Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 778
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de, -, -, -, -, - împotriva Deciziei civile nr. 947/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatori, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat din partea contestatorilor Precizare a contestației în anulare.
Mandatarul contestatorilor depune la dosar chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că reprezintă toți contestatorii, inclusiv pe cei menționați în precizarea înregistrată la dosar, sens în care va completa împuternicirea avocațială cu numele acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 947/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, modificarea acesteia în parte, în sensul constatării faptului că disponibilizații din 16.04.2003 au față de - - creanțe de natură salarială, motiv pentru care solicită înscrierea acestora în tabelul creanțelor la poziția 1, alături de cei disponibilizați la 04.08.2005.
Învederează instanței că, în mod greșit, au fost apreciate creanțele ca fiind de natură chirografară, și nu salarială.
Arată că prin sentința pronunțată inițial, în 2005, Tribunalul Hunedoaraa recunoscut natura salarială a creanțelor și a dispus trecerea acestora pe poziția 1. Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, Curtea de APEL ALBA IULIAa casat cu trimitere, dar pentru alte motive decât schimbarea ordinii în tabelul creanțelor, același judecător al Tribunalului Hunedoara, rejudecând, a schimbat în totalitate sentința, considerând creanțele ca fiind chirografare și trecându-le de pe primul pe ultimul loc în tabel.
Față de cele expuse, mandatarul contestatorilor susține că este vorba de o eroare materială și că este inadmisibil să fie considerate creanțe chirografare, cu atât mai mult cu cât, Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 1004/2005, a statuat în mod irevocabil că disponibilizații din 16.04.2003 de la - - au un drept de creanță față de societate de 12 salarii medii nete la data disponibilizării, deci un drept de natură salarială.
Avocat solicită să se aibă în vedere toate celelalte motive expuse în scris.
Referitor la excepția tardivității introducerii cererii, formulată prin întâmpinare de debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar, solicită respingerea acesteia, motivând că se poate formula o contestație pe toată durata executării.
Mandatarul contestatorilor își exprimă intenția de a acționa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului față de discriminarea dintre disponibilizați.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu de avocat, pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra contestației în anulare de față, se constată că, prin Decizia civilă nr. 947/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- au fost respinse recursurile declarate de, G, G, C, pentru, N, G, R, G A, G, G, IU, Sindicatul Liber Independent - D și Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 127/F din 23 martie 2006 pronunțată de judecător sindic în dosar nr. 807/2006 al Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a pronunțat cele de mai jos.
Prin Sentința nr. 127/23 martie 2006, judecătorul sindic a admis contestația Consiliului Local D și a înscris creanța acestui creditor în creanțelor garantate și a respins contestația creditoarei DGFP H și contestațiile foștilor angajați ai debitoarei - D disponibilizați în cursul anului 2003 și a constatat că Sindicatul Liber Independent din - D nu are calitate procesuală.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut că după 12 mai 2005 când s-a deschis procedura reorganizării judiciare nici unui salariat nu i-a fost desfăcut contractul de muncă, contractele de muncă încetând după 3 august 2005 când procedura reorganizării judiciare s-a convertit în procedura lichidării totale, că în temeiul art. 122 pct. 3 din Legea nr.64/1995, creanțele acestor salariați trebuie situate pe locul 3 de ordine în tabelul de distribuire, și plătite pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.
S-a motivat, că nu poate fi primită contestația foștilor salariați ai falitei întrucât aceștia au fost concediați din motive independente de declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, aceste persoane fiind beneficiari ai sumelor plătite cu titlu de compensații conform OG nr. 8/2003, că prin încetarea tuturor contractelor de muncă, după deschiderea procedurii de lichidare patrimonială totală, foștii salariați pierd și calitatea de membri ai Sindicatului care nu îi mai poate reprezenta, în absența raporturilor de muncă, și că a dispus lichidatorului judiciar să promoveze contestația în anularea Deciziei civile nr. 1004/9 iunie 2005 Curții de APEL ALBA IULIA - Secția pentru conflictele de muncă și asigurări sociale, pronunțată la cererea salariaților disponibilizați în anul 2003 cu încălcarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995, (fostă 35), și fără a fi îndeplinită procedura de citare cu lichidatorul judiciar al societății pârâte.
Sentința a fost recurată de pentru salariații disponibilizați în anul 2003, care a susținut că judecătorul sindic era dator să pună în aplicare Decizia nr. 1004/9 iunie 2005 prin care Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția pentru conflictele de muncă și asigurări sociale, care a admis acțiunea acestora și, conform contractului colectiv de muncă, a obligat societatea pârâtă să plătească fiecăreia 12 salarii medii nete pe societate la data disponibilizării, pe lângă drepturile compensatorii prevăzute de G nr.8/2003.
Și creditoarea DGFP Had eclarat recurs solicitând modificarea sentinței în sensul înscrierii creanțelor salariaților disponibilizați la 4 august 2005, la poziția creanțelor chirografare conform art.122 pct.8 din Legea nr.64/1995.
Prin recursul înaintat, Sindicatul Liber Independent - Das usținut că judecătorul sindic a apreciat greșit că nu deține legitimare procesuală activă deoarece, conform art.55 din OG nr.26/2000 sindicatul este în ființă până când o hotărâre judecătorească pronunță dizolvarea acestei persoane juridice fără scop lucrativ.
Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat înscrierea creanțelor salariaților la masa falitei într-un cuantum care să fie limitat la cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii dar la care să se adauge și cele cuvenite după deschiderea procedurii.
S-a reținut că recursurile nu sunt fondate pentru motivele de mai jos.
Cu referire la recursul declarat de pentru, G, G, C, pentru, N, G, R, G A, G, G, IU, curtea a reținut că, în cadrul procedurii de executare silită concursuală (executio), care nu se confundă cu cel al judecății propriu-zise (cognitio), stabilirea exactă a pasivului debitoarei constituie o măsură deosebit de importantă, motiv pentru care, legea nu lasă această operațiune la latitudinea instanței judecătorești, și cu atât mai puțin la cea a lichidatorului judiciar ori a creditorilor.
Într-adevăr, conform art.36 din Legea nr.64/1995, numai deținerea unei creanțe certe lichide și exigibile atrage deschiderea procedurii, și în temeiul art.80-81 numai după verificarea legitimității, valorii exacte și a priorității creanțelor pe baza documentelor justificative, a explicațiilor de la debitor și de la creditori, a informațiilor și documentelor de orice natură, administratorul sau lichidatorul va întocmi tabelul preliminar cu rubricatura expres prevăzută de art.86 din lege.
Prin obligația de notificare și publicare a tabelului, legea protejează dreptul debitorului și al creditorilor de a contesta pasivul stabilit, dar soluționarea într-un fel sau altul a contestațiilor nu înlătură responsabilitatea persoanei pentru bancruta frauduloasă constând în înfățișarea de datorii inexistente, prevăzută de art. 141 alin.2 lit.(b) teza I din Legea nr.64/1995. pe de altă parte, conform art.135 din aceeași lege, până la închiderea procedurii, rămân responsabile sub toate aspectele, persoanele implicate în efectuarea operațiunilor de reorganizare sau de lichidare judiciară totală.
Așadar, orice persoană implicată în procedură este obligată să respecte întru totul prevederile imperative ale Legii nr.64/1995.
În acest sens, art.42 din lege își produce efectele indiferent dacă unele persoane le-au ignorat, continuarea procesului în condițiile în care legea specială "suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale" fiind imputabilă celor care au dispus aceasta.
Cum Decizia nr. 1004/9 iunie 2005 Curții de APEL ALBA IULIAs -a pronunțat fără a fi îndeplinită procedura de citare cu care deținea calitatea de reprezentant al debitoarei - D, această hotărâre judecătorească nu este opozabilă lichidatorului și nici judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât, procedura executării silite concursuale s-a deschis la 12 mai 2005, iar procesul finalizat cu decizia de care recurenții se prevalează s-a dezbătut la 2 iunie 2005 și s-a finalizat la 9 iunie 2005, deci la o lună după deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995.
Încălcarea normelor imperative prevăzute de art.42 din Legea nr. 64/1995 nu poate fi benefică și nici prejudiciabilă vreunei persoane, sens în care, legal lichidatorul și judecătorul sindic au considerat că hotărârea judecătorească nu le este opozabilă deoarece judecata s-a făcut fără citarea acestora ca reprezentant judiciar și administrator legal al procedurii.
Pentru considerentele arătate, recursul nu a putu fi primit.
Nici pe fondul drepturilor invocate de recurenți, sentința nu se impunea a fi modificată întrucât, compensațiile bănești convenite prin contractul colectiv de muncă, în caz de disponibilizare nu au natura juridică de creanțe salariale datorate în cazul insolvenței angajatorului.
Cu alte cuvinte, acordarea de compensații se fundamentează pe măsura încetării contractului de muncă, dispusă de administratorul social desemnat de adunarea generală a asociaților și pe protecția prevăzută de nr.OUG 8/2003, în timp ce recunoașterea creanțelor salariale are ca temei declanșarea procedurii executării silite concursuale a societății angajatoare la cererea unui creditor, și încetarea contractelor de muncă dispusă de instanța judecătorească prin judecătorul sindic și lichidatorul judiciar.
Cum, din actele dosarului rezultă că recurenții au fost disponibilizați în anul 2003, nici cu 6 luni anterioare deschiderii procedurii și nici la data deschiderii procedurii nu se mai aflau în raporturi de muncă cu societatea. În aceste condiții, pretențiile acestora nu pot fi înscrise în preliminar deoarece, lichidatorul este obligat să nu înregistreze în pasivul societății doar creanțe în sensul cerut de art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995. Pe de altă parte nu se poate face abstracție de plățile compensatorii pe care acești recurenți le-au încasat, în urmă cu 2 ani anteriori deschiderii procedurii, al căror cuantum se situează între 12 și 24 salarii în baza OUG nr. 8/2003.
În ce privește recursul declarat de Sindicatul Liber Independent - - a fost respins, întrucât inexistența cumulativă a condițiilor necesare dobândirii calității de persoană juridică, poate fi invocată în orice stare a pricinii, întrucât vizează lipsa capacității de exercițiu la care se referă art.42-43.pr.civ. iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea cererii. Cum, prin declanșarea procedurii, societatea a trecut în dizolvare, raporturile de muncă specifice activității comerciale au încetat, patrimoniul societății este în lichidare, iar organele sale interne nu mai funcționează. Prin urmare, în relație cu starea societății falite, nu se mai poate discuta de sindicaliști fără salariați și nici de sindicat fără sindicaliști.
Bazat pe aceste împrejurări notorii prin publicitatea făcută de la primul act al procedurii și până la ultimul, legal judecătorul sindic a dat efect excepției lipsei capacității de exercițiu al sindicatului și deci a lipsei de legitimare procesuală.
Referitor la recursul creditoarei DGFP H nu a fost primit, întrucât înscrierea creanțelor salariaților disponibilizați la 4 august 2005, la poziția 8 nu este conformă cu dispozițiile art.122 din Legea nr.64/1995 care prevede expres că, în cazul falimentului plata creanțelor izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii se situează la ordinea 3.
Raportat la considerentele expuse și în baza examinării pricinii sub toate aspectele conform art.304 indice 1.pr.civ. s-a constatat că sentința nu încalcă sub nici un aspect dispozițiile art.304 pr.civ. astfel că a fost menținută ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestația în anulare contestatorii, -, -, -, -, -, și -.
Curtea a constatat că împotriva Deciziei nr. 947 din data de 7.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a promovat contestația în anulare înregistrată sub dosar nr. 1074/57/14.06.2004, asupra căreia Curtea de APEL ALBA IULIAs -a pronunțat prin Decizia nr. 1136/06.09.2006 prin respingerea contestației în anulare.
S-a invocat la acel moment ca temei de drept al contestației în anulare art. 317 și 318.pr.civ.
În motivarea contestației în anulare se arată cele de mai jos.
În primul rând, dezlegarea dată din hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318.pr.civ.), impunându-se rectificarea acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 1004/9 iunie 2005 fost admis ca fondat recursul declarat de salariații disponibilizați de la - - D în anul 2003 și a fost obligată pârâta - - D să plătească fiecărui reclamant câte 12 salarii medii nete pe societate la data disponibilizării.
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății - - D până la data de 16.04.2003, când au fost concediați. La data concedierii era în vigoare contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2003-2005. Potrivit art. 26 alin. 2 din contractul colectiv, salariații concediați beneficiază de 12 salarii compensatorii stabilite la nivelul unui salariu brut pe societate. Acest contract are putere de lege, aspect consacrat prin Legea nr. 139/1995.
Se arată că procesul a durat, fiind pe rolul instanțelor în perioada 2003-2005, iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă la data de 9 iunie 2005, deci creanța salariaților a devenit certă, lichidă și exigibilă.
La data de 12.05.2005, în dosarul 1467/2005 al Tribunalului Hunedoara, prin Încheierea nr. 426/CA/2005, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei - - D, desemnând ca administrator pe - SRL
S-a mai arătat că, încheierea nr. 426/CA/2005 a rămas definitivă la data de 10.06.2005, în urma expirării termenului de recurs. Deci, procedura executării silite concursuale s-a deschis cu data susmenționată și nu cum greșit a reținut instanța, respectiv data de 12.05.2005. În atare situație, creanța reclamanților s-a născut la data de 9 iunie 2005, prin Decizia civilă nr. 1004, deci cu o zi înainte de intrarea în vigoare a procedurii de lichidare. Instanța nu a observat acest aspect, săvârșind o greșeală gravă în judecarea recursului. Acest aspect a fost lămurit de Curtea de APEL ALBA IULIA, prin Decizia civilă nr. 627/04.05.2006, pronunțată în dosarul nr. 1461/2006, definitivă și irevocabilă, însă, completul de judecată a ignorat- Prin această decizie s-a lămurit și aspectul legat de cadrul procesual al părților ce figurau în dosarul nr. 9513/2004 al Curții de APEL ALBA IULIA, în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1004/9 iunie 2005. Dintr-o gravă greșeală, în decizia contestată, s-a reținut că Decizia nr. 1004/2005 a fost pronunțată fără a fi îndeplinită procedura de citare cu - SRL
În al doilea rând, în motivarea deciziei contestate, s-a apreciat că, pe fondul drepturilor invocate de reclamanți, în calitate de recurenți, compensațiile bănești cuvenite din contractul colectiv de muncă în caz de disponibilizare nu au natura juridică de creanțe salariale datorate în cazul insolvenței angajatorului. Se susține că s-au confundat intenționat drepturile salariale izvorâte din contractul colectiv de muncă (legea părților) cu compensațiile acordate prin Hotărârile de Guvern nr. 8/2003 și 22/2003, fapt inadmisibil, câtă vreme izvorul acestor creanțe este cu totul diferit.
Comparând motivele invocate în prima contestație în anulare cu cele din prezenta, se constată că motivele prezente au existat și la data celei dintâi, fiind aplicabil art. 321.pr.civ. potrivit căruia "nu se poate face o nouă contestație pentru motive care au existat la data celui dintâi.
Pe de altă parte, analizând motivul contestației în anulare de față, respectiv art. 318.pr.civ. se rețin următoarele:
Potrivit art. 318 (1) pr.civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare.
Teza pe care o invocă contestatorii în cauză este teza Iaa cestui text, respectiv existența unei dezlegări ca rezultat al unei greșeli materiale, care se impune a fi rectificată.
În explicitarea acestei teze se face referire la reținerea eronată a creanțelor contestatorului ca fiind creanțe chirografare și nu privilegiate, așa cum era corect, încălcarea unor dispoziții ale instanței de recurs care a casat Sentința civilă nr. 906/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara doar pentru anumite aspecte nu și cu privire la contestația formulată și natura creanțelor, sau neobservarea faptului că salariații contestatori au față de - - D creanțe de natură salarială, care sunt priotare și trebuie înscrise în tabelul creanțelor la poziția
Cu referire la acest motiv al contestației în anulare, arătăm că textul sus citat al art. 318.pr.civ. are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept scop darea unei soluții greșite.
Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale în sensul art. 318.pr.civ. respingerea unui recurs ca tardiv, deși rezultă din plicul depus la dosar formularea lui în termen, anularea ca netimbrat a recursului, deși taxa de timbru era plătită, chitanța aflându-se la dosar sau pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Astfel, textul vizează greșeli involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvarea a unui incident procedural.
S-a stabilit de către teoria și practica judiciară că a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe, care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se redeschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs, care cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 320 și 321.pr.civ. va fi respinsă contestația în anulare formulată de contestatori împotriva Deciziei civile nr. 947/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, -, -, -, -, -, și - împotriva Deciziei civile nr. 947/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 6/21.12.2009
Jud. CA:,
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Alte cereri. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Timisoara | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 14/2008.... → |
|---|
