Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 396/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 396/
Ședința publică din 05 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor promovate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC. SRL, de, și, împotriva sentinței civile nr. 2529 din 08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3727/2002.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 05 mai 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 2529 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.3727/2002, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții și, s-a respins excepția invocată de pârâții și, referitoare la prescripția dreptului la acțiune privind sumele care reprezintă împrumuturi acordate de " " către Asociația, s-a respins excepția autorității lucrului judecat privind cheltuielile de constituire a "ALCOOL ", s-a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul "" actualmente astfel cum a fost precizată la data de 5 aprilie 2005, în sensul că: în baza art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, obligă pe pârâtul să plătească în contul de faliment al debitoarei " " suma de 318.673, 99 RON și s-a respins acțiunea față de pârâții și.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că pârâții și au calitate procesuală pasivă întrucât acțiunea lichidatorului vizează comiterea unor fapte anterioare deschiderii procedurii împotriva debitoarei " " A și anterioare pensionării pârâtei care a intervenit la data de 15 mai 2001. Pe de altă parte pârâtul a îndeplinit funcția de director comercial începând cu o1 noiembrie 2001, iar art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data introducerii acțiunii prevedea că pot fi trași la răspundere inclusiv directorii firmelor aflați sub incidența procedurii precum și orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Cât privește excepția prescripției dreptului a material ala acțiune invocată de pârâții și, și aceasta este neîntemeiată întrucât procedura față de debitor s-a deschis la 18 decembrie 2002, iar acțiunea de stabilire a răspunderii a fost înregistrată în data de 20 martie 2004, așadar în termenul general de prescripție în raport de disp.137 din Legea nr.64/1995.
De asemenea, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții și a fost și ea respinsă pe considerentul că prin sentința civilă nr.2202 din 12 iunie 2006 pronunțată în dosarul de faliment nr.2425/2003 al Tribunalului Harghita judecătorul sindic a obligat pe administratorul să plătească în contul de faliment al debitoarei "ALCOOL SRL suma de 93.954,72 lei reprezentând întreg pasivul acesteia iar din motivarea hotărârii se constată că nu se face nici o referire la cheltuielile de constituire a " ALCOOL " SRL în cuantum de 45.340,80 lei suportate din fondurile aparținând debitoarei.
Pe fondul cauzei judecătorul sindic a reținut că, administratorii debitoarei au fost, și.
Art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006 consacră principiul solidarității răspunderii persoanelor prevăzute la alin.1 cu condiția că apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-a exercitat mandatul ori în care a deținut poziția care ar fi putut cauza starea de insolvență.
La dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte limitele și conținutul distinct al mandatului fiecărui administrator în parte. În prezenta cauză lichidatorul a formulat cererea de angajare a răspunderii personale doar a doi din cei 7 administratori înregistrați la ORC la care se adaugă pârâtul în calitate de director și consilier juridic, fără ca lichidatorul să argumenteze într-un fel chemarea în judecată doar aop arte din administratori și să ignore pe ceilalți. În cele două expertize efectuate în cauză, experții au concluzionat că o asemenea expertiză contabilă nu poate și nu este competentă să stabilească răspunderea personală. Cum judecătorul sindic în raport de disp.129 alin.6 pr.civ. nu a putut extinde acțiunea și față de ceilalți administratori și cum din conținutul celor două expertize se exprimă clar ideea că stare de insolvență a fost rezultatul unor măsuri și hotărâri expresia intențiilor conjugate și comune ale mai multor persoane care trebuie avute în vedere în întregul lor pentru a se putea stabili cu adevărat cine este responsabil și în ce măsură, aceasta a concluzionat că pentru sumele prevăzute la lit. a-d din acțiunea lichidatorului nu este dovedită implicarea exclusivă, solidare sau individuală a celor 3 pârâți.
Judecătorul sindic a apreciat că singura poziție valorică din acțiunea lichidatorului față de care se poate stabili cu certitudine persoana responsabilă și caracterul individual al răspunderii acesteia este cea referitoare la suma de 318.673,99 RON clienți în litigiu. Această sumă este compusă din creanțele față de 4societăți comerciale pentru care s-au obținut sentințe favorabile în perioada anilor 1997-1998, iar pârâtul care avea funcția la acea dată de consilier juridic trebuie să se îngrijească de executarea silită a acestora. Începând cu data de ol noiembrie 2001 pârâtul a îndeplinit și calitatea de director comercial pe lângă funcția de consilier juridic, iar din conținutul procesului verbal nr. 42 din 19 octombrie 2001 rezultă că printre atribuțiile acestuia a rămas și recuperarea creanțelor societății. Totodată, o dovadă a sarcinilor de serviciu în acest sens o constituie și solicitarea acestuia adresată conducerii " A prin care solicita să se aprobe în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație din 11 aprilie 2000 un procent dintr-o sumă recuperată de la debitorii societății.
Pentru aceste considerente judecătorul sindic a reținut în sarcina pârâtului vinovăția sa în săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, și, precum și societatea de lichidare Totodată, AVAS Baf ormulat cererea de intervenție în interesul societății de lichidare.
În motivarea recursului său pârâtul a arătat că în mod nelegal a fost obligat la plata sumei de 318.673,99RON întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de lit.a din art.138 alin.1 din Legea 85/2006. Arată că, a pus în executare sentințele împotriva celor patru societăți debitoare însă executarea silită nu a putut fi favorizată favorabil pentru că pe de o parte la unele societăți a încetat activitatea și nu aveau bunuri în patrimoniu, iar pentru altele Consiliul de Administrație al societății a refuzat avansarea sumelor pentru executarea silită a hotărârilor.
Pârâții și au motivat calea de atac prin aceea că, deși acțiunea lichidatorului a fost respinsă față de ei acesta nu a fost obligat la cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul soluționării procesului și în special pe cele privind expertizele contabile.
Societatea de lichidare, în motivarea recursului său arată că, a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei în care a fost de altfel și propusă atragerea răspunderii personale a conducerii societății pentru suma 1.201.864,00 lei iar faptele de care aceștia se fac vinovați sunt managementul neperformant, neîncasarea creanțelor neurmărirea contractelor încheiate în vederea onorării obligațiilor stipulate în acestea, neimplicarea conducerii în deschiderea de acțiuni pentru recuperarea creanțelor și nefinalizarea acțiunilor deschise, utilizarea fondurilor societății în detrimentul acesteia, prin cheltuieli de constituire a C" ALCOOL " SRL în sumă de 453.408.096 lei, achitarea acțiunilor -ului în sumă de 3.084.167.438 lei. De asemenea, cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei C" " SA s-au constatat lipsuri de mijloace fixe, materiale și materii prime. Deși societatea a înregistrat pierderi datorită unui management defectuos și dezinteresului manifestat de către conducerea societății, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate atât față de societate, cât și față de terți, dovedind rea credință, încercând doar să amâne ceea ce era inevitabil, respectiv, intrarea în incapacitatea de plată a debitoarei. Lichidatorul apreciază că, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru toți trei pârâți până la concurența sumei arătate mai sus, iar judecătorul sindic în mod nelegal și netemeinic nu a admis integral acțiunea așa cum a fost ea formulată.
În cererea sa de intervenție creditorul AVAS Bas olicitat admiterea recursului formulat de societatea lichidatoare, în motivarea reiterând motivele invocate de aceasta în recursul său.
La recursul formulat de societatea lichidatoare pârâții au depus întâmpinări, solicitând respingerea acestuia. Cu privire la cererea de intervenție formulată de AVAS pârâții și au solicitat instanței să se constate lipsa calității procesuale active a acestei creditoare, iar cu privire la recursul lichidatorului au reiterat excepțiile invocate în fața judecătorului sindic. Pârâtul, a arăta că nu poate fi obligat în solidar pentru întreaga sumă solicitată de lichidator întrucât în cea mai mare perioadă de referință a avut calitatea de consilier juridic nefăcând parte din categoria persoanelor cu funcție de conducere în cadrul societății debitoare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, în raport de disp.art.3041Cod procedură civilă, curtea constată:
În dosarul de faliment nr. 3727/2002, lichidatorul SC. SRL, ulterior devenit, a formulat la data de 29.03.2004, cerere de angajare a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei SC. SA, respectiv, și până la concurența sumei de 12.018.640.014 lei compusă din:
- mijloace fixe și materiale lipsă - 29.069.530 lei
- TVA aferent - 5.523.211 lei
- clienți prescriși - 4. 925. 983. 132 lei
-.clienți în litigiu ( acțiuni deschise și nefinalizate) - 3.305.935.376 lei
- achitarea acțiunilor din fondurile societății - 3.084.167.438 lei
- cheltuieli de constituire a SC. SRL - 453.408.096 lei
La data de 05.04.2005, lichidatorul și-a precizat cererea în sensul ca pârâții să fie obligați și la plata sumei de 658.484.052 lei reprezentând împrumuturi acordate Asociației Salariaților. Faptele reținute sunt:
- managementul neperformant;
- neîncasarea creanțelor, clienți și debitori diverși cu influență asupra majoră asupra deficitului de cash - flow;
- neurmărirea contractelor încheiate în vederea onorării obligațiilor stipulate în acestea;
- neimplicarea conducerii în deschiderea de acțiuni privind recuperarea creanțelor, precum și nefinalizarea acțiunilor deschise;
- investiții pentru bunuri care nu au fost utilizate în interesul societății ci în interesul unor persoane fizice ( directori );
- utilizarea fondurilor societății în detrimentul acesteia (achitarea acțiunilor, cheltuieli de constituire a SC. SRL).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. a și c din Legea nr. 64/1995 și art. 105, 153 și 266 di Legea nr. 31/1990.
În primul rând trebuie reținut că, în raport de data introducerii cererii, respectiv, 29.03.2004, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1995 cu toate consecințele ce decurg din aceasta. În altă ordine de idei, răspunderea instituită de art. 137 din Legea nr. 64/1995 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, răspundere care, în condițiile în care nu se poate determina partea exclusivă din prejudiciu cauzată de fiecare din persoanele vinovate, este solidară. De asemenea, faptul că din concluziile expertizelor efectuate în cauză rezultă că vinovați pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență sunt și alte persoane, nu prezintă importanță câtă vreme pârâții au deschisă calea unei acțiuni în regres împotriva acestora. Așa fiind, în mod greșit judecătorul sindic a concluzionat că, dacă la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte limitele și conținutul distinct al mandatului fiecărui administrator în parte iar în prezenta cauză lichidatorul a formulat cererea de angajare a răspunderii personale doar a doi din cei 7 administratori înregistrați la ORC la care se adaugă pârâtul în calitate de director și consilier juridic, iar starea de insolvență a fost rezultatul unor măsuri și hotărâri, expresia intențiilor conjugate și comune ale mai multor persoane care trebuie avute în vedere în întregul lor, pentru sumele prevăzute la lit. a-d din acțiunea lichidatorului nu este dovedită implicarea exclusivă, solidară sau individuală a celor 3 pârâți. Art.137 din Legea nr. 64/1995 consacră principiul solidarității răspunderii persoanelor prevăzute la alin.1, singura condiție fiind aceea ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-a exercitat mandatul ori în care a deținut poziția care ar fi putut cauza starea de insolvență.
Din conținutul raportului lichidatorului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei SC. SA cât și a celor două expertize contabile efectuate, rezultă neîndoielnic contribuția pe care pârâții, prin acțiunile sau inacțiunile lor, au avut-o la ajungerea debitoarea în starea de faliment.
Astfel, deși lichidatorul a reținut că în mod nelegal s-au achitat din fondurile debitoarei sumele de 3.084.167.438 lei și 658.484.052 lei pentru acțiunile Asociației, expertizele contabile au relevat că de fapt această sumă a fost mult mai mare, respectiv, 4.550.679.591 lei. Cu toate că în cursul anului 1997, în urma unui control al DGFP H s-a constatat nelegalitatea acordării de avansuri la dividende și împrumuturi pentru achitarea la FPS a acțiunilor Asociației, Consiliul de Administrație din care făceau parte pârâții și a continuat efectuarea acestor plăți în detrimentul creditorilor societății. Justificarea pârâților cum că la efectuarea acestor plăți s-a avut în vederea Hotărârea AGA nu poate fi reținută câtă vreme prin această hotărâre s-au încălcat dispozițiile legii 31/1990 iar pârâții, în calitate de membrii ai Consiliului de Administrație, aveau obligația să vegheze la luarea de către AGA a unor hotărâri legale, având posibilitatea de a ataca în instanță acele hotărâri luate cu încălcarea dispozițiilor legale. De precizat, de altfel, că nici unul dintre experții nu a identificat vreo hotărâre AGA a debitoarei în care să se prevadă acordarea de împrumuturi sau avansuri Asociației.
În ceea ce privește suma de 453.408.096 lei, reprezentând cheltuieli de constituire a SC. SRL, experții contabili au reținut că în actul de constituire al acestei societăți în care debitoarea deținea 99,98% din capitalul social, restul asociaților fiind 4 persoane fizice printre care și pârâtul, nu se face nici o referire la participarea debitoarei cu aport în numerar. Cu toate acestea, debitoarea a făcut diverse plăți, nejustificate din punct de vedere legal, în contul SC. SRL și fără ca documentele prin care se virau aceste sume să aibă calitatea de document justificativ ( fila 19 din expertiza ).
Faptul că pârâtul, în calitate de administrator al SC. SRL, în cadrul dosarului de faliment privind această societate, a fost obligat să aducă la aducă la masa credală suma de mai sus, nu prezintă relevanță în prezenta cauza, fiind doar o chestiune legată de executare.
Și pentru neîncasarea clienților neîncasați și prescriși, în cuantum de 4. 925. 983. 132, expertizele au scos în evidență o suma mult mai mare, respectiv, 7.145.584.458 lei, din care 5.259.731.775 sume prescrise la data deschiderii procedurii. Volumul mare al sumelor neîncasate a avut influențe negative asupra capacității de plată a debitoarei și, deși comisia de cenzori sesiza periodic aceste deficiențe iar în ședințele AGA se punea în discuție sistarea livrărilor față de clienții rău platnici, nu s-a acționat în nici un fel pentru încasarea sumelor datorate sau pentru întreruperea cursului prescripției prin acțiuni în justiție. Pentru debitoare această sumă reprezintă o pierdere neevidențiată însă corespunzător în evidența contabilă printr-o documentație din care să rezulte că au fost întreprinse toate demersurile juridice potrivit legii pentru decontarea acestora. Răspunderea revenea în acest caz, atât Consiliului de Administrație care nu a creat un sistem de funcționare a resoartelor de activitate pentru a nu se livra marfă dacă nu era asigurată plata acesteia, cât și de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale personalului financiar și juridic. Conform rapoartelor de expertiză, în anul 2000, față de cifra de afaceri a debitoarei, valoarea sumelor neîncasate reprezenta 67,7%.
Tot la acest capitol se înscrie și suma de 3.305.953.376 lei reprezentând neîncasarea clienților în litigiu. Pentru aceștia, deși au fost pornite acțiuni în justiție, ele nu au fost finalizate. Susținerile pârâtului conform cărora Consiliul de Administrație stabilea care dintre clienți să fie urmăriți, nu pot fi reținute câtă vreme nu există un document scris din care să rezulte că pârâtul a sesizat problematica conducerii societății. Dimpotrivă, deși debitoarea înregistra mari pierderi din neîncasarea debitorilor societății, pârâtul solicită aprobarea unui comision de 10% din sumele pe care le executa.
Rapoartele de expertiză au relevat faptul că toată această pasivitate a persoanelor răspunzătoare a profitat celor 29 de clienți neîncasați, cele mai mari debite înregistrându-se în contul a câtorva societăți, SC. SRl, SC. 2Universal SRl, SC. SRL, această ultimă societate deținând și 20% din acțiunile SC. SA iar administratorul acesteia, fiind și membru în Consiliul de Administrație al debitoarei.
Cât privește lipsa la inventarul întocmit de lichidator la intrarea societății în faliment a unor bunuri în valoare de 34. 592.741 lei, este de remarcat că la data plecării din societate a pârâților și, nu s-au întocmit procese verbale de predare primire, aceștia fiind în solidar răspunzători cu persoanele care asigurau conducerea societății la data preluării societății de către lichidator pentru lipsurile constatate.
Expertizele contabile efectuate în cauză au scos în evidență și alte aspecte care, conjugate, au contribuit la ajungerea debitoarei în starea de faliment. Astfel, cuantumul total al pierderilor înregistrate de debitoare în perioada 1997 - 2003 este de 259.999.329.395 lei. Tot din cuprinsul acestora se constată și erori de înregistrare în contabilitate sau înregistrări efectuate fără documente justificative. Deși începând cu anul 1997 valoarea cheltuielilor o depășea cu mult pe cea a veniturilor și a început decapitalizarea societății iar comisia de cenzori solicita periodic factorilor de decizie analizarea situației financiare a debitoarei, managementul defectuos, proasta administrarea și neglijența celor direct răspunzători, au condus la acumularea unor debite uriașe iar din anul 2000 la încetarea activității de producție. Nici măcar la această dată factorii de decizie nu au luat măsuri corespunzătoare, eventual prin introducerea unei cereri în temeiul Legii nr. 64/1995 ci, dimpotrivă, au crescut debitele prin cheltuieli privind constituirea SC. SRL.
Răspunderea celor 3 pârâți este solidară și evidentă pentru declinul societății și intrarea acesteia în stare de insolvență.
Astfel, pârâții și au îndeplinit funcțiile de administratori ai debitoarei, iar din anul 2000, a devenit și administrator al SC. SRL., care era totodată și contabilul șef, a plecat din societate în 15.05.2001, când deja societatea era falimentară. Pârâtul a deținut funcția de consilier juridic în perioada 1996-2001 iar din 2001 și funcția de director comercial.
Faptele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 de care se fac vinovați pârâții și care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență sunt cele prevăzute la lit. a, c și d respectiv:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vadit persoana juridică la încetarea de plati;
d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cât privește contribuția personală a acestora, prejudiciul cauzat cuantificat poate fi defalcat astfel:
Pârâtul se face vinovat de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu privind recuperarea datoriilor societății, urmărirea în instanță a clienților neîncasați, livrarea în continuare de marfă clienților rău platnici ( în calitate și de director comercial), valoarea totală a prejudiciului, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză, raportată la sumele solicitate de lichidator, fiind de 844.647,17 RON. Mai mult, cheltuirea sumei de 453.408.096 lei pentru constituirea SC. SRL a profitat și acestuia, fiind unul dintre cei 4 asociați ai acesteia. Pentru suma de mai sus, pârâtul este solidar răspunzător cu și, care fiind membri ai Consiliului de Administrație, nu au asigurat conlucrarea între diferitele sectoare executive ale debitoarei pentru recuperarea creditelor, nu au luat măsurile corespunzătoare pentru scoaterea din evidența contabilă a acelor credite care nu mai puteau fi urmărite fiind prescrise, nu au stabilit răspunderea factorilor de execuție care s-au făcut vinovați de prescrierea unor facturi, etc. Se poate astfel concluziona că pârâții au folosit creditele societății debitoare în folosul altor persoane, respectiv, societățile care, prin neglijența acestora, au fost "iertate" de datorii.
Pârâții și se fac vinovați și pentru sumele 45.340,81 RON, reprezentând cheltuielile de constituire a SC. SRL, sumă nejustificată cu documente legale și înregistrată greșit în evidența contabilă a societății. De asemenea, aceștia sunt răspunzători și pentru suma de 374.265,14 RON reprezentând plata debitoarei a acțiunilor, plată nejustificată. Deși pârâții susțin că aceste plăți s-au făcut în baza unei Hotărâri AGA, aceasta nu a fost găsită în evidențele societății și, mai mult, fiind o hotărâre în vădită neconcordanță cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, aceștia nu au luat măsuri pentru a solicita în instanță anularea ei. Tot pe aceste considerente se reține și faptul că, deși în anul 1997 în urma unui control al DGFP H s-a constatat nelegalitatea acestor plăți, ele au continuat a fi efectuate. Managementul defectuos de care au dat dovadă se reflectă și în aceea că, deși anual comisia de cenzori, după anul 1997, solicita examinarea situației economico-financiare a societății, care intrase în decapitalizare, și luarea măsurilor corespunzătoare, declinul a continuat cu consecințele acumulării unor datorii uriașe. Pentru lipsa din inventar a unor bunuri în valoare de 3.459,27 RON se fac vinovați tot acești pârâți întrucât, la data când au plecat din societate nu au întocmit procese verbale de predare primire sau alte documente justificative care să-i absolve de răspundere.
De altfel, trebuie reamintit faptul că toți cei trei pârâți sunt solidari cu ceilalți membri ai Consiliului de Administrație contemporani cu ei sau ulteriori și care nu au fost chemați în judecată. De asemenea, nici unul dintre pârâți nu a făcut vreo dovadă care să-i absolve de răspundere.
Cât privește susținerile pârâților privind prescripția dreptului la acțiune sunt nefondate întrucât, conform art. 3 raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. În speță, lichidatorul a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei precum și persoanele răspunzătoare la data de 14.09.2003, acțiunea în răspundere fiind introdusă la data de 29.03.2004, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3.
Cererea de intervenție a AVAS urmează a fi admisă întrucât, aceasta, având calitatea de creditor al debitoarei la data formulării cererii, putea fi titular el însuși al cererii de angajare a răspunderii personale a administratorilor. Este evident că, fiind creditor, prin respingerea cererii față de pârâții și, i s-a lezat un drept subiectiv propriu. De subliniat faptul că, cererea a fost introdusă sub reglementările date de Legea nr. 64/1995, reglementări care nu presupuneau o anumită autorizare a comitetului creditorilor pentru introducerea unei astfel de cererii. Tot ca o consecință a aplicabilității Legii nr.64/1995 este și faptul că, judecătorul se putea sesiza chiar din oficiu asupra atragerii răspunderii administratorilor în condițiile art. 137, putea extinde faptele pentru care se fac vinovați aceștia sau întinderea prejudiciului, nefiind ținut de limitele cererii de chemare în judecată.
Față de aceste considerente, instanța, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile formulate de pârâții, și ca nefondate, va admite recursul formulat de societatea lichidatoare, va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va admite acțiunea formulată și precizată de lichidator și în consecință, pârâții vor fi obligați în solidar, în temeiul art. 998 și urm raportat la art. 137 din Legea nr. 65/1995, la plata sumei de 844.647, 40 lei, iar pârâții și și la plata sumei de 430.065,23 lei. Celelalte mențiuni ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în M C,-, scara A,.2, județul H, domiciliată în,-, județul H și, domiciliat în M C,-, județul H, împotriva Sentinței civile nr. 2529 din 08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3727/2002.
Admite recursul formulat de B, în calitate de lichidator al SC SA împotriva aceleiași sentințe, precum și cererea de intervenție formulată de AVAS și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea formulată și precizată de lichidatorul SC SRL (actualmente ).
Obligă în solidar pârâții, și să plătească în contul de faliment al debitoarei SC SA suma de 844.647,40 lei iar pârâții și și la plata sumei de 430.065,23 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 5 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
-1.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Alte cereri. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Timisoara | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
