Alte cereri. Decizia 1609/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1609
Ședința publică din 8 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de HOTEL 2002, prin lichidatorul judiciar din B, împotriva deciziei civile nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele și AIR.
La apelul nominal se prezintă av. pentru lichidatorul judiciar al societății revizuiente și av. pentru intimata, lipsă fiind intimata AIR
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar o cerere de renunțare la judecarea prezentei căi extraordinare de atac, exemplarul doi comunicându-i-se reprezentantului intimatei
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul reprezentaților părților prezente.
Reprezentantul revizuientei solicită să se ia act de faptul că societatea, prin lichidatorul judiciar, renunță la judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Reprezentantul intimatei pune aceleași concluzii, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate de reclamanta HOTEL 2002 T și intervenienta AIR B împotriva sentinței civile nr. 968/2007 a Tribunalului Timiș, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea în anulare, precizată, formulată de reclamantă, prin lichidator, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de societatea intervenientă, în interesul reclamantei, și a anulat tranzacția nr. 2519/12.03.2003 în ceea ce privește restituirea contravalorii actualizate a investițiilor predate cu titlu gratuit în cuantum de 4.128.144, 24 lei și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata acestei sume către reclamantă, menținând în rest dispozițiile hotărârii atacate, obligând-o, totodată, pe pârâtă la plata cheltuielilor parțiale de judecată către intervenientă în sumă de 17 lei taxe judiciare, 10.000 lei onorariu parțial de expert și 2.000 lei onorariu parțial de avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 968/2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de RALIZARE ACTIVE T, în calitate de administrator judiciar al debitoarei HOTEL 2002 T, cerere însușită de lichidatorul judiciar desemnat ulterior deschiderii procedurii falimentului față de această societate, în contradictoriu cu pârâta, precum și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta AIR
În vederea pronunțării acestei soluții tribunalul a constatat că administratorul judiciar al HOTEL 2002 Tac hemat în judecată pe pârâta solicitând anularea contractului de tranzacție din 10 aprilie 2002 înregistrat sub nr. 2546/2002, a actului adițional la contractul de locație nr. 1175/10.06.1993 privind Complexul hotelier înregistrat sub nr. 2545/10.04.2002, a actului adițional la contractul de locație nr. 2811/10.06.2000 privind termal 7 înregistrat sub nr. 2544/10.04.2002 și a contractului de tranzacție nr. 2519/12.03.2003, acte încheiate între debitoare și societatea pârâtă.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că la 10 iunie 1993 între părți s-a încheiat contractul de locație nr. 1175 prin care HOTEL 2002 a preluat gestiunea Complexului hotelier situat în loc., termenul locației fiind stabilit la 10 ani, începând cu data menționată, iar concomitent, prin procesul-verbal de conciliere la contractul de locație nr. 1175/1993, acestea au modificat unele prevederi ale contractului tip, inclusiv art. 3 privitor la termenul contractului, stabilind perioada de locație la 25 de ani.
Prin contractul de închiriere nr. 2811/10.06.2000 pârâta a închiriat reclamantei activele amplasate în incinta ui termal 7 din loc. pe o perioadă de 5 ani socotiți de la momentul intrării efective în posesia și în folosința ștrandului, iar la data de 10 aprilie 2002 aceleași părți au încheiat contractul de tranzacție nr. 2546/10.04.2002 prin care reclamanta a renunțat la beneficiul locațiunii Complexului hotelier începând cu 5 ianuarie 2003, la beneficiul locațiunii ui termal 7 începând cu 1 octombrie 2002, precum și la orice pretenție materială privind investițiile în valoare de 27.588.319.552 lei (ROL), investiții evaluate la 29 octombrie 2002 și efectuate în Complexul hotelier, conform raportului de evaluare întocmit de UNIVERSUL T, care urmau să fie predate pârâtei.
Reclamanta a arătat că aceste renunțări au fost făcute în schimbul sumei de 6 miliarde lei (ROL), sumă care nu a fost achitată niciodată, concomitent fiind încheiate acte adiționale la cele două contracte de locațiune prin care se modificau termenele de locațiune în sensul celor convenite prin tranzacție, pentru ca ulterior, la 12 martie 2003, părțile să încheie contractul de tranzacție nr. 2519/2003 prin care reclamanta a renunțat la beneficiul locațiunii Complexului hotelier începând cu 5 ianuarie 2006, la beneficiul închirierii ui termal 7 începând cu 1 octombrie 2005, obligându-se să predea către pârâtă complexul, cu titlu gratuit, la 1 mai 2006 împreună cu toate investițiile efectuate, în condițiile renunțării la orice pretenții bănești cu privire la contravaloarea lucrărilor de investiții în valoare de 27.588.319.552 lei (ROL), la care ulterior s-au adăugat investiții de aproximativ 5 miliarde lei vechi.
În cazul primei tranzacții transferurile și renunțările la drepturi au fost făcute în schimbul sumei derizorii de 6 miliarde lei vechi, care nici nu a fost achitată, transferuri absolut disproporționate în raport cu valoarea investițiilor efectuate de reclamantă și cu beneficiile care urmau să fie aduse de locațiunile desființate înainte de termen, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 64/1995, republicată, iar în cazul celei de-a doua tranzacții, transferurile și renunțările au fost făcute cu titlu gratuit, întrucât suma de 6 miliarde de lei vechi a reprezentat, în realitate, contravaloarea unor mijloace fixe achiziționate de către reclamantă și aflate în patrimoniul acesteia, care urmau să fie predate pârâtei la încetarea perioadei de locație. Chiar dacă s-ar aprecia că suma menționată a reprezentat contravaloarea transferurilor și renunțărilor la drepturi, aceasta se impune a fi calificată drept derizorie, disproporționată și dezechilibrată în raport cu valoarea investițiilor efectuate de reclamantă și cu beneficiile de aproximativ 216 miliarde lei vechi care urmau să fie aduse de locațiunile desființate înainte de termen, fiind aplicabile, astfel, prevederile art. 61 alin. 1 lit. a) și b) din aceeași lege, iar subsecvent anulării tranzacțiilor se impune și anularea actelor adiționale la contractele de locațiune încheiate ca efect al primei tranzacții.
Prin întâmpinarea depusă societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii arătând că între cele două părți, în perioada de după anul 2001, au existat mai multe litigii comerciale pentru stingerea cărora pârâta a inițiat o serie de propuneri prin proiecte de tranzacție, iar dintre acestea numai una s-a materializat, și anume contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 prin care reclamanta a renunțat la beneficiul locațiunii pentru viitor începând cu data de 5 ianuarie 2006 pentru Hotelul din loc. și cu 1 octombrie 2005 pentru termal 7, în schimbul sumei de 6 miliarde lei vechi, sumă care a fost achitată integral prin procese-verbale de compensare și ordine de plată. S-a mai arătat că tranzacția menționată stingea toate procesele existente la acel moment, cu obligația reclamantei de a achita, pe perioada valabilității contractului de locație nr. 1175/10.06.1993 și a contractului de închiriere 2811/10.06.2000, toate obligațiile contractuale asumate la datele stabilite în aceste convenții.
Judecătorul-sindic a reținut că la termenul din 8 decembrie 2005 lichidatorul judiciar al societății reclamante și-a însușit cererea în anulare formulată de administratorul judiciar, precizând, totodată, că acțiunea trebuie să se rezume la anularea contractului de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 încheiat între părți, întrucât numai acesta s-a materializat. Practicianul a mai arătat că în conformitate cu pct. 3 din tranzacția nr. 2519/12.03.2003 suma de 6 miliarde lei vechi reprezintă echivalentul renunțării la beneficiul celor două contracte nr. 1175/10.06.1993 și nr. 2811/10.06.2000, bani care au fost achitați de reclamantă în șase rate egale începând cu luna martie 2003, ei fiind, de fapt, o sumă acordată în schimbul beneficiului locațiunii pentru viitor și în nici un caz prețul investițiilor efectuate de societatea debitoare, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicată. În aceste condiții, se impune restituirea valorii investițiilor efectuate de reclamantă și preluate cu titlu gratuit de către pârâtă, respectiv: 27.588.319.552 lei vechi reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la nivelul lunii octombrie 2002, actualizate la zi, contravaloarea investițiilor efectuate ulterior datei de 29 octombrie 2002, de aproximativ 5 miliarde lei vechi, precum și beneficiul nerealizat al celor două contracte.
De asemenea, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2006 AIR Baf ormulat o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei solicitând admiterea în principiu a acesteia, iar pe fond admiterea acțiunii reclamantei, arătând că este creditorul care a solicitat declanșarea procedurii colective față de aceasta, având o creanță declarată de 16.400.131.066 lei (ROL), iar îndestularea sa este pendinte de recuperarea creanțelor pe care reclamanta le deține față de terți, inclusiv față de societatea pârâtă.
Judecătorul-sindic a reținut că prin contractul de locație nr. 1175/ 10.06.1993 încheiat între pârâta, în calitate de locator, și T, actuala HOTEL 2002 T, în calitate de locatar, s-a preluat de către locatar gestiunea Complexului hotelier situat în loc., termenul locației fiind stabilit la 10 ani, începând cu data de 10 iunie 1993, iar concomitent, prin procesul-verbal de conciliere la contractul de locație nr. 1175/1993, părțile au modificat unele prevederi ale contractului tip, inclusiv art. 3 privind durata convenției, stabilind perioada de locație la 25 de ani. Ulterior, prin actul adițional din 10 aprilie 2002, acestea au hotărât predarea la data de 5 ianuarie 2003 către locator, cu titlu gratuit, a investițiilor realizate de locatar, investiții prevăzute în contractul nr. 1175/10.06.1993, precum și reducerea termenului de locație stabilit prin procesul-verbal de conciliere, urmând ca la 5 ianuarie 2003 contractul să înceteze, iar Complexul hotelier să fie predat proprietarului.
Prima instanță a constatat că la 10 aprilie 2002, prin tranzacția înregistrată sub nr. 2546/10.04.2002, debitoarea, în calitate de locatar, a renunțat la beneficiul locațiunii începând cu 5 ianuarie 2003, precum și la beneficiul contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000 privind termal 7 în schimbul sumei de 6 miliarde lei vechi pe care pârâta s-a obligat să i-o plătească până în data de 29 aprilie 2002, obligându-se să predea la 5 ianuarie 2003 Complexul hotelier, iar la 1 octombrie 2002 termal 7 . De asemenea, prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003, reclamanta a renunțat la beneficiul locațiunii Complexului hotelier începând cu 5 ianuarie 2003 și la beneficiul contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000 privind termal 7, renunțarea făcându-se în schimbul sumei de 6 miliarde lei vechi, sumă care trebuia achitată de către pârâtă în șase rate lunare egale, începând cu martie 2003.
Expertul contabil a arătat că suma menționată a fost integral achitată prin ordine de plată, ordine de compensare și procese-verbale de compensare, că la sfârșitul lunii ianuarie 2006 suma de 27.588.319.552 lei (ROL), actualizată cu indicii de inflație aferenți perioadei octombrie 2002-ianuarie 2006, era de 39.940.945.669 lei (ROL) și că reclamanta, la începutul anului 2005, se afla în imposibilitatea continuării activității și, implicit, a obținerii de venituri. Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a mai arătat că estimarea profitului pe baza profitului obținut în anii anteriori nu ar fi relevantă deoarece nu ar reflecta realitatea economică a societății debitoare, care se afla încă de la începutul anului 2005 în imposibilitatea continuării activității și, implicit, a obținerii de venituri și că reclamanta a realizat investiții în instalații și mașini în valoare de 4.996.254.000 lei vechi în anul 2002 și de 1.935.430.000 lei vechi în anul 2003, neputându-se stabili care sunt aceste investiții din cauza nepunerii la dispoziție a documentelor de evidență a acestor lucrări.
contabili, prin concluziile lor, au învederat că în baza ordinelor de plată și a ordinelor de compensare suma de 6 miliarde lei (ROL) reprezentând renunțarea la beneficiul locației a fost achitată, că având în vedere condițiile sociale și economice din România le este greu să stabilească beneficii viitoare ale unei locații fără a avea elementele de venituri și cheltuieli ale acelor perioade pentru locațiunile desființate, formulându-și opinia pe baza ultimului bilanț întocmit de HOTEL 2002 T pe care l-au avut la dispoziție, că în condițiile în care contractul de locație nu s-ar fi întrerupt prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003 reclamantă ar fi putut realiza un beneficiu similar celui din anul 2004, respectiv 1.941.687 mii lei (ROL) pe an dacă s-ar fi respectat toate condițiile acestui an, că din anexa 1 nu au putut să identifice pe listele cu inventarul predat pârâtei următoarele bunuri: tigăi basculante, investițiile în apartamentul 201, investițiile în apartamentul de protocol de la parter, că atât bunurile înscrise în această anexă, cât și cele cuprinse în listele de inventar nu au coduri sau numere de inventar spre a se putea pronunța cu certitudine dacă sunt aceleași, o parte dintre bunurile prezentate regăsindu-se cantitativ în inventarul predat către societatea pârâtă în anul 2005.
Prin raportul de contraexpertiză s-a mai arătat că actualizarea sumei de 27.588.319.552 lei (ROL) datorată de pe perioada octombrie 2002 la zi s-a făcut cu ajutorul indicilor de inflație comunicați de Institutul Național de Statistică, suma rezultată în urma actualizării fiind de 41.281.442.473 lei (ROL) la 31 decembrie 2006, iar cuantumul investițiilor efectuate de debitoare în Hotelul pe perioada 2002-2004 este în valoare totală de 6.931.684 lei (ROL). În condițiile în care contractul de locație nu s-ar fi întrerupt prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003 reclamanta ar fi putut realiza un beneficiu similar celui din anul 2004, respectiv 1.941.687 mii lei (ROL) pe an, dacă s-ar fi respectat toate condițiile din acest an.
Ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni, specialiștii au precizat că au stabilit contravaloarea beneficiului nerealizat având în vedere prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, republicată, referitoare la principiul continuității activității, că mijloacele fixe cuprinse în anexa nr. 1 tranzacției nr. 2519/12.03.2003 nu conțin informații cu privire la starea lor tehnică la momentul inventarierii și că nu au avut la dispoziție documente din care să reiasă starea de funcționare a mijloacelor de inventar.
Tribunalul Timișa considerat că, în ceea ce privește actualizarea sumei de 27.588.319.522 lei (ROL), experții au arătat că aceasta este determinată în baza procesului-verbal încheiat la 29 octombrie 2002 între pârâtă, INTERNAȚIONAL și expert tehnic, unde la pct. 1 părțile au convenit că nu se contestă lucrările de investiții și modernizări și nici contravaloarea lor, fiind de acord ca din valoarea de 29.976.709.392 lei (ROL) să se scadă 2.388.389.840 lei (ROL) ca urmare a suplimentului la expertiza tehnică efectuată, rezultând astfel suma de 27.588.319.552 lei (ROL), care reprezintă lucrări de investiții și modernizări conform raportului de expertiză judiciară întocmit în dosarul nr. 5399/C/2001 al Tribunalului C- Stabilirea investițiilor, după cum au arătat și experții, s-a efectuat conform datelor din bilanțurile contabile ale anilor 2002-2004 și acestea constau în instalații tehnice și mașini în valoare totală de 6.931.684.000 lei (ROL) în anul 2002 și 2003, însă identificarea investițiilor înscrise în listele de inventar nu a fost posibilă deoarece bunurile nu au coduri sau numere pentru a se putea pronunța cu certitudine cu privire la identitatea acestora, menționându-se faptul că există bunuri cu caracteristici asemănătoare (de exemplu, aparatele de aer condiționat) și că din documentele care le-au fost puse la dispoziție s-a concluzionat că nu s-a încheiat un acord expres pentru fiecare investiție în parte între locator și locatar.
În ceea ce privește profitul obținut de reclamantă pe cei trei ani anteriori declanșării procedurii (2002-2004) specialiștii au determinat, la data de 31 decembrie 2004, valoarea de 258.892 lei (RON), iar pentru perioada ianuarie 2005-aprilie 2007 cea de 294.311 lei (RON), ca urmare a actualizării, profitul net rezultat în anul 2004 înmulțit cu 13 ani, perioadă la care s-a renunțat la locație, fiind de 2.524.193 lei (RON), care ar fi putut fi realizată dacă s-ar fi respectat toate condițiile acestui an.
Expertul asistent a arătat că modalitatea de calcul urmată de contraexperți este una ipotetică, beneficiul de 194.169 lei (RON) care s-ar fi putut obține nefiind unul cert, ținând cont de principiul continuității activității care prevede că societatea nu își încetează activitatea în viitor, principiu care în cauză, în condițiile în care Hotelul nu beneficia de utilități, nu este respectat și, prin urmare, întrerupându-și activitatea debitoarea nu putea realiza beneficii din activitatea hotelieră. Același specialist a menționat că, în ceea ce privește starea de funcționare a mijloacelor fixe cuprinse în listele de inventariere întocmite în luna aprilie 2005, pârâta a pus la dispoziția experților 4 procese-verbale încheiate la data de 28 aprilie 2005 prin care se constată, de către o comisie formată în acest sens, faptul că anumite mijloace fixe din dotarea Hotelului prezintă diverse defecțiuni tehnice, unele putându-se repara, iar altele trebuind înlocuite și că, potrivit prevederilor cap. 4 Obligațiile părților din contractul de locație nr. 1175/10.06.1993, lucrările trebuiau făcute cu acordul scris al pârâtei. Nu în ultimul rând, în opinia sa, stabilirea investițiilor de către contraexperți a fost făcută la modul generic, conform datelor din bilanțurile contabile ale anilor 2002-2004, identificarea investițiilor înscrise în listele de inventariere nefiind posibilă deoarece bunurile nu au coduri sau numere de inventar pentru ca experții să se poată pronunța cu certitudine cu privire la identitatea acestora, existând bunuri cu caracteristici asemănătoare (de exemplu, aparatele de aer condiționat), iar conform cap. 4 din contract, deși lucrările care urmau a se executa trebuiau făcute cu acordul scris al pârâtei, din documentele prezentate nu a reieșit că s-ar fi încheiat un acord expres pentru fiecare investiție în parte între societățile contractante.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că toți cei patru experți contabili desemnați în cauză au concluzionat că suma de 6 miliarde lei vechi convenită prin contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 a fost integral achitată de către pârâtă reclamantei prin ordine de plată, ordine de compensare și procese-verbale de compensare. De asemenea, atât expertul contabil, cât și expertul asistent au arătat că estimarea profitului care urma să fie adus de locațiunile desființate înainte de termen, pe baza profitului obținut în anii anteriori de către societatea debitoare nu ar fi relevantă deoarece nu ar reflecta realitatea economică a acesteia, care se afla încă de la începutul anului 2005 în imposibilitatea continuării activității și, implicit, a obținerii de venituri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta HOTEL 2002 T, prin lichidatorul judiciar, și intervenienta AIR.
Lichidatorul judiciar, în numele reclamantei falite, a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de anulare a tranzacției nr. 2519/12.03.2004 cu consecința obligării la restituirea contravalorii actualizate a investițiilor predate cu titlu gratuit, precum și la plata beneficiului nerealizat prin desființarea înainte de termen a locației Hotelului în cuantum de 2.765.591 lei, în cauză fiind incidente prevederile fostului art. 61 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 64/1995, actualul art. 80 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenței.
S-a solicitat să se constate că acțiunea a fost formulată în termen, tranzacția fiind încheiată în 12 martie 2003, iar cererea de anulare a fost depusă de administratorul judiciar RR REALIZARE ACTIVE la 11 martie 2005, deci în interiorul celor 3 ani, acțiunea fiind întemeiată deoarece, prin art. 5 din tranzacție, s-a stipulat că "investițiile efectuate și identificate la anexa 1 se vor preda societății la data de 5 ianuarie 2006 cu titlu gratuit, HOTEL 2002 nemaiputând emite pretenții bănești cu privire la contravaloarea lucrărilor de investiție efectuate". Astfel, acordul societății intimate asupra investițiilor a fost dat atât direct, cât și prin recunoașterea investițiilor urmare a expertizei întocmite oficial și dispusă de Tribunalul C-S în dosarul nr. 5399/2001, dosar care a avut drept obiect expres tocmai cuantificarea acestor lucrări. Raportul de expertiză dispus de Tribunalul C-S și întocmit de expert a determinat valoarea investițiilor la nivelul lunii octombrie 2002 la 29.976.709.392 lei vechi, de comun acord, prin procesul-verbal din 29 octombrie 2002 stabilindu-se că nu s-au contestat lucrările de investiție și modernizările, și nici contravaloarea lor, după ce din 29.976.709.392 lei s-a scăzut suma de 2.388.389.840 lei, recunoscându-se, așadar, că valoarea investițiilor este de 27.588.319.522 lei vechi, cuantumul actualizat al investițiilor fiind, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, de 4.128.144,24 lei (RON).
Investițiile efectuate după octombrie 2002, cuantificate de experți la valoarea de 693.168,40 lei (RON), au fost stabilite pe baza documentelor sintetice de evidență contabilă întrucât administratorul social al debitoarei falite a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului și a experților evidența contabilă a societății, experții neregăsind și documentele primare de proveniența a acestor investiții, ceea ce a determinat limitarea doar la valoarea actualizată a investițiilor de până la octombrie 2002.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat s-a considerat că instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la acest aspect, astfel că susținerile tribunalului potrivit cărora calculul beneficiului nerealizat este unul pur ipotetic și că nu este vorba de un beneficiu cert sunt greșite. Determinarea unui beneficiu nerealizat nu se poate face decât ipotetic deoarece, în condițiile în care HOTEL 2002 T ar fi beneficiat de locație, nu s-ar fi pus problema calculului acestuia, iar cu privire la disproporția între beneficiul nerealizat și contraprestație trebuie reținut că incidența în cauză a prevederilor legale menționate (art. 80 din Legea nr. 85/2006) este cauzată de dezechilibrul dintre suma încasată de către societate și valoarea beneficiului locației la care debitoarea a renunțat.
Administratorul judiciar care a formulat acțiunea introductivă a arătat că prin faptele sale reclamanta a adus prejudicii tuturor creditorilor deoarece, dacă nu ar fi existat reaua credință a acesteia și contractul de locație ar fi rămas valabil până în anul 2018, debitoarea și-ar fi continuat activitatea, putându-și acoperi datoriile și chiar să obțină profit, toate aceste aspecte scoțând în evidență faptul că societății i se cuvine beneficiul nerealizat pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, din calculele experților rezultând suma de 2.765.591 lei (RON).
În recursul formulat împotriva aceleiași sentințe și ntervenienta a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de intervenție în interesul reclamantei, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii formulate de practician, anularea tranzacției nr. 2519/12.03.2003, restituirea de către pârâtă a valorii actualizate a investițiilor efectuate de societatea debitoare în Complexul din loc., precum și a diferenței dintre beneficiile actualizate la care a renunțat falita și suma achitată prin tranzacție, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Timișoaraa constatat că cele două recursuri sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Prin cererea formulată și precizată lichidatorul judiciar numit în dosarul Tribunalului Timiș nr. 33/S/2005 a cerut anularea contractului de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 și, pe cale de consecință, restituirea valorii actualizate a investițiilor efectuate de către societatea falită, atât a celor recunoscute de părți la data efectuării expertizei, cât și a celor ulterioare, precum și restituirea contravalorii beneficiilor actualizate care urmau să fie aduse de locațiunea desființată înainte de termen.
Cu privire la particularitățile acțiunii revocabile în abordările doctrinei s-a reliefat că acțiunile având ca obiect anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise sau a valorii acestora își au originea în acțiunea revocatorie de drept comun, reglementată de art. 975 din Codul civil.
S-a solicitat, de asemenea, să se constate că acțiunea a fost formulată în termen. Tranzacția contestată a fost încheiată în 12 martie 2003, iar acțiunea a fost formulată și depusă de către administratorul judiciar Realizare Active T la 11 martie 2005, deci în interiorul celor 3 ani și că cererea este întemeiată deoarece, potrivit art. 5 din tranzacție, s-a stipulat faptul că "investițiile efectuate și identificate la anexa 1 se vor preda societății la data de 5 ianuarie 2006 cu titlu gratuit, HOTEL 2002 nemaiputând emite pretenții bănești cu privire la contravaloarea lucrărilor de investiție efectuate".
Din actele prezentate de părți a rezultat că prin concluziile raportului de expertiză dispus de Tribunalul C-S în dosarul nr. 5399/2001 întocmit de expert s-a stabilit valoarea investițiilor la nivelul lunii octombrie 2002 la 29.976.709.392 lei vechi, iar părțile, prin procesul-verbal din 29 octombrie 2002, au convenit că nu s-au contestat lucrările de investiție și modernizările, și nici contravaloarea lor, după ce din suma menționată s-au scăzut 2.388.389.840 lei vechi, recunoscându-se, așadar, că valoarea investițiilor este de 27.588.319.522 lei vechi.
Cuantumul investițiilor de până la nivelul lunii octombrie 2002, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, are o valoare actualizată de 4.128.144,24 lei (RON). Cu toate acestea, judecătorul-sindic, în motivarea sentinței pronunțate nu se referă la considerentele pe care le-a avut în vedere atunci când a respins restituirea investițiilor de până la nivelul lunii octombrie 2002.
Reclamanta recurentă a arătat că părțile au convenit că nu se contestă lucrările de investiții de modernizare și nici contravaloarea lor și au fost de acord asupra sumei de 27.588.319.552 lei (ROL), care reprezintă lucrări de investiții și modernizări conform raportului de expertiză judiciară. Investițiile efectuate după luna octombrie 2002, cuantificate prin raportul de expertiză la valoarea de 693.168,40 lei (RON), au fost stabilite de către experți pe baza documentelor sintetice de evidență contabilă întrucât administratorul social al falitei a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului și a experților evidența contabilă, experții negăsind și documentele primare de proveniență a acestor investiții care a determinat limitarea doar la valoarea actualizată a investițiilor de până la octombrie 2002 în cuantum de 4.128.144,24 lei (RON).
Curtea a reținut ca fiind incidente în cauză prevederile art. 80 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenței, conform cărora administratorul/lichidatorul judiciar poate introduce acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a valorii bunurilor transmise prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.
Raportat la speță, aceste dispoziții sunt aplicabile având în vedere că prin art. 5 din tranzacție s-a stipulat tocmai faptul că "investițiile efectuate și identificate la Anexa 1 se vor preda societății la data de 5 ianuarie 2006 cu titlu gratuit, HOTEL 2002 nemaiputând emite pretenții bănești cu privire la contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate". Or, investițiile inițiale au fost recunoscute de părți printr-o tranzacție și au fost determinate pe cale extrajudiciară, la data de 29 octombrie 2002 acestea fiind cuantificate la 27.588.319,552 lei (ROL). Prin raportul de expertiză efectuat în cauză valoarea investițiilor inițiale a fost doar actualizată, rezultând suma de 41.281.442.473 lei (ROL) sau 4.128.144,24 RON, valoare de care instanța de fond trebuia să țină cont.
Intervenienta a arătat în mod just că raportarea comparativă a sumei determinate cu ajutorul expertizei judiciare și cea achitată de către societatea pârâtă relevă indubitabil o disproporție vădită între cele două în favoarea acesteia din urmă, împrejurare care conduce la incidența dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit. b), coroborat cu art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Deși intimata a solicitat respingerea acțiunii arătând că între reclamantă și pârâta, în perioada de după anul 2001, au existat mai multe litigii comerciale pentru stingerea cărora pârâta a inițiat o serie de propuneri prin proiecte de tranzacție, iar din numeroasele propuneri numai una s-a materializat, și anume contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003, prin care reclamanta a renunțat la beneficiul locațiunii pentru viitor începând cu data de 5 ianuarie 2006 pentru Hotelul din loc. și cu 1 octombrie 2005 pentru termal 7 în schimbul sumei de 6 miliarde lei vechi, sumă care a fost achitată integral și că această tranzacție stingea toate litigiile existente la acea dată, cu obligația reclamantei de a achita pe perioada valabilității contractului de locație nr. 1175/10.06.1993 și a contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000 toate obligațiile asumate la termenele stabilite, apărările acesteia au fost doar parțial reținute de către instanță, doar în ceea ce privește petitele 2 și 3 ale acțiunii.
Însă, față de dispozițiile legale mai sus expuse, Curtea a constatat că petitul 1 al cererii de chemare în judecată este întemeiat, motiv pentru care a dispus nularea tranzacției nr. 2519/12.03.2003 în ceea ce privește restituirea contravalorii actualizate a investițiilor predate cu titlu gratuit în cuantum de 4.128.144, 24 lei (RON) și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata acestei sume către reclamantă.
Totuși, apărările pârâtei și motivarea judecătorului-sindic, care a reținut că toți cei patru experți contabili desemnați în cauză au concluzionat că suma de 6 miliarde lei vechi convenită prin contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 a fost integral achitată de către reclamantei prin ordine de plată, ordine de compensare și procese-verbale de compensare au fost însușite de către instanța de recurs.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata beneficiului nerealizat, expertul contabil și expertul asistent au arătat că estimarea profitului care urma să fie adus de locațiunile desființate înainte de termen, pe baza profitului obținut în anii anteriori de către reclamantă nu ar fi relevantă, deoarece nu ar reflecta realitatea economică a societății, care se afla încă de la începutul anului 2005 în imposibilitatea continuării activității și, implicit, a obținerii de venituri. De altfel, și autorii contraexpertizei au arătat că, având în vedere condițiile sociale și economice din România, le este greu să stabilească beneficii viitoare ale unei locații fără a avea elementele de venituri și cheltuieli ale acelor perioade pentru locațiunile desființate, formulându-și opinia doar pe baza ultimului bilanț întocmit de societatea HOTEL T avut la dispoziție și că, în condițiile în care contractul de locație nu s-ar fi întrerupt prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003, societatea reclamantă ar fi putut realiza un beneficiu similar celui din anul 2004, respectiv de 1.941.687 mii lei (ROL) pe an, dacă s-ar fi respectat toate condițiile anului 2004, la determinarea contravalorii beneficiului nerealizat având în vedere prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, republicată, privitoare la principiul continuității activității.
Conform concluziilor aflate la dosarul de fond stabilirea investițiilor de către contraexperți a fost făcută la modul generic, potrivit datelor din bilanțurile contabile pe anii 2002-2004, identificarea investițiilor înscrise în listele de inventariere nefiind posibilă deoarece bunurile nu au coduri sau numere de inventar pentru ca specialiștii să se poată pronunța cu certitudine cu privire la identitatea acestora, menționându-se faptul că există bunuri cu caracteristici asemănătoare (de exemplu, aparatele de aer condiționat), iar potrivit cap. 4 din contract lucrările care urmau a fi executate, trebuiau făcute cu acordul scris al pârâtei, însă din documentele existente la dosar nu a reieșit că s-a încheiat acord expres pentru fiecare investiție în parte între reclamantă și pârâtă, în calitate de locator și locatar.
În mod corect s-a reținut că sumele calculate de contraexperți sunt unele ipotetice, beneficiul de 194.169 lei (RON) indicat de către aceștia că s-ar fi putut obține nefiind unul cert, iar principiul continuității activității, în condițiile în care Hotelul nu beneficia de utilități, nu este respectat și, prin urmare, societatea întrerupându-și activitatea nu mai putea realiza beneficii din activitatea hotelieră. Ca urmare, cele două petite nu pot fi încadrate în actele de transfer cu titlu gratuit în accepțiunea dată de textul antemenționat, astfel că cererea, sub acest aspect, nu a fost admisă.
Împotriva deciziei civile nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 Curții de Apel Timișoaraa formulat cerere de revizuire HOTEL 2002 T, prin lichidatorul judiciar din B, acțiunea fiind înregistrată la aceeași instanță sub dosar nr-, solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimatei la plata beneficiului nerealizat în cuantum de 2.765.591 lei.
În motivare a arătat că cererea de revizuire este formulată în termenul legal de 30 de zile și este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, respectiv modificarea unei sentințe pe care s-a bazat hotărârea a cărei revizuire se cerere. Astfel, prin decizia contestată instanța de recurs a modificat în parte sentința nr. 968 din 16 mai 2007 Tribunalului Timiș, în sensul că în urma admiterii recursurilor reclamantei și a intervenientei, din cele două capete de cerere a admis numai cel privitor la investițiile predate cu titlu gratuit. În ceea ce privește petitul referitor la obligarea intimatei la plata beneficiului nerealizat prin desființarea înainte de termen a locației Hotelului, în cuantum de 2.765.591 lei, Curtea a considerat că o asemenea împrejurare "nu poate fi încadrată în actele cu transfer gratuit", respingând acest capăt de cerere cu motivarea că locația nu a fost dată cu titlu gratuit, ci s-a primit suma de 600.000 lei. Atât instanța de fond, cât și cea de recurs au avut în vedere la pronunțarea acestor hotărâri faptul că a achitat suma de 600.000 lei pentru lipsa de folosință și nu a fost înscrisă în tabelul creditorilor HOTEL 2002 T cu suma menționată, întrucât a fost considerată preț al unei prestații - lipsa de folosință. Ulterior, prin încheierea nr. 730/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa modificat încheierea din 20 august 2006 în care nu era prins în tabelul definitiv cu această sumă. Altfel spus, prin încheierea nr. 730/30.04.2009, care este o hotărâre judecătorească definitivă, s-a modificat încheierea din 20 august 2006 prin care s-a luat act de publicarea tabelului definitiv de creanțe al debitoarei și s-a schimbat destinația sumei de 600.000 lei, ea nemaifiind atribuită lipsei de folosință. În acest context, premisa pe care s-a baza Curtea de Apel Timișoara - transferul nu a fost cu titlu gratuit, ci s-au primit 600.000 lei -, nu mai există, fiind incidente prevederile art. 80 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privitoare la transferurile cu titlu gratuit.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.
La termenul de judecată din 8 decembrie 2009 revizuienta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecarea căii extraordinare de atac declarată în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 246 din Codul d e procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, renunțarea la judecată constatându-se prin încheiere dată fără drept de apel. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Raportat la prevederile exprese mai sus citate, Curtea va proceda în consecință și va da deplină eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil român, urmând să ia act de renunțarea societății revizuiente la judecarea căii extraordinare de atac declarată împotriva deciziei civile nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea revizuientei Hotel 2002 T, reprezentată prin lichidatorul judiciar din B, la judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele și Air
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /18.12.2009
Dact. /21.12.2009 - 2 ex.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 128/2009.... → |
|---|
