Alte cereri. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 160
Ședința publică din 03.02.2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr. 806 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Management L T și intimatele, Sucursala T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
La apelul nominal se prezintă avocat, în substituirea avocatului titular, pentru contestatoare și consilier juridic pentru intimata Management L T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta contestatoarei, avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială, în substituire și chitanța nr. 0037/24.11.2008 reprezentând achitarea onorariului avocațial.
Reprezentanta lichidatorului judiciar Management L T, depune la dosar procesul verbal din data de 15.09.2008.
Reprezentanta contestatoarei, avocat arată că acest proces verbal a fost deja depus la dosar.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, avocat solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii formulată de intimata Management L T și conform art. 318 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, admiterea contestației în anulare, admiterea recursului și anularea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial în recurs și în contestația în anulare, depunând la dosar și concluzii scrise.
Reprezentanta lichidatorului judiciar Management L T, solicită respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 806/7.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de - MANAGEMENT, lichidator judiciar al SC SA împotriva sentinței civile nr. 699 din 1 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș.
A modificat în parte hotărârea menționată în sensul că a stabilit onorariile cuvenite lichidatorilor în sumă de 62.720,60 lei, pentru, 38.092,04 lei, pentru SC SRL și 77.478,36 lei, pentru - MANAGEMENT și a obligat pe SC SRL și - MANAGEMENT să restituie suma de 37.607,96 lei și respectiv 6.072,64 lei, menținând celelalte dispoziții și prin respingerea recursului declarat împotriva aceleiași hotărâri de creditoarea Autoritatea Activelor Statului - AVAS.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut referitor la recursul declarat în cauză de către lichidatorul judiciar - MANAGEMENT sub un prim aspect, că prima instanță a soluționat cauza în fond, după casare, ținând seama de dispozițiile obligatorii ale instanței de control, în măsura în care a stabilit suma ce a apreciat că se cuvine pentru activitatea prestată fiecărui lichidator judiciar,
S-a apreciat că eventuala necesitate privind efectuarea unei expertize care de altfel nu a fost solicitată de către părți în primă instanță și a cărei utilitate nu este dovedită, raportat la obiectivul ce implică elemente de apreciere a activității desfășurate de lichidatori și nu date tehnice, cu excepția unor calcule matematice, în parte necontestate, nu constituie motiv de casare și trimitere a cauzei în vederea rejudecării,
S-a menționat că prin încheierea din 11.09.2003 judecătorul-sindic a dispus acordarea unui onorariu de succes pentru lichidator în procent de 8% din vânzările realizate, sumă ce trebuie repartizată proporțional cu activitatea fiecărui lichidator, iar ulterior referitor la același aspect al repartizării onorariului de succes, prin încheierea din data de 24.02.2005 s‑a stabilit că această operațiune trebuie să se facă cu luarea în considerare a calității și complexității activității desfășurate de fiecare lichidator,
S-a specificat că pe de altă parte, pentru cel de al doilea lichidator s‑a stabilit și un onorariu în cuantum fix, în sumă totală de 17.800 lei,
Că s‑au încasat efectiv, în mod necontestat, în cursul derulării procedurii, 19.040 lei, de către primul lichidator, 75.700 lei, de către cel de al doilea și 83.551 lei, de către al treilea, în total 178.291 lei și că aceasta este suma totală ce poate să fie repartizată cu titlu de onorariu lichidatorilor judiciari, fără a afecta repartizările deja făcute celorlalți participanți, care se află sub autoritatea lucrului judecat, indiferent de suma pe care lichidatorii o pretind potrivit notelor scrise comune depuse la dosar, ca reprezentând 8% din vânzările de bunuri imobile, fără chirii, garanții sau dobânzi,
S-a considerat că din totalul sumelor încasate cu titlu de onorariu de către lichidatori, partea ce reprezintă, după scăderea onorariului fix, onorariul de succes, trebuie supus repartizării și că aceasta, în absența unor criterii anterior stabilite și matematic cuantificabile, ale "complexității și calității" activității, se poate face numai prin raportare la durata în timp a exercitării atribuțiilor,
S-a specificat că în baza acestui criteriu revine fiecărui lichidator suma de 62.720,60 lei, 38.092,04 lei, incluzând onorariul fix și respectiv 77.478,36 lei și că având în vedere sumele efectiv încasate, primul lichidator mai are de încasat suma de 43.680,60 lei, din care 37.607, 96 lei, de cel de al doilea lichidator și 6.072,64 lei, de la cel de al treilea lichidator,
S-a considerat, în ce privește recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - nerealizarea unor investiții, politica de prețuri chiar în defavoarea societății sau angajarea unui credit bancar în sumă nejustificat de mare față de nevoile activității de producție, respectiv un management defectuos, acuzații susținute de către recurentă dar neconfirmate de către lichidatorul judiciar, în sine, chiar dacă sunt reale și săvârșite cu vinovăție, nu justifică angajarea răspunderii deoarece aceasta are un caracter reparatoriu și este circumscrisă faptelor vizate de art. 138 din Legea nr. 85/2006,
În ceea ce privește fondurile reținute de societate de la angajați, care nu au fost virate bugetului de stat dar nici nu se pretinde că au fost însușite de către persoane a căror răspundere este vizată, s-a motivat ca o constatare a lichidatorului judiciar referitoare la persoana din vina căreia nu au fost plătite nu este relevantă deoarece în susținerea cererii sale creditoarea este datoare să facă dovezile pe care le consideră necesare și, pe de altă parte, răspunderea reglementată prin prevederile legale incidente în cauză vizează sume însușite de către administrator în interesul său sau procurarea de fonduri prin mijloace ruinătoare, ceea ce în speță, nu este cazul,
Împrejurarea că recurenta este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, s-a apreciat că nu implică în mod automat existența unei obligații de reparare a prejudiciului de către persoane din conducerea societății debitoare și de asemenea nu poate fi asimilată situația existentă în speță, potrivit constatărilor lichidatorului judiciar, cu ipoteza legală privind continuarea unei activități vădit neprofitabilă în interesul personal al administratorului, doar pe baza constatării faptului că societatea a înregistrat pierderi datorită a ceea ce se pretinde a fi managementul defectuos al afacerii care nu constituie motiv de angajare a răspunderii. În acest caz, dintr‑o perspectivă ideală, toate situațiile de insolvență ar trebui să se soldeze cu angajarea răspunderii patrimoniale personale a celor care aveau sarcini de conducere a activității societăților deoarece insolvența este întotdeauna rezultatul unor decizii economice greșite,
Din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este într‑adevăr o răspundere specială dar nu în sensul pretins de recurentă de a pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte pasivului debitorului, ci prin aceea că trebuie să fie îndeplinite condițiile speciale ale răspunderii, îndeosebi prin existența uneia dintre faptele pentru care textul de lege prevede posibilitatea angajării răspunderii,
S-a motivat că susținerile legate de caracterul subsidiar al răspunderii administratorilor, faptul că aceasta este individuală sau solidară, ori integrală, cât și cele privind sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății și care, în opinia recurentei, este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori, nu sunt relevante în măsura în care nu se face dovada săvârșirii, în concret, de către persoane expres individualizate, a uneia sau unora din faptele la care art. 138 din lege se referă,
În consecință, prin aplicarea dispozițiilor art. 3041și 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de recurenta - MANAGEMENT, lichidator judiciar al SC SA, s-a modificat în parte hotărârea primei instanțe în sensul stabilirii onorariilor cuvenite lichidatorilor potrivit celor menționate, cu consecința obligării SC SRL și a - MANAGEMENT să restituie suma de 37.607,96 lei și respectiv 6.072,64 lei, menținându‑se celelalte dispoziții și s-a respins recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de către creditoarea Autoritatea Activelor Statului -
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei instanței de recurs și rejudecarea recursului cu înlăturarea greșelilor materiale.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 ( 1) Cod procedură civilă considerând că instanța admițând recursul în parte a săvârșit greșeli materiale când a stabilit sumele cuvenite fiecărui lichidator datorită reținerii eronate a duratei activității lichidatorului - MANAGEMENT
S-a arătat că instanța de recurs a reținut ca SC SA a fost in procedura de lichidare timp de 87 de luni din care SC a funcționat 34 luni, al doilea lichidator SC SRL a funcționat 11 luni, iar al treilea lichidator Management a funcționat 42 de luni.
S-a apreciat ca suma totala ce poate fi repartizata cu titlu de onorariu lichidatorilor judiciar, fără a afecta repartizările deja făcute celorlalți participanți totalizează 178.291 lei.
Din totalul sumelor încasate cu titlu de onorariu de către lichidatori s-a scăzut onorariul fix, iar ceea ce a rămas reprezintă "onorariul de succes", suma care potrivit considerentelor deciziei instanței de recurs, in lipsa unor criterii anterior stabilite a fost partajata prin raportare la durata in timp a exercitării atribuțiilor fiecăruia, ajungându-se la sumele evidențiate in dispozitivul deciziei.
S-a susținut că instanța de recurs a greșit însă atunci când a stabilit ca lichidatorul Management L si-a exercitat atribuțiile o perioada de 42 de luni când in realitate este vorba de 17 luni si calculul de distribuție se impune a fi refăcut in funcție de aceasta durata.
S-a specificat că închiderea procedurii prevăzuta de Legea nr.64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul debitoarei SC SA T in conformitate cu sentința civila nr.82/S/29 septembrie 2005 pronunțata de Tribunalul Timiș, Secția Comerciala, in dosarul nr.40/S/2000, sentința prin care s-a dispus si radierea debitoarei din Registrul societăților comerciale.
Raportul final al lichidatorului, (antecesorul Management L), precum si planul de distribuție finala intre creditori, are data de referința 30 septembrie 2004 si a fost depus la dosar la 28 octombrie 2004, iar după aceasta data nu s-a mai desfășurat de către lichidatorul in funcție nici o activitate de lichidare.
Având in vedere ca închiderea procedurii s-a dispus numai prin sentința civila nr.82/S/29 septembrie 2005 s-a menționat că trebuie apreciat ca Ia aceasta data s-a încheiat activitatea propriu-zisa a ultimului lichidator.
Chiar dacă prin sentința comerciala nr.699/01 noiembrie 2007, dosar nr- al Tribunalului Timiș, aceasta instanța a trebuit sa pronunțe formal o noua închidere a procedurii insolvenței și o noua radiere a debitorului din Registrul Comerțului, precum si descărcarea lichidatorului în funcție de îndatoriri si responsabilități cu privire la debitor, s-a arătat că nu se poate afirma ca in intervalul dintre prima hotărâre a judecătorului sindic si pana la a doua acest lichidator a mai realizat o activitate de natura a fi remunerată.
Tocmai pentru acest motiv s-a considerat că nu a fost necesar un nou raport final pentru o activitate care nu s-a desfășurat, si un asemenea raport nici nu a fost întocmit.
S-a motivat că prin reținerea de către instanța de recurs a unei durate de activitate de 42 de luni pentru lichidatorul Management L, când în realitate acesta a desfășurat activitate specifica numai 17 luni, nu poate fi altceva decât o eroare materiala a cărei îndreptare ar duce la o soluție echitabila.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul Management L solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea care o va pronunța, să respingă contestația în anulare formulată de SC cu sediul în T,-,. 1 reprezentată de ec., pe cale de excepție, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție, intimatul lichidator judiciar a înțeles să invoce excepția inadmisibilității unei asemenea acțiuni în cadrul procedurii insolvenței, deoarece potrivti art. 149 din Legea 85/2006, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă. Ori, nu este vorba de existența unei compatibilități între contestația în anulare și procedura insolvenței.
S-a arătat că în fapt, contestatoarea SC a fost primul dintre cei trei lichidatori,/ desemnați în cadrul procedurii insolvenței deschise față de debitoarea SC SA T, / urmată de SC SRL și MANAGEMENT
Deși procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare încă din iulie 2000, fiind administrată de SC de la data deschiderii și până în 29.05.2003, continuată de SC SRL până la 29.04.2004 și continuată și finalizată de MANAGEMENT până la data de 01.11.2007, dată la care a fost închisă procedura insolvenței, până la momentul introducerii prezentei contestații în anulare niciuna dintre părțile prezente în cauza ce a format obiectul Dosarului - - și, prin excelență, nici actualul contestator, nu a contestat sub nicio formă sau modalitate durata activității desfășurată în timp, de către cei trei lichidatori succesivi.
S-a arătat că acest aspect a fost în mod corect reținut de către instanța de recurs în considerentele deciziei civile nr. 806/07.10.2008 pronunțată în dosarul nr- ( pag. 5)
S-a susținut că în consecință, SC și-a întemeiat în mod greșit prezenta acțiune pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, deoarece instanța de recurs nu a săvârșit nicio eroare materială în pronunțarea soluției, în legătură cu durata activității ultimului lichidator.
Cum greșeala materială la care face trimitere textul de lege pe care își întemeiază contestatoarea acțiunea ar putea viza o eroare de calcul matematic, se poate observa că în nici un caz aceasta nu poate viza o dată certă, înregistrată în condiții legale, în registrele autorităților publice și în actele cu caracter autentic, precum hotărârea judecătorească. Astfel, data închiderii procedurii insolvenței față de debitoarea SC SA, cea de 01.11.2007, prin Sentința comercială nr. 699/01.11.2007, dată reținută în mod corect de instanța de recurs.
Înainte de a trece la examinarea contestației în anulare formulată în cauză, luând în discuție excepția inadmisibilității cererii contestatoarei invocată de intimatul Management L Curtea reține că este neîntemeiată urmând să fie respinsă.
Potrivit dispozițiilor art.149 din Legea nr. 85/2006 prevederile prezentei legi se completează în măsura compatibilităților cu cele ale Codului d e procedură civil, Codului civil și Codului comercial.
Raportat la acest text de lege, exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii privind procedura insolvenței apare ca fiind admisibilă.
De altfel, intimatul lichidator judiciar doar a făcut o afirmație fără să explice de ce exercitarea acestei căi de atac nu ar fi compatibilă cu domeniul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea, prin prisma motivelor invocate a dispozițiilor a dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
În accepțiunea legii, eroarea materială nu poate fi decât formală, deci în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Greșelile materiale la care se referă art. 318 Cod procedură civilă sunt de ordin procedural, dar de o anumită gravitate încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite, greșelile la care se referă textul respectiv fiind greșeli de fapt, iar nu de judecată.
Contestatoarea, prin criticile expuse, s-a referit la chiar fondul cauzei, susținerile sale fiind în legătură cu soluționarea pe fond a cauzei de către instanța de recurs.
În mod eronat contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă având în vedere că instanța de recurs nu a săvârșit nici o eroare materială în legătură cu stabilirea sumelor cuvenite fiecărui lichidator, datorită pretinsei rețineri eronate a duratei activității lichidatorului MANAGEMENT
În mod corect instanța de recurs a reținut că în cauză au fost desemnați succesiv trei lichidatori, respectiv din 20.07.2000 până la 29.05.2003, respectiv 34 luni, din 29.05.2003 până la 29.04.2004, respectiv 11 luni și MANAGEMENT din 29.04.2004 și până la data de 1.11.2007 când procedura, considerată a fi finalizată a fost închisă, respectiv 42 luni.
Data închiderii procedurii insolvenței față de debitoarea a fost data de 1.11.2007 prin sentința comercială nr. 699/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, dată ce a fost reținută în mod corect de către instanța de recurs.
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 Cod procedură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 320 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr. 806 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, Sucursala T, Management L T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T împotriva deciziei civile nr. 806 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, Sucursala T, Management L T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 2.03.2009
Tehnored. - 5.03.2009/2 ex.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
