Alte cereri. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1458
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar
La apelul nu nominal se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 9 noiembrie 2009 contestatorul a depus, prin registratura instanței, o cerere de conexare a cauzei de față cu dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara, cu termen de judecată la data de 24 noiembrie 2009, precum și dovezile de achitare a taxelor de timbru potrivit mențiunilor din citativ, iar la 10 noiembrie 2009 lichidatorul intimatei a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale a contestatorului.
Curtea, văzând prevederile art. 164 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură, respinge cererea de conexarea, apreciind că în speță nu este incident acest text de lege, între cele două dosare nefiind o strânsă legătură, fiind vorba de două cereri distincte având ca obiect contestație în anulare, formulate de părți diferite, și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 412/ din 8 mai 2008 Tribunalului C-S, în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar T, modificând în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească doar suma de 333.705 lei pentru acoperirea pasivului societății debitoare, menținând celelalte dispoziții ale tribunalului.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că, în fapt, au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul social numai o parte din actele contabile ale societății, astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate la datele de 23 octombrie 2006, respectiv 5 noiembrie 2007, în care sunt menționate documentele predate, precum și în mod explicit faptul că administratorul social s-a obligat să mai predea la 6 noiembrie 2007 actele aferente anilor 2004 și 2005, solicitate cu acea ocazie de către practician, recurenta nefăcând dovada îndeplinirii obligației asumate în condițiile arătate,
Că deși lichidatorul judiciar a fost avizat, astfel cu susține în concluziile formulate în primă instanță, că potrivit unor liste de debitori depuse de către administratorul social, care nu corespund una cu cealaltă, cu privire la existența mai multor debitori ai societății, datorită insuficienței datelor oferite nu s-a putut pronunța cu privire la realitatea mențiunilor respective, din aceleași considerente implicit neputându-se pune problema acționării în vederea recuperării acelor creanțe,
Că pe de altă parte, deficiențe ale modului în care a fost ținută contabilitatea, prin emiterea de facturi fără a se înscrie date privind expediția și fără a se menționa delegatul, precum și prin neîntocmirea dispozițiilor de plată și încasare sau întocmirea la facturile fiscale primite ulterior datei existente pe facturi rezultă, contrar susținerilor recurentei, din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la 17 februarie 2005 de către Garda Financiară C-S, la care administratorul social nu a formulat obiecțiuni,
Că din înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv adresa nr. 246/14.10.2008 a General Metal rezultă, numai în ceea ce o privește pe respectiva creditoare, că debitoarea nu mai are nicio datorie față de aceasta, renunțându-se la susținerea cererii de insolvență și atragerea răspunderii administratorului debitoarei, fără a fi depuse documente contabile din care să reiasă existența și posibilitatea de recuperare a celorlalte creanțe pretinse,
Că în aceste condiții pasivul social stabilit la suma de 402.273 lei, potrivit definitiv al creanțelor, pentru care s-a angajat răspunderea în primă instanță, trebuie diminuat cu creanța admisă în favoarea acestui creditor, în sumă de 68.568 lei, astfel că, în drept fiind îndeplinite condițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, cum s-a stabilit și, în mod corespunzător, s-a motivat și în primă instanță, prin aplicarea dispozițiilor art. 3041și 312 alin. 1-3 din Codul d e procedură civilă, recursul trebuie admis, raportat la noua stare de fapt reținută în calea de atac cu privire la pasivul societății, impunându-se modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării administratorul social, respectiv a pârâtei, să plătească doar suma de 333.705 lei pentru acoperirea pasivului debitoarei, urmând să fie menținute celelalte dispoziții.
Împotriva deciziei civile de mai sus, în termen legal, a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, reluarea și continuarea procedurii de lichidare judiciară a Reșița, invocând, pe cale de excepție, lipsa de procedură cu el, în calitate de creditor al societății debitoare, nefiind citat la niciun termen de judecată pe toată perioada de soluționarea a dosarului nr-, deși potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificată, ar fi trebuit să dețină calitatea de creditor al intimatei Reșița, creanța sa trebuind înscrisă din oficiu la masa credală pe baza evidențelor contabile ale acesteia, evidențe ce au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar potrivit procesului-verbal nr. 1856/1/06.11.2997, ceea ce l-a pus în imposibilitate de a-și apăra interesele în cauză.
În data de 20 iulie 2009 prin adresa nr. 7167/20.07.2009 a fost înștiințat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S că lichidatorul judiciar T nu a depus nicio decizie sau dispoziție privind încetarea raporturilor sale de muncă cu societatea debitoare, fapt pentru care nu i se poate elibera carnetul de muncă, din mențiunile operate rezultând că a fost angajatul acestei persoane juridice, având un salariu de 2.430 lei. Deși, lichidatorul a cunoscut faptul că contestatorul era angajatul, aspect adus la cunoștința sa de către fostul administrator social, fiind menționat și în raportul inițial al administratorului judiciar, cu rea-credință sau din neștiință a refuzat atât să-l înscrie din oficiu, conform art. 64 din legea-cadru, în tabelul creditorilor, cât și să-l notifice în condițiile art. 61. Din aceleași motive, probabil, practicianul a refuzat să emită o decizie privind încetarea contractului său individual de muncă, deși prin sentința comercială nr. 412//08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, rămasă irevocabilă, a fost închisă procedura falimentului Reșița, dispunându-se radierea acestei persoane juridice din registrul comerțului, prin aceasta cauzându-i un prejudiciu grav.
În drept a invocat prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Lichidatorul judiciar T, prin întâmpinarea depusă, a solicitat, pe cale de excepție, să se constate lipsa calității procesuale a contestatorului, întrucât acesta nu a fost parte în dosarul nr-, el nefiind nici creditor al debitoarei Reșița, ci doar director al societății. Potrivit legii, poate fi contestator oricare dintre părțile care au participat la judecata pricinii în care s-a pronunțat hotărârea ce se atacă, însă dl. nu se regăsește prin aceste părți pentru a avea calitatea necesară să promoveze o asemenea cerere.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației întemeiată pe art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, contestatorul netrebuind a fi citat pentru ziua când s-a judecat pricina întrucât el nu era parte în proces. În acest context, intimata apreciază că singura neregularitate procedurală aptă pentru a da loc contestației în anulare se referă,stricto sensu, la procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina și nu pentru necitarea unui presupus creditor, a cărui creanța nu a putut fi verificată de către lichidator deoarece nu i-au fost predate documentele societății debitoare.
Examinând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar T, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită întrucât a fost făcută de o persoană fără calitate procesuală, așa cum a arătat și practicianul prin întâmpinarea depusă în cauză, astfel că o va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Părțile în contestația în anulare sunt contestatorul și intimatul. Contestator poate fi numai persoana care a figurat ca parte în hotărârea atacată, persoanele cărora părțile le-au transmis calitatea lor procesuală, precum și procurorul, calitatea de parte dobândindu-se numai ca urmare a unei cereri de chemare în judecată ori prin intervenția voluntară sau forțată, făcută în condițiile legii. Ca atare, nu pot avea calitatea de contestatori terțele persoane care, voluntar sau forțat, nu au fost atrase în proces. Față de asemenea persoane, hotărârea pronunțată nu-și produce efectele puterii lucrului judecat. Ele vor putea, dacă este cazul, să exercite contestația la executare, invocând inopozabilitatea titlului executor.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că procesul s-a purtat între pârâta recurentă și debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar T, în cauză nefiind formulată nicio cerere de intervenție.
Potrivit dispozițiilor procesual civile, căile de retractare, cum este și contestația în anulare, pot fi folosite de părțile litigante, adică de persoanele care au promovat cererea de chemare în judecată, cele împotriva cărora s-a acționat, cele care au intervenit sau au fost introduse în cauză, deci persoane care, având una dintre calitățile procesuale ce pot fi legal avute, au participat la judecarea pricinii, contestația în anulare neputând fi folosită de o terță persoană, în privința căreia instanța nu a fost sesizată, deci care nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă aceasta ar fi avut dreptul și interesul să participe la judecată. Or, contestatorul nu a figurat ca parte în litigiul soluționat în fond de Tribunalul C-S și în recurs de Curtea de Apel Timișoara și nici nu a fost mandatată de vreuna din părți să formuleze contestația în anulare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Reșița, reprezentată prin lichidatorul judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.11.2009
Dact. /25.11.2009 - 2 ex.
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 778/2009.... → |
|---|
