Alte cereri. Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1519
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr.830/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele LEASING ROMÂNIA B și BROKER DE ASIGURARE
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 23.11.2009, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise de către contestatoare.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.830/11.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a respins cererea de repunere în termenul de recurs formulată de debitoarea SC SA
S-a respins ca tardiv recursul declarat de debitoarea SC SA T împotriva sentinței civile nr. 314/19.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că prin sentința comercială nr. 314/19.02.2009, judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timișa admis cererea creditoarelor Leasing România SA B și Broker de Asigurări SRL B și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC SA T, a numit ca administrator judiciar practicianul în insolvență T și a dispus măsurile prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la data de 08.10.2008 de creditorul Leasing România SA B și Broker de Asigurări SRL B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței a fost comunicată debitoarei și că nu s-a formulat contestație. Debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii (contract de leasing financiar 15020/20.05.2005 și facturi fiscale) depuse în copie la dosarul cauzei.
Constatându-se că, instituția creditoare are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului (art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006), a cărei valoare depășește 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile.
Împotriva susmenționatei hotărâri debitoarea a formulat cerere de repunere în termenul de recurs și recurs precizând faptul că prima instanță a pronunțat sentința de deschidere a procedurii insolvenței recurentei cu încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 și art. 95 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, astfel citarea prin publicitate a fost cu rea credință.
La dosarul instanței se afla copia certificatului constatator de unde rezulta că sediul social al recurentei este în T, B-ul 1989 nr. 3. 5, creditorul a efectuat această procedură de citare prin publicitate la adresa din T Calea - 1.
În această situație, consideră că procedura de citare a recurentei nu a fost legal îndeplinită, iar, conform art. 95 alin. 4. " toate actele ce au urmat. vor fi anulate", sens în care citarea fiind efectuată prin publicitate cu rea-credință, sentința de deschidere a procedurii insolvenței este nulă de drept conform art. 108.
Mai mult, prima instanță a dispus prin încheierea din 08.01.2009 citarea administratorului social al recurentei, citare care nu s-a mai realizat niciodată, iar această instanță nu a ținut cont de neîndeplinirea acestei proceduri.
Învederează instanței faptul că, în condițiile mai sus enumerate, a luat la cunoștință despre sentința pronunțată la data de 19.02.2009 în dos. nr- al Tribunalului Timiș, la data de 27.03.2009, dată la care practicianul în insolvență a comunicat prin scrisoare notificarea deschiderii procedurii unuia dintre acționarii societății în
De asemenea, aduce la cunoștință faptul că administratorul social care se afla la sediul social al societății nu a putut lua la cunoștință despre sentința de deschidere a procedurii insolvenței fiind bolnav, iar alți angajați nu s-au aflat la sediul respectiv.
Pentru motivele mai sus enunțate, debitoarea a considerat îndeplinite condițiile art. 103 alin. 1 și 2. dovedind împrejurările care au fost de natură aoî mpiedica a lua la cunoștință despre sentința pronunțată la data de 19.02.2009 în dos. nr- al Tribunalului Timiș, motive pentru care a solicitat să se dispună repunerea sa în termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. respectiv art. 304 pct. 5. deoarece, cu toate că la dosarul instanței se afla copia certificatului constatator de unde rezulta că sediul social al debitoarei este în T, B-ul 1989 nr. 3. 5, creditorul a efectuat procedura de citare prin publicitate la adresa din T Calea - 1. deci la o altă adresă, prima instanță neluând în considerare acest aspect de procedură care a cauzat recurentei o pagubă.
Prima instanță a pronunțat sentința cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea a găsit- neîntemeiată.
Potrivit art. 103 alin. 1 teza finală din Codul d e procedură civilă, partea nu va fi decăzută din dreptul de a exercita calea de atac, dacă dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Ori, actele dosarului confirmă faptul că sentința civilă nr. 314/19.02.2009 a fost comunicată debitoarei la sediul acesteia la data de 02.03.2009 și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 06.03.2009, iar societatea debitoare a fost împiedicată să acționeze întrucât administratorul acesteia a fost bolnav în perioada 20.02. - 28.02.2009 și 16.03. - 21.03.2009.
Curtea a constatat astfel, că împiedicarea de care vorbește debitoarea nu are nicio legătură cu perioada cuprinsă între data comunicării sentinței și termenul legal de exercitare. Pentru aceste considerente, cererea de repunere în termenul de recurs fiind nefondată instanța a respins-
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe în procedura insolvenței este recursul al cărui termen de 10 zile curge de la comunicarea hotărârii.
Din analiza actelor dosarului s-a reținut că recursul a fost declarat de societatea debitoare la data de 08.04.2009. Termenul de recurs fiind un termen legal imperativ, nerespectarea lui atrage sancțiuni ferme. Astfel, neexercitarea recursului în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea, conform prevederilor art. 103 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Constatând că societatea debitoare a depășit termenul pentru declararea recursului, Curtea de apel a respins recursul ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea T, cererea sa fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-.
Prin contestația formulată, contestatoarea Ta arătat că prinn decizia nr. 830/11.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de societatea sa impotriva sentinței de deschidere a procedurii insolventei pronunțata la data de 19.02.2009 in dosar nr- al Tribunalului Timiș ca tardiv, deci fără ca acesta sa fi fost judecat in fond.
Motivul invocat este cel prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1. respectiv faptul ca:" procedura de chemare a societății, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii".
Astfel, s-a invocat art. 95 alin. 4. având în vedere faptul că prima instanța a pronunțat sentința de deschidere a procedurii insolventei societății cu încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 și art. 95 alin. 1, 2 și 3. si a art. 61 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, astfel citarea societății prin publicitate a fost cu rea-credință.
Cu toate că la dosarul instanței se afla copia certificatului constatator de unde rezulta ă_sediul social al societății este in T, B-duI 1989 nr. 3. 5, creditorul a efectuat această procedură de citare prin publicitate la adresa din T Calea -l, imobil ce nu se mai afla in proprietatea societății in anul 2000.
În acesta situație, s-a considerat că procedura de citare a societății nu a fost legal indeplinită, iar, conform art. 95 alin. 4. " toate actele ce au urmat. vor fi anulate sens în care citarea fiind efectuată prin publicitate cu rea-credință, sentința de deschidere a procedurii insolventei este nulă de drept conform art. 108.
Mai mult, prima instanță a dispus prin încheierea din 08.01.2009 citarea administratorului social al contestatoarei, citare care nu s-a mai realizat niciodată, iar această instanță nu a ținut cont de neîndeplinirea acestei proceduri.
S-a învederat instanței faptul că, în condițiile mai sus enumerate, a luat la cunostintă despre sentința pronunțată la data de 19.02.2009 in dos. nr- al Tribunalului Timiș, la data de 27.03.2009, dată la care practicianul în insolvență a comunicat prin scrisoare notificarea deschiderii procedurii unuia dintre acționarii societății în
De asemenea, administratorul social care se afla la sediul social al societății nu a putut lua la cunoștință despre sentința de deschidere a procedurii insolventei contestatoarei fiind bolnav, iar alți angajați nu se află la acel sediu.
S-a arătat faptul că, creanța deținută de creditoare a fost integral achitată în cadrul procedurii de executare silită în dos. nr. 43/2008 la BEJ C, prin viramente bancare anexate prezentei în copie.
Pentru motivele mai sus enunțate, contestatoarea a considerat îndeplinite condițiile art. 103 alin. 1 și a art. 317 alin. 1 pct.1 si alin. 2. si a art. 61 din Legea nr. 85/2006, dovedind împrejurările care au fost de natură aoî mpiedica a lua la cunoștință despre sentința pronunțată la data de 19.02.2009 in dos. nr- al Tribunalului Timiș, deci neindeplinirea procedurii de citare a contestatoarei conform cerințelor legale, motive care au dus la soluția instanței de recurs pe care o contestă prin prezenta cerere.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 90 alin. 1,2 si 3, 92 alin. 1, 95 alin. 1,2,3 si 4, 103 alin. 1 si 2 si 108.C, art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată, intimatele Leasing România SA B și Broker de Asigurări SRL B au solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă și menținerea sentinței comerciale nr. 830 pronunțată la data de 11.06.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Timiș prin care s-a respins ca tardiv recursul formulat de către recurenta
Referitor la admisibilitatea contestației în anulare, intimatele au specificat că potrivit practicii judiciare, viciile de procedură ale hotărârii pronunțate de instanța de fond nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, în cazul în care recursul a fost respins ca tardiv ( Tribunalul Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 1061/1960 în CD 1960/pag.402)
Față de susținerea contestatoarei potrivit căreia aceasta ar fi achitat integral creanța deținută de intimate, s-a menționat că la data formulării întâmpinării, debitoarea înregistrează un debit restant de 5895,69 lei.
Cât privește susținerea contestatoarei potrivit căreia procedura de chemare a societății debitoare "pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerințele legii" s-a învederat instanței ca insasi textul de lege menționează ca "in cazul in care procedura de citare nu a fost legal indeplinita, iar termenul de recurs curge de la pronunțare, partea trebuie sa exercite recursul pentru ca altfel, in condițiile art. art. 317 alin 2.pr.civ, contestația in anulare va fi respinsa ca inadmisibila".
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă Curtea reține că aceasta este neîntemeiată urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Sentința comercială nr. 314/19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- putea fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Însăși societatea contestatoare a afirmat în cadrul contestației în anulare faptul că a luat cunoștință despre sentința pronunțată în data de 19 februarie 2009 la data de 27.03.2009, când practicianul în insolvență a comunicat prin scrisoare notificarea deschiderii procedurii unuia dintre acționarii societății în
Și în aceste condiții recursul înregistrat de recurenta la Tribunalul Timiș în data de 8.04.2009 apare ca fiind tardiv în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului în raport de motivul invocat de recurentă ar fi fost data de 7.04.2009.
În mod corect instanța a reținut potrivit art. 103 alin. 1 teza finală din Codul d e procedură civilă că partea nu va fi decăzută din dreptul de a exercita calea de atac, dacă dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Ori, actele dosarului confirmă faptul că sentința civilă nr. 314/19.02.2009 a fost comunicată debitoarei la sediul acesteia la data de 02.03.2009 și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 06.03.2009, iar societatea debitoare a fost împiedicată să acționeze întrucât administratorul acesteia a fost bolnav în perioada 20.02. - 28.02.2009 și 16.03. - 21.03.2009.
Între data de 6.03.2009 data publicării hotărârii recurate în Buletinul Procedurilor de Insolvență și data de 16.03.2009, data la care administratorul societății s-a îmbolnăvit, contestatoarea putea să declare recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a constatat astfel, că împiedicarea la care a făcut trimitere debitoarea nu are nici o legătură cu perioada cuprinsă între data comunicării sentinței și termenul legal de exercitare. Pentru aceste considerente, cererea de repunere în termenul de recurs s-a apreciat că este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe în procedura insolvenței este recursul al cărui termen de 10 zile curge de la comunicarea hotărârii.
Din analiza actelor dosarului s-a reținut de către instanță că recursul a fost declarat de societatea debitoare la data de 08.04.2009. Termenul de recurs fiind un termen legal imperativ, nerespectarea lui atrage sancțiuni ferme. Astfel, neexercitarea recursului în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea, conform prevederilor art. 103 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Constatând că societatea debitoare a depășit termenul pentru declararea recursului, Curtea de Apel a respins recursul ca tardiv formulat.
De altfel se putea pune în discuție și inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de contestatoarea T invocată prin întâmpinarea formulată de intimate întrucât viciile de procedură ale hotărârii pronunțate de instanța de fond nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare în cazul în care recursul a fost respins ca tardiv.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr.830/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr.830/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 07.01.2010
Tehnored. - 08.01.2010/2 ex.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
