Grup SA și Banca Transilvania și aceasta din urmă și societatea debitoare SC 2000 SRL, precum și față de ceilalți terți garanți reali.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, intimata-debitoare SC 2000 SRL, prin lichidator judiciar SP & ASOCIAȚII, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Intimata debitoare a arătat că tranzacția este un act fraudulos încheiat de
debitor în dauna drepturilor creditorilor, operațiunea de vânzare încadrându-se în dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, a mai arătat că judecătorul sindic a apreciat legal prin respingerea cererii de intervenție, întrucât conform art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 banca nu are calitate procesuală. Instanța legal a apreciat cu privire la reintrarea bunului în patrimoniul debitoarei, întrucât este rezultatul firesc al acțiunii în anulare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor
și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 06.07.2007, SC 2000 SRL, prin
administrator, a formulat cerere de intrare în faliment prin procedura simplificată.
La data de 13.07.2007, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.1309/13.07.2007, debitoarea SC 2000 SRL, în calitate de vânzător, prin același administrator, vinde liber de servituți și fără nici o rezervă activul compus din imobile lotul 4, utilaje împreună cu suprafața de teren de 2471 mp, situate în intravilanul comunei - județul B, către SC GRUP SA B, în calitate de cumpărător.
Prețul convenit de 1.020.000 lei a fost încasat de la cumpărătoare astfel: suma de 695.797 lei în contul escrow deschis la Banca Transilvania - Sucursala B, conform OP. nr.620/13.07.200, iar suma de 324.203 lei s-a compensat cu obligațiile de plată ale societății vânzătoare, potrivit proceselor verbale de compensare.
Lichidatorul judiciar SP & Asociații, desemnat în
dosarul nr.4616/2007 pentru debitoarea SC 2000 SRL, a solicitat, în temeiul dispozițiiloz art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1309/13.07.2007, încheiat între debitoarea SC 2000 SRL, în calitate de vânzător, și pârâta SC GRUP SA, în calitate de cumpărător, cu motivarea că această operațiune de vânzare-cumpărare a fost efectuată în perioada suspectă, înainte cu 120 de zile de la data deschiderii procedurii, cu scopul de sustrage bunuri de la urmărirea de către toți creditorii debitoarei, iar totodată tranzacția s-a făcut cu un cumpărător care avea și calitatea de creditor, cu scopul vădit de a frauda creditorii salariați și creditorii bugetari.
Potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art. 80 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Potrivit art. 81 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
La data de 6.07.2009, debitoarea, prin administrator, a
formulat cerere de intrare în faliment în procedură simplificată, iar la doar 7 zile după această dată, la data de 13.07.2009, debitoarea, prin același administrator a încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Din totalul prețului, o parte a fost încasat în contul deschis la Banca Transilvani, la rândul său creditor ipotecar, al cărei acord fost materializat în adresa nr.5290/13.07.2007, ducând la acoperirea creanței acestuia și a altor trei creditori SC SRL, SC și SC SRL, care aveau popriri înființate asupra contului debitoarei deschis la Banca Transilvania, iar pentru o parte din preț s-a reținut că se compensează cu obligațiile de plată ale debitoarei față de cumpărătoare, care la rândul său era creditor al debitoarei și astfel avea cunoștință de situația financiară a acesteia.
Prin sentința nr.200/27.09.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC 2000 SRL.
Față de această situație de fapt, curtea constată că judecătorul sindic a reținut în mod legal și temeinic că sunt îndeplinit condițiile prevăzute de art. 79-81 din Legea nr. 85/2006.ctul atacat a fost încheiat în perioada prevăzută, a creat un prejudiciu creditorilor, frauda debitorului, creditorii au o creanță certă, lichidă și exigibilă, acțiunea a fost formulată în termenul legal.
Dispozițiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevăd că, acă sunt
îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de către debitor, ceea ce nu s-a invocat sau dovedit în cauză.
Prin încheierea contractului de vânzare cumpărare din data de
13.07.2009, cum în mod corect a reținut judecătorul sindic, au fost fraudați ceilalți creditori ai debitoarei, creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, salariații debitoarei, aceștia având la rândul lor creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei. În consecință, fiind îndeplinite condițiile art. 79-80-81 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a procedat în mod legal la admiterea acțiunii.
Susținerea recurentei în sensul că, contractul de vânzare cumpărare a reprezentat o formă de executare silită exercitată de Banca Transilvania - Sucursala B, sau că ar echivala cu o executare silită, este total neîntemeiată, în condițiile în care din conținutul său rezultă în mod evident și fără echivoc că este un contract de vânzare-cumpărare.
Adresa nr.5290/13.07.2007 a Băncii Transilvania a fost menționată în
contractul de vânzare cumpărare, pentru a concretiza acordul acesteia, în calitate de creditor cu ipotecă asupra bunurilor vândute, de altfel aceasta nu a formulat în nici un fel susțineri în acest sens, privind mijloacele specifice de recuperare a debitelor restante, nefiind în nici un fel îndeplinite condițiile în sensul de a se aprecia că s-a efectuat o formă de executare silită, așa cum în mod total neîntemeiat și nelegal susține recurenta.
Nici faptul că din suma prevăzută ca preț al vânzării au fost achitate
debitele creditorilor SC SRL G, SC SRL și SC SRL, care exercitaseră formele de executare silită prin poprire asupra contului debitoarei deschis la Banca Transilvania, nu este de natură a susține afirmațiile recurentei.
Debitoarea a încheiat în calitate de vânzător contractul de vânzare cumpărare și cum o parte din preț a fost achitat în contul deschis la Banca Transilvania, s-a dat curs formelor de executare silită prin poprire demarate anterior de creditorii debitoarei asupra contului acesteia.
Susținerea recurentei în sensul că sumele achitate cu titlu de preț sunt cu mult peste valoarea de piață a bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este nerelevantă, câtă vreme nu valoarea bunurilor a constituit motivul pentru care s-a admis acțiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare, reclamanta revenind asupra acestui motiv inițial de anulare, în cursul judecății.
II 1. Banca Transilvania - Sucursala B, în conformitate cu dispozițiile art.49 alin.2 Cod procedură civilă, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că bunurile care au făcut obiectul vânzării au fost grevate de trei ipoteci în favoarea sa, vânzarea de active s-a realizat cu acordul expres și sub supravegherea sa în calitate de creditor garantat, acord materializat în adresa nr.5290/13.07.2007 și atât banca, în calitate creditor garantat, cât și cumpărătoarea SC GRUP SA au fost de bună credință
Intervenienta a mai solicitat, in ipoteza în care se va dispune anularea vânzării, repunerea în vigoare a contractului de credit și actele adiționale la acesta, precum și constituirea ipotecilor asupra celor două immobile, a garanțiilor reale imobiliare asupra utilajelor și asupra încasărilor prezente și viitoare și soldul contului curent al debitoarei, repunerea părților în situația anterioară vizând deopotrivă și creditorii care au avut înființate popriri asupra contului debitoarei deschis la Banca Transilvania, care și-au recuperat creanțele din suma constituită în depozit.
S-a mai solicitat prin cererea de intervenție introducerea în cauză a creditorilor care și-au recuperat creanțele din suma constituită în depozitul și obligarea acestora de a restitui averii debitoarei sumele încasate, respectiv: SC SRL, SC SRL, SC SA.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, respinsă de către judecătorul sindic prin sentința recurată, arată recurenta pârâtă că Banca Transilvania - Sucursala Baf ost parte în tranzacție, această instituție bancară fiind cea care a gestionat sumele plătite cu titlu de preț.
Susținerea recurentei este neîntemeiată, Banca Transilvania nefiind parte în Contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, părți în contractul de vânzare cumpărare fiind debitoarea SC 2000 SRL, în calitate de vânzător, și recurenta pârâtă SC GRUP SA, în calitate de cumpărător.
Judecătorul sindic a procedat în mod corect la aplicarea dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 85/2006- alin.5, care prevăd că legitimarea procesuală activă în acțiunile în anulare reglementate de art. 79 și 80 aparține administratorului judiciar, respectiv lichidatorului, comitetului creditorilor, și alin. 6, care prevăd că au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 debitorul și, după caz, cocontractantul său.
Menționarea în cuprinsul contractului a adresei nr. 5290/13.07.2007 aparținând Băncii Transilvania, faptul că o parte din preț s-a achitat prin virament bancar în contul vânzătoarei deschis la această bancă, faptul că aceasta a dat curs popririlor înființate de către creditorii vânzătoarei, nu sunt de natură a-i atribui acesteia calitatea de parte în contractul de vânzare cumpărare.
Mai mult decât atât, trebuie precizat că Banca Transilvania, care a formulat cererea de intervenție în interes propriu, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin.2 Cod procedură civilă, nu a formulat recurs împotriva sentinței prin care cererea sa a fost respinsă, motiv pentru care criticile recurentei pârâte cu privire la greșita pronunțare asupra cererii de intervenție în interes propriu, în sensul respingerii acesteia, nu pot fi primite.
2.Susține recurenta că, prin admiterea acțiunii, instanța trebuia să dispună repunerea părților în situația anterioară și în sensul de a obliga banca să îi restituie suma ce a fost achitată de societate direct către bancă, conform OP nr.620/13.07.2007, să dispună înscrierea sa la masa credală cu suma rămasă de recuperat, iar în favoarea băncii să fie recunoscute toate garanțiile reale, așa cum s-a solicitat de către aceasta. Solicită recurentul admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Banca Transilvania - Sucursala B și repunerea părților în situația anterioară, nu numai în ceea ce privește reintrarea bunului în patrimoniul debitoarei, ci și în ceea ce privește raporturile dintre SC Grup SA și Banca Transilvania și aceasta din urmă și societatea debitoare SC 2000 SRL, precum și față de ceilalți terți garanți reali.
Astfel cum s-a arătat anterior, judecătorul sindic a procedat la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 85/2006- alin.5, care prevăd că legitimarea procesuală activă în acțiunile în anulare reglementate de art. 79 și 80 aparține administratorului judiciar, respectiv, lichidatorului, comitetului creditorilor, și alin. 6, care prevăd că au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 debitorul și, după caz, cocontractantul său.
Pentru aceste motive, în mod corect tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește pe, -, SC și SC SRL, care nu justificau calitate procesuală față de dispozițiile art. 85 din Legea nr. 85/2006, și a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, nefiind îndeplinite condițiile art. 57 Cod procedură civilă.
Solicitările recurentei pârâte de repunere în situația anterioară prin întoarcerea executării (poprirea asupra contului debitoarei, în care a fost virat o parte din preț, în temeiul căreia s-au achitat o parte din debitele către creditori), de repunere în situația anterioară în ceea ce privește raporturile cu Banca Transilvania și aceasta și debitoare, precum și față de ceilalți creditori, nu pot fi primite în cadrul cererii de anulare întemeiată pe dispozițiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006 și soluționată de judecătorul sindic în limitele conferite de aceste dispoziții legale.
Potrivit dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 85/2006 terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, iar terțul dobânditor, va avea împotriva averii o creanță de aceeași valoare.
Dispozițiile legale în acest sens sunt exprese,cumpărătorul recurent are împotriva împotriva debitorului vânzător un drept de creanță,pe care urmează a-l valorifica în cadrul procedurii insolvenței.
Mai mult, solicitarea recurentei de obligare a Băncii Transilvania să le restituie prețul ce a fost achitat băncii, este total nefondată, în condițiile în care împotriva băncii, care nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare a format obiectul litigiului, pârâta nu a formulat nici un fel de cereri la instanța de fond.
Așa cum s-a precizat și anterior, în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Banca Transilvania, în temeiul art. 49 alin.2 Cod procedură civilă, criticile recurentei pârâte în sensul admiterii acesteia nu pot fi primite, în condițiile în care Banca Transilvania, ca expresie principiului disponibilității, nu a formulat recurs împotriva sentinței prin care cererea sa de intervenție în interes propriu a fost respinsă.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, tribunalul a aplicat și interpretat în mod corect dispozițiile Legii nr. 85/2006, nefiind incident motivul de recurs invocat de recurentă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaSC GRUP SA, cu sediul în B,-,.2,.B,.18, județul B împotriva sentinței nr.292/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoarea SC 2000 SRL prin lichidator SP și ASOCIAȚII, cu sediul în B, str.-,.19 F,.3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -a -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Red.
2 ex/16.07.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Florentina Preda Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
