Alte cereri. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.152
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr.933/28.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimați, avocat G, lipsă fiind revizuientul.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin cerere nu sunt indicate motivele de revizuire prevăzute de lege și depune la dosar concluzii scrise și factura nr.311/01.02.2009 reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.933/28.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței comerciale nr. 456 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul privind înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei & - A din data de 19.11.2007, a creditorilor G și, s-a redus creanța creditorului G de la suma de 1001.899,14 lei la suma de 933.888 lei reprezentând contravaloarea a 113.750 acțiuni și s-au menținut în rest dispozițiile hotărârii recurate, cu obligarea intimatului G să-i plătească recurentului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoaraa reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 456 din 7 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis contestația creditoarei Consultans, în sensul că a dispus înscrierea creanței creditoarei în tabelul preliminar al debitoarei & - A din 19.11.2007, la categoria creanțe garantate conform contractului de gaj nr. 4284 din 31 iulie 2007.
Instanța a respins contestația creditorului privind înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei din 19 11.2007 creditorilor G și.
A respins ca tardivă contestația creditorilor G și privind înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei din aceeași dată a creditorilor 1. 2., 3., 4. și 5..
A amânat judecarea cauzei la 12 mai 2008.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr.2107/8.08.2007, pronunțată de Tribunalul Arad Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal, a fost deschisă procedura generală prevăzută de Legea nr.85/2006 la cererea creditorilor, și,împotriva debitoarei SC & - SA A, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei Activ Grup
Prin Sentința comercială nr.2690/19.11.2007, pronunțată de aceeași instanță în prezentul dosar, irevocabilă,a fost deschisă procedura simplificată de insolvență,prin intrarea direct în procedura falimentului, prevăzută de Legea nr.85/2006,împotriva debitoarei SC,&-,SA A,dispunându-se lichidatorului debitoarei, fostul administrator judiciar comunicarea notificării prevăzute de art. 109 alin.1 din Legea nr. 85/2006,raportat la art. 61 din aceeași lege,cu următoarele termene: termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 19 ianuarie 2008, termenul de verificare a creanțelor, întocmire și afișare a tabelului preliminar al creanțelor la data de 30 ianuarie 2008, termenul de definitivare a tabelului creanțelor la data de 15 februarie 2008.
Referitor la contestația creditorului, privind înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei din 19.11.2007 a creditorilor G și, s-a reținut că aceștia din urmă au depus declarație de creanță (f 269-285) pentru suma de 3.495.000 lei, aproximativ 1.000.000 Euro, cu titlu de contravaloare acțiuni, întrucât în urma cererii de retragere acestora din societate, s-a luat act de această retragere, însă debitoarea a încercat tergiversarea evaluării acestor acțiunii prin repetate refuzuri de preda documentele expertului.
S-a menționat că în tabelul preliminar al debitoarei din 19 11.2007 - pct.43,acești creditori au fost înscriși la categoria creanțe chirografare cu suma de 3.495.000 lei, în mod provizoriu până la stabilirea valorii certe prin expertiză.
Prin notificarea de la f 274 dosar, transmisă prin executor judecătoresc, la data de 16.11.2006,celor doi creditori, SC & - SA a luat act de intenția numiților G și, de retragere din societate, în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.
S-a menționat că prin Încheierea nr. 4944 din 24 mai 2007,dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului A(f 266), irevocabilă, fost numit un expert autorizat pentru stabilirea valorii acțiunilor lui G și,raportat la titlul executoriu reprezentat prin Ordonanța președențială nr.734/15.03.2007 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- (f 278-279), prin care SC & - SA a fost obligată raportat la art. 134 pct.4 din Legea nr. 31/1990, să solicite judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului numirea unui expert autorizat pentru stabilirea valorii acțiunilor deținute de cei doi, în concret fiind numit expertul.
Prin Încheierea nr. 6336 din 29 iunie 2007 dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului A( f 267),irevocabilă, s-a stabilit momentul evaluării acțiunilor, data de 15.11.2006, dată la care SC & - SA a fost de acord cu retragerea celor doi din societate, stabilindu-se și termenul de evaluare a acțiunilor, respectiv 60 de zile de la momentul primirii tuturor actelor societății.
S-a menționat că din concluziile expertizei efectuate de expertul pentru stabilirea valorii acțiunilor lui G și (f 1307),rezultă că,pentru data de 15.11.2006, contravaloarea acțiunilor deținute de la SC & - SA A se ridică la suma de 1.001.899,14 lei,iar contravaloarea acțiunilor deținute de la aceeași societate,s-a ridicat la suma de 25.705,51 lei.
Raportat la starea de fapt descrisă și la art.134 al.1 din Legea nr.31/1990 republicată în Of.nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, în vigoare la data de 15 noiembrie 2006, ce prevedea că acționarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societății,au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la societate contravaloarea acțiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat,judecătorul sindic, a apreciat că, în situația creanțelor celor doi creditori contestați, au fost întrunite cerințele art 3 pct 7 din Legea nr. nr.85/2006, la data de 15.11.2006-cu aproape doi ani înainte de deschiderea procedurii insolvenței - însăși debitoarea a fost de acord cu retragerea acestora din societate, debitoarea fiind cea care a tergiversat evaluarea acestor acțiunii.
Pentru considerentele reținute,instanța a respins contestația creditorului,privind înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei din 19 11.2007 creditorilor G și, aceștia urmând să fie înscriși cu sumele stabilite prin expertiză, astfel cum au fost menționate.
Cu privire la contestația creditorilor G și, care au contestat calitatea de creditori, precum și cuantumul sumelor înscrise în același tabel preliminar menționat, a numiților, și, raportat la art.73 al.2 din Legea nr.85/2006 și la termenul de definitivare a tabelului creanțelor debitoarei, judecătorul sindic a admis excepția de tardivitate invocată de lichidator și de creditoarea și în consecință instanța respins ca tardivă contestația respectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul.
Prin recursul formulat, contestatorul a solicitat admiterea recursului și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a contestației formulate împotriva înscrierii în tabelul preliminar al creanțelor a creanței declarate de G și, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate de el și radierea înscrierii în tabelul creanțelor a numiților G și. Cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul recurent a susținut că intimații G și nu au o creanță născută împotriva societății & - care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, dreptul intimaților de a încasa contravaloarea acțiunilor dobândite de societate, s-a arătat că se naște în momentul perfectării transferului, adică, potrivit art. 98 din Legea 31/1990, în momentul înscrierii transferului acțiunilor în registrul acționarilor. Nici până în acest momen t înscrierea în registrul acționarilor nu a avut loc. Mai mult decât atât, prin sentința nr. 2107 din 8 august 2007 (nerecurată), judecătorul sindic a indisponibilizat acțiunile tuturor acționarilor societății debitoare.
Referitor la cuantumul creanței, recurentul a menționat că și în ipoteza în care s-a admite existența creanței soților, cuantumul acesteia este mult inferior valorii cu care creanța a fost înscrisă în creditorilor.
O altă observație care se impune, s-a menționat că este aceea că administrarea probei cu raportul de evaluare a fost făcută cu încălcarea principiului contradictorialității.
În temeiul art. 312, alin. 3.pr.civ. recurentul a solicitat trimiterea spre rejudecare în primă instanță a contestației formulată de el, pentru a se putea efectua o lucrare de evaluare în condiții de contradictorialitate, conform art. 201, alin. 3.pr.civ. și a celorlalte norme pertinente.
Referitor Ia reaua-credintă a intimaților G și, contestatorul recurent a învederat că prima instanță nu a reușit să observe reaua-credință (manifestată sub forma exercițiului abuziv al drepturilor subiective) care a ghidat comportamentul intimaților și a cărei încununare a fost obținerea recunoașterii unei creanțe cu o valoare mult superioară valorii acțiunilor pe care încă le dețin în & -
S-a susținut de către recurent că abuzul de drept caracterizează chiar primul demers al intimaților - cererea de retragere din societate. Cererea lor este formal întemeiată - se adoptase o hotărâre de mutare a sediului, iar intimații votaseră împotrivă.
S-a susținut faptul a continuat comportamentul de rea-credință a intimaților prin achiziționarea, la data de 14.11.2006 a unui număr de 8284 de acțiuni, reprezentând circa 2% din capitalul social, deși cu o săptămână înainte solicitaseră retragerea din societate. Singurul scop al achiziției a fost acela de a mări suma pe care doreau să o obțină de la societate în urma cererii de retragere.
Recurentul contestator a menționat că un act ulterior care probează reaua- credință a intimaților a fost acela că s-a solicitat numirea de către judecătorul delegat de la ORC a evaluatorului solicitat de către dânșii și care nu a fost niciodată acceptat de către societate. Deși intimații au susținut în repetate rânduri că societatea ar fi fost de acord cu numirea expertului, s-a arătat că acest fapt nu corespunde adevărului, din nici un act emis de societate nu rezultă acest acord. În consecință, intimații nu erau îndreptățiți să ceară numirea evaluatorului propus de ei, ci eventual a altuia, a cărui obiectivitate să fie dincolo de dubiu.
Prin întâmpinarea formulată debitoarea intimată & - A, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Grup Aas olicitat respingerea recursului formulat de contestatorul recurent ca nefondat și neîntemeiat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1190 lei reprezentând onorariul avocațial conform facturii și chitanței avocațiale.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Gas olicitat în principal anularea recursului în baza dispozițiilor art. 302 indice 1 litera c raportat la art. 306 alin.1 Cod procedură civilă cu motivarea că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și în subsidiar intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurentul. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând 1190 lei onorariul avocațial.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă luând în discuție excepție nulității recursului creditorului, invocată de intimatul G, se reține că este neîntemeiată urmând să fie respinsă având în vedere că cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta.
Examinând recursul declarat de contestatorul, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu, în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că recursul este întemeiat urmând să fie admis și să fie modificată în parte hotărârea recurată pentru următoarele considerente:
In mod legal prima instanță a reținut raportat la dispozițiile art. 134 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată în nr. 1066 din 17.11.2004 în vigoare la data de 15.11.2006, că în ceea ce privește creanțele intimaților G și sunt întrunite cerințele art. 3 pct.7 din Legea nr. 85/2006.
Creditorii intimați și, la data de 8.11.2006 au notificat pe debitoarea & - A despre intenția lor de a se retrage din societate având în vedere că nu au fost de acord cu mutarea sediului societății ai cărei acționari erau, formulând cerere în baza dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990.
Prin notificarea nr. 685/15.11.2006 transmisă intimaților G și prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, debitoarea a luat act de intenția creditorilor de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.
Este neîntemeiată susținerea recurentului în sensul că din punct de vedere juridic retragerea presupunea transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor transfer care trebuia aprobat de către adunarea generală extraordinară, conform art. 103 din Legea nr. 31/1990 întrucât dreptul de retragere este reglementat explicit, necesitând o simplă declarație în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 a acționarilor adresată societății.
Sunt fondate susținerile recurentului contestator în sensul că cei doi intimați, cu rea credință, au achiziționat la data de 14.11.2006 după ce în data de 8.11.2006 și-au manifestat intenția de retragere din societate, un număr de 8284 de acțiuni conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 630/14.11.2006.
În consecință, cele 8284 de acțiuni cumpărate după data formulării cererii de retragere nu mai puteau face obiectul dezdăunării.
În mod nejustificat prima instanță a respins în totalitate contestația formulată de creditorul luând în considerare valorile stabilite de către expertul pentru un număr de 122.034 acțiuni și fără a scădea, cum este corect din suma de 1.001.899,14 lei suma de 68.012 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea a 8284 acțiuni achiziționate cu rea credință de intimați în data de 14.11.2006.
În mod incorect, prin raportul de expertiză în valoarea acțiunilor intimaților G și au fost incluse și acțiunile dobândite de aceștia după exprimarea intenției de retragere din societate, din data de 8.11.2006.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței comerciale nr. 456 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul fără a indica și motivele acesteia.
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuientul, Curtea va constata că aceasta este inadmisibilă, întrucât revizuientul nu a indicat nici unul dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 322. pr. civ.
Astfel, potrivit art. 322. pr. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Este de observat că prin cererea de revizuire nu s-au invocat nici unul dintre aceste motive concrete, astfel încât cererea apare ca fiind inadmisibilă, dat fiind că orice alte motive decât cele prevăzute de art. 322. pr. civ. nu sunt admisibile în această cale de atac extraordinară.
Revizuientul a introdus cererea de revizuire numai în mod formal, înainte de a cunoaște motivarea instanței care a judecat procesul pentru care s-a solicitat revizuirea, fapt care rezultă din chiar cererea formulată de acesta, prin care s-a arătat că motivarea se va face după redactarea deciziei atacate.
Mai mult, nici ulterior redactării hotărârii atacate, revizuientul nu a înțeles să indice temeiul juridic al cererii sale și, întrucât revizuirea nu este o cale devolutivă de atac, ci una extraordinară, Curtea nu este ținută să examineze cauza sub aspectul analizei tuturor cazurilor de revizuire, cererea fiind inadmisibilă.
Așa fiind, în baza art. 326. pr. civ. Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274. pr. civ. revizuientul va fi obligat la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către intimații și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr.933/28.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Obligă revizuientul la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către intimații și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 05.02.09
tehn./ 2 ex./ 06.02.09
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1349/2009. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 495/2008.... → |
|---|
