Alte cereri. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1099/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva deciziei comerciale nr. 765 din data de 21.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar -
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru lichidatorul debitoarei consilier juridic, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta lichidatorului depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 765 din data de 21.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s-a espins recursul declarat de DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 229/5.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că prin sentința comercială nr. 229/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea T împotriva raportului de închidere a procedurii întocmit de lichidatorul judiciar.
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
S-a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar.
În baza art. 133 lit. a din Legea insolvenței, s-a dispus trecerea în proprietatea asociatului unic a sumei de 36.000 lei aflată în contul de lichidare deschis pe numele debitoarei, dispunându-se radierea debitoarei - SRL din Registrul Comerțului, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost integral îndestulată creanța creditoarei.
Văzând obiecțiunile formulate de creditoarea T la raportul de închidere a procedurii, întocmit de lichidatorul judiciar, precum și întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar, făcând aplicarea art. 129,133 din Legea insolvenței, art. 11 din aceeași lege, văzând dispozitivul deciziei comerciale nr. 388/22.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar -, judecătorul sindic a constatat că obiecțiunile formulate de creditoare sunt neîntemeiate și le-a respins pentru următoarele considerente:
Este un principiu statuat din economia Legii 85/2006, că obiectul distribuției în fac sumele înscrise în tabelul definitiv de creanțe.
În speță, cu toate că tabelul definitiv de creanțe nu a fost rectificat de lichidatorul judiciar, nefiind cerut de unicul creditor înscris, T, ca urmare a diminuării declarației de creanță prin precizarea depusă la data de 12.12.2007, rezultă în mod cert că suma ce urma a fi distribuită a fost aceea de 163.096 lei ce corespunde declarației de creanță precizată.
Prin decizia nr. 388/22.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost respins recursul declarat de DGFP T împotriva încheierii din 28.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic prin care a fost stabilit un onorariu de succes pentru lichidatorul judiciar în procent de 8 % din suma recuperată s-a formulat recurs și s-a admis recursul declarat împotriva încheierii nr. 169/24.01.2008, pe care a modificat-o prin admiterea în parte a contestației formulată de creditoare și modificarea planului de distribuire, înlocuind măsura privind pe - EURO FRUIT SRL.
În considerente s-a arătat că, potrivit art. 121 și urm. din Legea insolvenței, rezultă că distribuția se poate face, exceptând plățile referitoare la cheltuieli de procedură și remunerarea persoanelor angajate în cursul acesteia numai către creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat.
În dispozitivul deciziei, Curtea nu hotărăște însă ca suma restituită către - EURO FRUIT SRL ce excede cuantumul declarației de creanță precizată de creditoare să fie distribuită lichidatorului pentru plata onorariului de succes de 8% acordat de judecătorul sindic prin încheierea din 08.11.2007 menținută prin respingerea recursului declarat de creditoare.
La data pronunțării deciziei nr. 388/22.04.2008 era cunoscut, atât de creditoare cât și de instanța ierarhică de control că, în baza încheierii recurate nr. 169/24.01.2008, care este definitivă și executorie, conform art. 12 alin. 1 din Legea insolvenței, diferența de la suma de 163.096 lei reprezentând declarația de creanță a creditorului T și 199.236 lei, cât a fost trecut din eroare în tabel în baza unei declarații de creanță greșit precizată de același creditor, era deja restituită către - EURO FRUIT SRL.
Curtea nu a dispus nici aducerea acestei sume în contul de lichidare deschis pentru debitoarea falită, astfel că judecătorul sindic nu are temei în baza deciziei sus menționate de a obliga lichidatorul judiciar să readucă în contul de lichidare sumele restituite către - EURO FRUIT SRL, (societate reprezentată de același asociat unic și administrator care în mod voluntar a făcut plățile) și necuvenite creditoarei care a formulat obiecțiuni.
Deoarece creditoarea nu pretinde altă sumă decât cea trecută în declarația de creanță diminuată, iar onorariul de succes de 8 % este atribuit lichidatorului prin încheiere irevocabilă pronunțată de judecătorul sindic, deci cu putere de lucru judecat, cererea din obiecțiuni privind obligarea lichidatorului să vireze din contul de lichidare suma de 16.048 lei, afirmativ creanță neachitată, în condițiile în care distribuția a fost finalizată, ar reprezenta o nouă distribuție în realizarea aceleiași declarații de creanță, inadmisibil a se face potrivit Legii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea T, solicitând in principal admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea procedurii insolvenței, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de recurentă și obligarea lichidatorului judiciar la virarea sumei de 16.048 lei reprezentând creanță bugetară.
În motivare se arată că, prin Raportul de închidere al lichidatorului judiciar, aprobat de judecătorul sindic, s-a solicitat să se constate că societatea a întregit contul de lichidare cu suma de 199.577 lei, iar Tis -a distribuit suma cuvenită și că în contul de lichidare se afla suma de 36.000 lei care se propune a fi virată d-nei, asociat al societății.
Față de acest Raport final, recurenta a formulat obiecțiuni arătând că nu și-a recuperat în totalitate creanța și că mai are de recuperat suma de 16.048 lei. Astfel, creanța inițială a DGFP Taf ost de 199.236 lei, creanță admisă de lichidatorul judiciar. Ulterior, în data de 12.12.2007, recurenta arată că și-a diminuat creanța cu suma de 36.140 lei, ce a fost recuperata, astfel ca și-a precizat creanța la suma de 163.096 lei.
În data de 13.12.2007 lichidatorul judiciar a propus distribuirea sumei de 147.048 lei către T suma ce a fost ulterior plătită. De asemenea s-a propus de către lichidatorul judiciar distribuirea sumei de 36.140 lei către EURO FRUIT
Împotriva acestei distribuiri, recurenta a formulat recurs, recurs ce a fost admis de către Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 388/22.04.2008, în sensul că a obligat lichidatorul judiciar să modifice planul de distribuire a EURO FRUIT Cu toate acestea, lichidatorul judiciar a exclus de la distribuire societatea EURO FRUIT însă, în loc să achite restul de creanță față de T, în sumă de 16.048 lei, propune virarea sumei rămasă fostului administrator al societății.
Este inadmisibil ca, atâta timp cât există sume de bani în contul de lichidare și unica creditoare a societății să nu fi fost satisfăcută integral, să se solicite închiderea procedurii și virarea sumelor către administratorul societății. În primul rând, scopul Legii 85/2006 a insolvenței este satisfacerea creanțelor societății prin distribuirea sumelor aflate în contul de lichidare. Astfel, potrivit art.133, "Dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul - sindic va pronunța o sentință de închidere a procedurii falimentului și de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: a) "chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toți asociații persoanei juridice sau persoana fizice, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaților/acționarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social, or creanța recurentei nu a fost achitată integral, astfel că judecătorul sindic nu poate dispune închiderea procedurii în temeiul art.133, așa cum solicită lichidatorul judiciar și nici nu poate vira sumele în favoarea asociațiilor societății. În al doilea rând, creditoarea arată că sumele nu pot fi virate fostului administrator al societății, ci eventual foștilor asociați ai societății și asta numai după virarea restului de creanță față de recurentă.
Precizează că Curtea de Apel Timișoaraa arătat clar că nu pot participa la distribuirea de sume decât creditorii societății existenți pe de creanțe. Or T este singurul creditor al societății, astfel că nu se poate plăti nici o sumă de bani până când nu se achită toate obligațiile admise pe de creanțe definitiv.
Mai mult, prin faptul că a exclus de la distribuire EURO FRUIT, Curtea de Apel Timișoaraa confirmat faptul că creanța recurentei nu a fost achitată integral, altfel ar fi respins recursul ca lipsit de interes. Or atâta timp cât s-a admis recursul, așa cum a fost formulat, este clar că Curtea de Apel Timișoaraa constatat că recurenta are interes în cauză prin faptul că creanța nu a fost achitată integral.
Cu toate acestea, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate și a aprobat solicitările din Raportul final. În motivarea judecătorului sindic se arată că recurenta ar fi recuperat în timpul procedurii sume de la EURO FRUIT și că astfel și-a recuperat creanța.
De asemenea, judecătorul sindic face referire că onorariul lichidatorului judiciar a fost menținut de Curtea de Apel Timișoara și că acesta ar trebui suportat de către creditoare.
Față de aceste motive, arată că instanța de control, în speță Curtea de Apel Timișoara, și-a expus punctul de vedere în ceea ce privește faptul că EURO FRUIT nu are nici o calitate de a participa la procedura de insolvență a debitoarei atâta timp cât nu și-a înscris vreo creanță față de debitoare. De asemenea, așa cum a arătat și reiese din actele dosarului, recurenta și-a diminuat creanța înscrisă inițial exact cu sumele recuperate în timpul procedurii.
Consideră că lichidatorul judiciar a acționat ca un avocat al EURO FRUIT și al administratorului acesteia, care este una și aceeași persoană cu administratorul societății debitoare și nereușind distribuirea sumelor de bani prin intermediul distribuirii către - EURO FRUIT SRL, le distribuie acum în temeiul art.133, lit. a). Este surprinzător că judecătorul sindic aprobă Raportul final fără a ține cont de motivele pertinente expuse prin contestație. În ceea ce privește onorariul lichidatorului judiciar, acesta se suportă din averea debitoarei și nici într-un caz din creanța creditorilor. În acest sens, este elocvent art. 4, alin. 1 din Legea 85/2006: "Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.", astfel că nu se poate invoca diminuarea creanței prin faptul că s-a plătit onorariul lichidatorului judiciar.
Recurenta arată că a contestat de mai multe ori onorariul acordat lichidatorului judiciar, însă acest aspect nu este de natură a prejudicia cuantumul creanței.
De fapt, speța este clară. Creditoarea recurentă, ca și unică creditoare, nu și-a recuperat integral creanța, în schimb lichidatorul judiciar și-a primit onorariul, iar asociatul debitoarei primește sume înapoi din procedură. Art.133 din Legea 85/2006, arată clar că se pot distribui sume către asociații persoanei juridice "Dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute". Or, atâta timp cât unica creditoare reclamă faptul că nu i s-a achitat integral creanța, judecătorul sindic dispune distribuirea sumelor către asociați. De asemenea, ca și procedură pentru a se putea distribui sume de bani în temeiul art.133, lit. a), trebuie să existe o notificare a lichidatorului și o solicitare din partea asociațiilor. La dosar nu există aceste acte, astfel că nu se poate trece la distribuirea de sume în temeiul art. 133, lit. a), nefiind îndeplinite condițiile procedurale.
După virarea sumei de 16.048 lei rămasă din creanța recurentei se poate distribui restul sumelor către asociatul societății, nemaiexistând nici o opoziție în acest sens.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins.
Din probele dosarului rezultă că creanța creditoarei DGFP T este de 163.096 RON, creanță integral acoperită, inclusiv prin contribuțiile personale ale fostului administrator social (raportul lichidatorului judiciar de la filele 35-38 din dosarul de fond).
În aceste condiții, suma reziduală de 36.000 RON, din contul de lichidare, se cuvine, potrivit art. 133, lit. b din Legea 85/2006, unicului asociat al debitoarei,.
Având în vedere că toate bunurile debitoarei - SRL au fost lichidate și că toate creanțele au fost acoperite, Curtea a constatat că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a închis procedura insolvenței, în baza art. 132, alin. 2 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea contestației, rejudecarea cererii de recurs și admiterea recursului.
În motivarea contestație în anulare s-a apreciat că prin decizia de recurs, Curtea de Apel Timișoara nu a analizat toate motivele invocate de către recurentă, fiind lapidară, apreciind că sentința recurată se impune a fi casată, întrucât temeiul legal al închiderii procedurii nu poate art. 133 din Legea 85/2006, atâta timp cât contestatoarea nu și-a recuperat integral creanța, deoarece acest articol se poate aplica doar în cazul în care creanțele înscrise au fost integral acoperite, lucru ce nu s-a întâmplat în speță, și la care instanța de recurs nu a făcut referire în considerentele hotărârii.
Contestatoarea susține că în recursul formulat a arătat că în cazul de față trebuie aplicat art. 4 din legea 85/2006, și anume că toate cheltuielile cu procedura trebuie suportate din averea debitorului, dar în cazul de față cheltuielile cu onorariul practicianului în insolvență au fost suportate de către instituția contestatoare, menționând că nici acest motiv de recurs nu a fost analizat de către instanța de recurs.
Contestatoarea consideră că mai există creanțe de recuperat, creanța sa nefiind acoperită în totalitate, însă instanța de recurs a apreciat că întreaga sumă de 147.048 lei a fost recuperată, deși nu aceasta era suma de recuperat. De asemenea, consideră că instanța de recurs nu a ținut cont nici de hotărârile irevocabile pronunțate tot de către Curtea de Apel Timișoara prin care contestatoarei i s-au admis mai multe recursuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 317 și urm. Cod procedură civilă, art. 4, art. 33 din Legea 85/2006.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat de contestatoare și a prevederilor art. 317 - 321. pr. civ. Curtea va constata că aceasta este nefondată.
Astfel, Codul d e procedură civilă prevede motivele de contestație în anulare în mod expres și limitativ în art. 317 al. 1 și 318, acestea fiind următoarele:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
3. când dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin contestația în anulare formulată în prezenta cauză, contestatoarea nu a invocat nici unul dintre aceste motive, invocând ca motiv al contestației prevederile art. 317 și urm. Cod de procedură civilă și susținând în esență aceleași motive de fond, analizate de instanța de recurs, cu privire la pretinsa nerecuperare integrală a creanței sale. Curtea constată că, în prezenta cauză, contestatoarea invocă motive care țin de fondul cauzei, invocând stabilirea eronată a instanței de recurs a situației de fapt, urmare a aprecierii probelor, astfel încât contestația în anulare nu este admisibilă.
Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 317 și urm. pr. civ. Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva deciziei civile nr. 765/21.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10. 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /15.10.2009
Tehn. / 2 ex./16.10.2009
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2350/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 686/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
