Alte cereri. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 129
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - fost administrator al P N, împotriva deciziei civile nr.770 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr-, la data de 22.10.2009, pe rolul Curții de APEL BACĂU, contestatoarea SC SRL cu sediul în P N, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, anularea deciziei civile nr.770/6.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, pentru următoarele motive:
1. Instanța a omis să cerceteze motivele de recurs invocate, prin care se face dovada că, creanța solicitată de către SC SA nu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, îmbunătățirile efectuate, de către societatea debitoare asupra spațiului închiriat au profitat creditoarei din mai multe puncte de vedere, însă, aceasta nu a asigurat utilitățile la care s-a obligat prin contract.
De asemenea, faptul neexecutării contractului de închiriere de către creditoare, face ca suma pretinsă cu titlu de chirie să-și piardă caracterul de creanță certă.
2. Ambele instanțe au omis a analiza clauza plății chiriei începând cu 01.04.2008.
3. Spațiul închiriat nu a putut fi folosit în scopul comerțului, respectiv pentru demararea activității de producție a sucurilor naturale, întrucât anterior a avut destinație de depozit de pesticide, aspecte neluate în considerare de instanță, cu atât mai mult, cu cât Direcția de Sănătate Publică N, prin certificatul de analiză nr.30/06.08.2008 și adresa nr.12023/02.10.2008 i-a pus în vedere că spațiul este infestat cu substanțe organofosforice.
4. instanța de recurs a dat eficiență numai dispozițiilor legale care permit creditorului formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
5. Nu a fost cercetat nici motivul de recurs referitor la suprafața închiriată, mai mare cu 55 mp decât suprafața înscrisă în actul de proprietate, aspect ce dovedește că, creanța nu este certă și exigibilă, fiind necesară o expertiză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Analizând decizia contestată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.770/06.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-debitoare SC SRL P N, împotriva sentinței civile nr.308/F/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Soluția instanței de recurs a avut în vedere că împotriva sentinței judecătorului sindic a declarat recurs debitoarea. În motivarea recursului s-a arătat că:
Instanța de fond a dispus deschiderea procedurii insolvenței, deși cel care formulat cererea introductivă nu are calitatea de creditor, aceasta fiind condiția esențială pentru a formula astfel de cerere. Recurenta susține că creanța de 52.676,55 lei nu există, că nu are obligația de a plăti această sumă, că nu există pe rolul instanțelor nici un litigiu din care să rezulte o astfel de pretenție. Arată că s- încercat prin procedura somației de plată să se obțină un titlu, iar instanța a respins cererea ca inadmisibilă.
Recurenta a mai susținut că instanța nu a motivat cum a ajuns la concluzia că această creanță există, dat fiind faptul că pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț există o acțiune în reziliere cu daune interese, formulată de recurentă.
S-a considerat că simpla existență a contractului de închiriere și a facturilor emise, de altfel refuzate la plată, nu justifică existența creanței, contractul nu este un titlu executoriu, iar obligația recurentei de a plăti chiria nu există decât dacă se face dovada că a folosit spațiul în scopul pentru care a fost închiriat. Pe rolul instanțelor există dosare în care se solicită rezilierea contractului de închiriere din culpa A care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, cu daune interese.
Recurenta mai susține că starea sa a fost provocată de neexecutarea de către a obligațiilor contractuale, toate datoriile fiind determinate de îmbunătățirile aduse imobilului închiriat, îmbunătățiri pe care trebuie să le achite proprietarul. Datorită neasigurării utilităților, recurenta nu a putut începe activitatea de producție și nu beneficiat de un credit bancar acordat de
Intimata SA a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în care arată că recurenta nu achitat chiria pentru spațiul pe care l-a închiriat timp de 1 an, deși a folosit spațiul depozitând apă minerală și sucuri. Suma este corectă, prin contract părțile au convenit ca plata chiriei să se facă lunar.
Intimata mai arată că a somat-o pe recurentă de mai multe ori să plătească chiria sau să predea spațiul însă recurenta nu i-a permis să intre în spațiu și nu i-a adus la cunoștință modificările aduse spațiului. În ceea ce privește utilitățile, arată că nu s-a obligat la asigurarea altor utilități decât cele existente în spațiu, care este o hală de depozitare.
Intimata mai arată că în dosarul de faliment au depus declarații de creanță mai mulți creditori și a fost întocmit un tabel preliminar al creditorilor.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, a constatat că recursul este nefondat.
Părțile au încheiat un contract de închiriere a unui imobil, contract în care au prevăzut cuantumul chirie și faptul că se plătește lunar.
Au stipulat ca durata contractului să fie de 5 ani, cu începere de la 01 ianuarie 2008.
Intimata - creditoare a emis facturi pentru încasarea chiriei pe lunile ianuarie - iunie 2008 în valoare de 52.676,55 lei.
S-a constatat, din cele mai sus expuse că creanța invocată de intimata - creditoare este certă, lichidă și exigibilă.
Recurenta a invocat faptul că nu a achitat chiria pentru că intimata nu i- asigurat folosința bunului închiriat în conformitate cu scopul în care a fost încheiat (desfășurarea de activități de producție de sucuri naturale, ascunzându-i faptul că în acest imobil au fost depozitate pesticide; că nu i-a asigurat utilitățile la care s-a obligat prin contract și că are acțiune în reziliere, prin care solicitat și despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse bunului și pentru neexecutarea culpabilă a contractului.
Curtea a apreciat că, față de modul cum este redactată dispoziția legală care permite creditorului formularea unei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenței, este suficient a se constata existența unei creanțe certe, lichide și exigibile. A permite celeilalte părți să invoce o excepție de neexecutare a contractului din care derivă creanța pretinsă de creditor sau a da eficiență celorlalte acțiuni întreprinse de debitor și care își au izvorul într-o oarecare măsură în contract, înseamnă a da eficiență mai mare unei posibilități, unei vocații de dobândi un titlu de creanță, decât unui titlu care atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă; înseamnă bloca executarea debitorului, până la finalizarea demersurilor judiciare întreprinse de debitor, ceea ce contravine, în opinia Curții, scopului urmărit de legiuitor și anume acela de a acoperi creanțele certe, lichide și exigibile.
Recurenta a susținut că nu este în insolvență, însă nu a făcut nici o dovadă că are disponibilități bănești suficiente pentru plăti datoriile. A făcut dovada acoperirii creanțelor declarate de, Consiliul local P N și STANDARD L P N, însă sumele achitate sunt mici și nu se face dovada în acest fel că recurenta are disponibilități suficiente pentru a achita toate datoriile.
În prezenta cauză, contestatoarea a invocat dispozițiile art.318 alin.1 teza a-II- Cod procedură civilă, privind omisiunea instanței de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Din lecturarea motivelor pe care se întemeiază prezenta contestație reiese că se formulează critici referitoare la omisiunea cercetării unora din motivele de recurs, în sensul neexaminării unor argumente prezentate de către recurentă.
Se reține că instanța de recurs nu este obligată să răspundă în mod expres la toate argumentele de fapt și de drept invocate în dezvoltarea unuia din motivele de recurs, fiind îndreptățită să grupeze respectivele argumente și să răspundă printr-un considerent comun.
Mai mult, nu este obligatoriu nici ca motivele de recurs să fie examinate fiecare în parte, ci atunci când se referă, în esență, la același aspect, răspunsul să fie formulat în raport de problema esențială dedusă judecății.
Legea leagă admisibilitatea contestației de omisiunea cercetării motivelor de recurs, iar nu de cea referitoare la simple argumente, cum este cazul în speță, aspectele invocate, de către recurentă, fiind doar simple argumente formulate în susținerea motivelor de recurs, prevăzute de art.304 pct.a Cod procedură civilă.
Astfel, se observă că instanța de recurs a grupat în mod justificat argumentele multiple expuse de recurent, răspunzând prin câteva considerente comune, din întregul deciziei contestate rezultând că au fost avute în vedere în mod implicit toate motivele invocate.
În concluzie, urmărind cele expuse și văzând dispozițiile art.320 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL P N - prin administrator, P N, str.G-ral, nr.13, -.D,.1,.44, județul N, împotriva deciziei civile nr. 770/06.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-lichidator CONS P N,-, -.35, județul N și intimat-creditor SC SA R,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Red.-
Tehnored. 2.03.2010
Ex.5
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 594/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 280/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
